Trăiască și înflorească Partidul Mișcarea Populară – SF politic

Deschideți ferestrele că murim de cald, gândește senatorul PMP nedezlipindu-și ochii din tabletă, un deputat de la PMP îl calcă pe picior din greșeală, zâmbește, trece cancelarul Germaniei, se salută cordial cu liderul rus, dar îl înjură în gând, prim ministrul nostru se împiedică de covorul roșu, trage și el o înjurătură în gândurile lui, un arnăut strănută în front, noi, SPP-iștii, ne tăvălim de râs că tocmai ne-au dotat cu o mașină de citit gândurile, ce zumzăială prin politica românească, gata, îi prindem pe toți în laț, nu mai scapă unul, uite-așa le citim gândurile și facem caterincă, orientăm antena și peste graniță să vedem ce gândesc bulgarii, ungurii, rușii, franțujii și americanii, germanii și britanicii, senegalezii, japonezii, egiptenii și marocanii, indieni și zulușii și extratereștri.

Extratereștrii, vezi bine, antena noastră are bătaie lungă, nu te joci, am putea, de exemplu, să citim gândurile și prin timp, să aflăm ce gândea Napoleon, ce gândea Brătianu, ce gândea Kennedy, ce gândea Ghandi, ce gândea Marie-Curie sau Mata Hari, ce gândea Stalin sau ce gândea Lenin cu adevărat, sau ce gândea Marx când a pus la punct ideologia aia care ne îngroapă de vii, citim gândurile și pregătim cătușele și archebuzele că extratereștrii ăștia sunt niște derbedei de speriat și au de gând să ne fure petrolul, curentul electric, terenurile agricole și pădurile, banii de la bancă, PIB-ul, flota, clădirile, minele și barajele, magazinele și buticurile, gările și autogările, democrația și chiar pe avocatul poporului care, uite, se tot gândește dacă să nu tragă o țeapă meserie poporului român și să se înhăiteze cu mafia rusească sau cu Cosa Nostra, sau cu Iakuza, sau cu FMI, sau Tigrii Asiatici, sau cu Soros, care, ah, Soros, tocmai se gândește să intre pe Bursa de la București să ne cumpere și să ne vândă marțienilor, cu pene și fulgi, cu tot. Dar lasă asta, strigă senatorul PMP cu ochii ieșiți din orbite, unde e lozinca noastră, Trăiască și înflorească Partidul Mișcarea Populară?!

Trebuia să fie acolo, pe Ateneul Român, ce vă jucați cu focul?! Unde vreți să punem lozinca, întreabă un membru de partid înfocat, la stânga sau la dreapta, acolo, sus, pe frontispiciu? La stânga băi, PMP, e partid de stânga, ce nu ți-e clară platforma noastră? Stânga nu vrea nimic pentru că ceva care nu exită nu poate avea vreo vrere anume ci doar vrerea îndreptăţită de a se întrupa cumva într-o vrere. Lipsa unei Voinţe numite şi indicate, întrupată astfel într-o vrere, ar putea însufleţi Stânga în toate formele ei. Dar această Voinţă, nefiind ea înseşi vrerea cuiva anume, nici ea nu poate exista.

De ce ce această joacă serioasă în marginea unui Nefiind? Pentru că acest Nefiind este nefiind din pricina procesualităţii lumii. Căci nu poţi împărţi Procesualitatea în nici un fel în porţii egale, porţiile fiind vălurite întotdeauna şi numai iluzoriu egale. Porţii sau părţi, sau felii sau mai degrabă valuri căci valurile explicitează aşa cum se cuvine iluziile noastre deşarte, înforţările noastre, gesturile noastre dramatice, heirupiste, lipsite de sare şi piper, melancolice sau inexplicabile, aşa, ca o ploaie cu broaşte, undeva, la margine de lume decadentă, însufleţită doar de bârfă, de păcăleală, de fabulă şi ambuscadă intelectuală.

Stânga nu există pentru că bipolaritatea nu există. N-ar exista nici Dreapta dar dacă fiinţa se poate explicita prin propriul ei travaliu, prin propria ei valorizare liberă şi asumată, atunci Dreapta trebuie să existe nu pentru că ar fi o vrere a cuiva, nu pentru că o Voinţă ar vrea să voiască existenţa dreptei ci pentru că Dreapta este esenţa procesualităţii, fie a fiinţei, fie a Naturii. Căci nu e egalizare, nu o echilibrare, nu o egalitate produce vălurirea tuturor în Universul Vălurit ci tocmai libertatea şi asumarea.

În definitiv, rostogolindu-se dintr-un iluzoriu echilibru, dintr-o fantomatica stare de egalitate cu alte pietre, o piatră anume, observată ca fiind o anume piatră, se rostogoleşte procesual, lipsind peisajul de iluzoriul echilibru, într-o libertate stranie a văluririi fără de oprire. Socialismul ar fi dar nefiind Stânga, la Fundament, Socialismul este numai o ipostază a Utopiei, o Mască a unui Nefiind. Instrumentarea Socialismului e un fel de înregimentare în Plictis, în Habotnicie, în Declamaţie sau în Orbire vremelnică.

Pus în mare pericol, Statul devine ireal în Socialism iar Socialismul, în perversitatea lui, potriveşte un trend de viitorime, straniu, de neconceput, numindu-l ţanţoş, Comunism. Dar Stânga a fost tot timpul Imperială. Are aceasta stare a ei, Imperială. Este un Mare Ascuns al conceptului iluzoriu de Stânga. E starea Imperială a Mediocrităţii care, speriată de inutilitatea ei in Univers, se iubiceşte cu fantasma Stângii, dedulcindu-se la dezgustul Puterii, da, PMP, pentru a se salva de singurătatea care o răpune, acolo, lăuntric, fără drept de apel. Stânga a fost întotdeauna Imperială dar milioane de oameni s-au păcălit mortal crezând că iluzoria Stângă i-ar salva din impropriul fiinţei în Universul Vălurit.

Imperială fiind ca stare, Stânga e convenabilă, din punct de vedere istoric, tuturor momentelor imperiale fie dinspre exterior spre interior, fie dinspre Centru spre Periferie şi viceversa. Stânga e mai mult decât masele frenetice cântând şi dănţuind fantomatic, cucerite de ideea plictisului total, dulce şi odihnitor prin dominaţia multului produs de cei mulţi. Stânga e mai mult decât noi doi suntem la fel deşi nici fulgii de zăpadă, ce ciudat, nu seamănă unul cu altul, a fi la fel fiind de fapt a fi unul şi acelaşi! Imposibilitatea ar fi că, dacă Stânga chiar ar fi reală, liberă şi producătoare de sens, ar însemna că în Universul Vălurit ar fi doar o singură fiinţă ceea ce, ciupindu-mă de ureche, descopăr că este o mare nerozie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.