Tragedie în Pacific

Volodimir Volodimirovici și Vladimir Vladimirov sunt personajele acestei povestiri tragice. Volodimir Volodimirovici era un profesor ucrainean detașat la o universitate din Indonezia iar Vladimir Vladimirov era un profesor rus detașat la o universitate din Australia. Nu de mult, destinele lor s-au intersectat în Pacific.

Nu știau unul de altul deși, poate, au participat la diverse manifestări internaționale universitare în Statele Unite, în Franța sau în Brazilia. Dacă a fost așa nu are prea mare importanță, pe planeta asta oamenii circulă în toate direcțiile. E posibil ca cei doi să se fi și salutat sau poate chiar au stat de vorbă la vreun simpozion internațional pe teme universitare. Dacă a fost așa, poate că deviațiile magnetice ale soarelui le-au șters din memorie un astfel de moment plăcut și relaxant.

Cert este că nu de mult, cei doi au luat o cursă aeriană către niște direcții de interes personal. Volodimir Volodimirovici a vrut să ajungă în Japonia la iubita lui iar Vladimir Vladimirov a vrut să ajungă în India pentru a se întâlni cu un filozof indian pe care îl aprecia foarte mult. Iubita lui Volodimir Volodimirovici era studentă la istorie și cunoștea limba engleză la perfecție dar vorbea fluent și ucraineană. E posibil ca cele două curse aeriene să fi trecut una pe lângă alta pe culoarele prestabilite.

Cert este că o formație de OZN-uri a bulversat câmpurile magnetice de deasupra Pacificului și cele două avioane s-au prăbușit în valuri, singurii supraviețuitori fiind doar cei doi. Așa se întâmplă într-un univers lipsit de sens, greu de priceput în văluririle lui enigmatice. Volodimir Volodimirovici și Vladimir Vladimirov au reușit să se salveze de la înec și au înotat, independent unul de altul către ceea ce părea să fie o insulă plină de palmieri. Insula nu figurează în nici un inventar național, nu e revendicată de nimeni, nu e vizată de vreun imperiu și nici nu a fost prezentată vreodată în vreun documentar științific. Nu figurează pe pliantele turistice. Nu e cunoscută nici de Traian Băsescu deși el a cutreierat Pacificul în lung și-n lat și nici de forțele navale britanice.

Traian Băsescu e preocupat acum să-l dea în judecată pe Cristian Diaconescu pentru că l-ar fi uzurpat la PMP iar forțele navale britanice se străduiesc să ascundă faptul că au bombardat un OZN. Volodimir Volodimirovici și Vladimir Vladimirov nu au avut nici în clin nici în mânecă unul cu altul dar, odată ajunși pe insulă, s-au înarmat cu pietre cu gând să se înfrunte. Prima lor întâlnire a avut loc pe plajă după ce s-au mai întremat mâncând scoici și melci. S-au privit ochi în ochi, fără să-și vorbească. Păreau hotărâți să se lupte unul cu altul până la moarte. Au stat așa, urmărindu-se, cam vreo câteva ceasuri până când soarele puternic i-a înmuiat de-a binelea.

Au lăsat pietrele din mână și, ce ciudat, amândoi au izbucnit în plâns. Să vezi doi profesori universitari naufragiați pe o insulă pustie cum plâng în hohote e un lucru rar, se poate întâmpla o dată la un milion de ani. Nu se știe exact de ce plângeau. Poate pentru că tocmai în acel moment descopereau cât de absurdă este umanitatea de-a lungul istoriei ei tragice. Poate că plângeau în hohote pentru că-și dăduseră seama că numai împreună pot supraviețui. Povestea asta tragică mi-a fost povestită de un venusian refugiat, fugit de pe planeta lui în urma unui război nimicitor.

Ne aflam în Madrid, pe terasa unei cafenele ochioase. Venusianul povestea cu însuflețire, el fiind singurul martor pentru că tocmai în acea zi aterizase venind de pe Venus, chiar în oceanul Pacific. Totul n-a durat însă decât câteva minute sau poate cel mult o jumătate de oră. O navă militară sub pavilion chinez a bombardat insula, comandantul navei fiind convins că pe insulă se află niște pirați somalezi sau niște partizani taiwanezi. Venusianul a văzut cu ochii lui cum au murit Volodimir Volodimirovici și Vladimir Vladimirov. N-a putut schița nici o mișcare pentru că un cutremur subacvatic a stârnit instantaneu un val tsunami care a scufundat nava militară sub pavilion chinez.

Povestindu-mi această tragedie, venusianul a izbucnit în plâns. A plâns așa mai multe ceasuri iar eu n-am mai putut scoate o vorbă. Amândoi am înțeles că trăim de fapt într-un univers absurd căruia puțin îi pasă de aroganța și nebunia ființelor care-l populează atât de ciudat. La un moment dat venusianul s-a ridicat de la masă și mi-a spus că se duce să-și cumpere niște țigări. Nu s-a mai întors niciodată pentru că dușmanii lui din spațiul cosmic l-au ucis cu o rază laser exact în momentul în care traversa strada.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.