De ce plătim energie scumpă într-o țară care produce electricitate ieftină. Explicațiile președintelui AEI

România produce energie electrică din surse cu costuri relativ reduse, precum hidrocentralele și reactoarele nucleare. Cu toate acestea, facturile consumatorilor sunt tot mari. Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), susține că problema ține de modul în care a fost reorganizat sectorul energetic, dar și de mecanismul prin care se formează prețul electricității pe piața europeană.

Potrivit directorului AEI, una dintre cauzele prețurilor mari este separarea companiilor producătoare de energie, realizată în urma reformelor de la începutul anilor 2000.

Cum a ajuns România să aibă energie ieftină, dar prețuri mari

Reorganizarea sistemului energetic, inclusiv cea a fostei companii CONEL din anul 2000, a dus la separarea unor activități în societăți independente. Astfel, producția de energie hidro și cea termo au fost organizate în companii cu interese comerciale proprii.

Într-un sistem integrat, surse diferite de energie pot fi administrate împreună. Hidrocentralele, centralele nucleare și termocentralele au roluri complementare, iar costurile lor de producție pot fi gestionate la nivelul întregului sistem. După separare, fiecare companie a început să urmărească propriile venituri, investiții și profituri.

Potrivit lui Chisăliță, acest model a creat o problemă pentru consumatori. Producătorii care obțin electricitate la costuri mici nu au un interes comercial direct să reducă prețul întregului sistem. În schimb, încearcă să își vândă energia cât mai avantajos.

„Din perspectiva distribuirii beneficiilor către consumatori, această concurență poate fi considerată inechitabilă: producătorul ieftin beneficiază de prețul ridicat, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de costul său redus”, explică președintele AEI.

Acesta atrage atenția că sursele de energie au costuri foarte diferite. Hidrocentralele nu au aceleași cheltuieli cu combustibilul și emisiile precum centralele care funcționează pe gaze sau cărbune. Cu toate acestea, energia produsă de toate aceste centrale poate fi tranzacționată pe aceeași piață, unde prețul este influențat de cele mai scumpe surse necesare pentru acoperirea consumului.

„Problema României este că avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile consumatorilor”, arată Chisăliță.

Cum poate o cantitate mică de energie scumpă să ridice prețul pentru toți

Un alt factor este mecanismul european cunoscut drept „ordinul de merit” (merit order), utilizat la formarea prețului energiei electrice pe piața angro. În cadrul acestui mecanism, energia este ofertată în funcție de costurile marginale de producție. Sursele mai ieftine sunt, de regulă, acceptate primele. Centralele pe gaze sau cărbune intră ulterior, atunci când cererea nu poate fi acoperită din celelalte surse.

Problema, în opinia lui Chisăliță, apare în modul în care este stabilit prețul final. În cadrul licitațiilor care folosesc acest sistem, producătorii ale căror oferte sunt acceptate primesc prețul ultimei oferte necesare pentru acoperirea consumului. Astfel, o centrală care produce energie ieftină poate primi același preț ca una cu costuri mult mai mari.

Pentru a explica mecanismul, președintele AEI prezintă un exemplu în care consumatorii au nevoie de 100 MWh de electricitate într-o oră. În această situație, centralele fotovoltaice oferă 40 MWh la un preț de 60 de euro/MWh, iar hidrocentralele pun la dispoziție alți 40 MWh, la 115 euro/MWh. Împreună, cele două surse acoperă 80% din necesarul de energie. Pentru diferența de 20 MWh este nevoie însă de o centrală pe gaze, care solicită 180 de euro/MWh. Deși cea mai mare parte a energiei este oferită la prețuri mai mici, ultima centrală necesară pentru acoperirea consumului stabilește prețul întregii cantități tranzacționate în acea licitație. Astfel, atât producătorul de energie fotovoltaică, care a ofertat 60 de euro/MWh, cât și hidrocentrala, care a cerut 115 euro/MWh, ajung să primească 180 de euro/MWh.

Diferența dintre prețul ofertat și cel obținut poate aduce venituri suplimentare producătorilor, fără ca avantajul costurilor reduse să ajungă automat la consumatori.

„Astfel, chiar dacă cea mai mare parte a energiei este oferită ieftin, o cantitate mică de energie scumpă poate ridica prețul întregii cantități tranzacționate”, explică specialistul.

Pe lângă prețurile licitațiilor angro, valoarea facturii depinde și de contractele de furnizare, de costurile de transport și distribuție, precum și de taxe.

Președintele AEI critică reforma energetică din anii 2000

Dumitru Chisăliță consideră că separarea producătorilor a afectat și modul în care este administrat sistemul energetic național. Fiecare companie își stabilește propria strategie comercială și propriile investiții, iar acest lucru îngreunează optimizarea costurilor la nivelul întregului sistem.

Chiar dacă țara noastre dispune de un mix energetic diversificat, expertul susține că avantajele acestei diversități sunt diminuate de organizarea companiilor pe tipuri de producție și de mecanismul de formare a prețurilor. Președintele AEI nu contestă necesitatea existenței unei piețe concurențiale. El consideră însă că trebuie analizat dacă modelul ales în urmă cu peste două decenii a adus beneficiile așteptate consumatorilor și economiei. El susține că o eventuală reformă ar trebui să urmărească nu doar profitabilitatea companiilor energetice, ci și accesul populației și al firmelor la electricitate la prețuri competitive.

„Cea mai mare greșeală a reformei energetice de la începutul anilor 2000 nu a fost liberalizarea pieței în sine, ci faptul că România a confundat concurența cu fragmentarea, a confundat optimizarea costurilor prin mix energetic echilibrat cu ordinul de merit”, se arată în analiză.