Traian Ungureanu: Ponta pe divan

Eşecul Moţiunii de Cenzură e eşecul privat şi politic al lui Victor Ponta, liderul vorbăreţ şi aproape isteţ al PSD. Crin Antonescu nu intră şi n-a intrat vreodată în această discuţie care presupune personaje politice cu existenţă reală. După căderea Moţiunii, avem deja un caz Ponta. Datele erau vizibile în opera televizată a liderului PSD. Ele au devenit, acum, odată cu deraierea infantilă la primul test politic serios, o problemă majoră. E liderul opoziţiei apt de această răspundere?

Detaliile foarte psihanalizabile ale cazuilui Ponta spun că ne aflăm în faţa unui situaţii tipice de săritor pe sub ştachetă. Primul indiciu vine din oratoria prea slobodă şi din veselia cinică a unui om care intră şi iese din studiourile tv neînsoţit de umbra vreunei idei. Victor Ponta vorbeşte mult în studiourile tv dar se pierde în momentele tari şi neregizate ale jocului politic.

Discursul rostit în Parlament, în chiar ziua Moţiunii de Cenzură, a fost o colecţie de repetiţii circualre, cu o structură de idei slabă şi cu o insistenţă suspectă asupra cîtorva argumente fixe. Evident, discursurile de gîndire firavă şi mare insistenţă pe clişeu exprimă de regulă personaje timorate care încearcă să ” se acopere” verbal, refuzînd contactul cu temele serioase şi reciclînd argumente fără relevanţă. În ordinea frecvenţei, argumentul care conduce clar discursul lui Victor Ponta e trimiterea obsesivă la neprihănirea care îl desparte de politicienii pătaţi de comunism.

Victor Ponta revine inevitabil asupra meritului său major: nu a fost comunist şi n-a profitat de avantajele celor ce au făcut parte din aparatul de partid comunist. Obsesia autopurificatoare a lui Victor Ponta e suspectă. Ea sugerează o problemă: Ponta e în căutare de merite dar nu poate găsi mare lucru în afara noncomunismului. Cu alte cuvinte, Victor pinta se refugiază într-o situaţie care nu îi aparţine, pentru că e un accident calendaristic şi nu o vocaţie. Victor Ponta s-a născut prea tîrziu pentru a fi comunist dar nu vrea să ştie că acest fapt nu e un merit ci un dat cronologic. Insistenţa iritantă a domnului Ponta ar spune, mai departe, oricărui psihanalist că pacientul regretă situaţia sau că ar fi găsit viaţa mult mai uşoară în condiţiile în care biografia nu i-ar fi jucat o festă. E mai mult decît o băniuală. Pentru că, de fapt, în viaţa trăită şi reală, Victor Ponta, omul care spune mereu că nu a gustat comunsimul, s-a înhăiat cu comuniştii, a pariat pe experienţa de viaţă a unor veterani comunişti şi a făcut carieră sub protecţia lui Ion Iliescu.

Pe scurt, Victor Ponta vorbeşte excesiv pe tema ” n-am fost comunsit” şi deloc despre ideile şi acţiunile care îl fac, pe el şi partidul lui, radical diferit de comunişti. Victor Ponta are ceva de ascuns şi, pe măsură ce luptă verbal cu problema, se autoincriminează.

PSD e posesorul unei probleme umane mai vechi şi a reuşit să dea de una şi mai mare: e condus de un pacient cu probleme serioase. Următoarea investiţie a partidului trebuie să fie un divan de psihanalist.

Sursa: http://traianungureanu-tru.blogspot.com/