Trei propuneri pentru Premiile Brâncoveanu

Aflate la cea de-a IV-a ediţie, în preambulul Premiilor Constantin Brâncoveanu, recent a avut loc, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca (Palatul Bánffy), o dezbatere ce şi-a propus a fi o preselecţie a principalelor contribuţii ştiinţifice şi culturale din perioada octombrie 2016 – septembrie 2017.

Într-un cadru informal, dar cu eleganţa specifică unui Palat, înconjuraţi de istorie şi artă, nume sonore și specialişti din domeniile premiate în acest an s-au întâlnit pentru a aduce în atenţia juriului acestei ediţii propunerile lor. Categorii precum Literatură, Istorie, Film, Muzică, Teatru, Arhitectură, Arte plastice și două noi categorii, Economie și Medicină, au fost trecute în revistă şi dezbătute.

În deschiderea întâlnirii, prof. univ. Andrei Marga, vicepreşedinte al juriului în această ediţie a Premiilor, a subliniat importanţa acordării trofeelor: „Această inţiativă este de scos în relief şi din punctul de vedere al întregii operaţiuni de premiere. Nu poţi decât saluta faptul că Fundaţia Alexandrion şi-a propus omagierea lui Constantin Brâncoveanu şi a martiriului său în forma «promovării de valori ale culturii, ştiinţei, artei şi economiei româneşti»“.

Iniţiatorul acestor premii, fondatorul Fundaţiei Alexandrion, dl Nawaf Salameh, a vorbit pentru câteva momente despre viitorul acestor premii: „Ne-am dorit ca ceea ce au făcut francezii cu Napoleon să realizăm şi noi în onoarea voievodului martir Brâncoveanu. Ţelul nostru este ca aceste premii să capete o dimensiune internaţională cât mai mare. Astfel, depăşim hotarele ţării şi vom organiza evenimente asemănătoare în Anglia, SUA şi Germania. Ne dorim ca valorile culturii autohtone şi povestea Brâncovenilor să ajungă peste hotare înaintea produselor omonime“.

Personalităţi remarcabile ale mediului cultural şi ştiinţific clujean au răspuns invitaţiei Fundaţiei Alexandrion şi au venit cu propuneri din care juriul Premiilor să poată alege viitorii laureaţi. Printre cei propuși se află: Vasile Mitrea (Arhitectură), Eugen Uricaru (Literatură), Carol Iancu (Istorie), Sorin Liviu Damean (Istorie), Emanuel Copilaș (Istorie), Gheorghe Schwarz (Literatură), Oliviu Pascu (Medicină), Pompei Cocean (Geografie istorică), Ion Coman (Medicină), Gheorghe Benga (Medicină), Mircea Muthu (Istorie literară), Florentin Mihăescu (Muzică), Ileana Szenik (Istorie), Alexandru Florin Platon (Istorie), Ion Mureşan (Literatură), Cristian Sabău (Istorie), Adrian Popescu (Literatură), Mircea Roman (Sculptură), Radu Afrim (Film), Vlad Rusu (Pictură), Ștefan Pop (Muzică) şi alţii. Orice propunere trebuie să fie însoțită de o motivare scrisă. Astăzi, publicăm motivația a patru propuneri lansate la Cluj.

Pe cine recomandă Ștefan Borbely

Îl propun pe dl. prof. univ. dr. Mircea Muthu, de la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, pentru Premiul Brâncoveanu pentru Literatură, care urmează să fie acordat în anul 2017. Trei aspecte incontestabile justifică, în opinia mea, candidatura dlui prof. univ. dr. Mircea Muthu pentru Premiul Alexandrion:
– în primul rând, o exemplară activitate de o viaţă dedicată teoriei literaturii şi esteticii, literaturii române, morfologiei mentalităţilor şi instituţiilor culturale, Mircea Muthu fiind, la ora aceasta, o autoritate academică de certă valoare, apreciată atât în ţară, cât şi peste hotare. Instituţional, s-a implicat, moral şi participativ, în construcţia firească a Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, a fost decan al Facultăţii de Litere şi prorector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, întreţinând peste tot un climat de înaltă competenţă, obiectivitate şi exigenţă.

– în al doilea rând, candidatura se justifică prin promovarea erudită, avizată şi consecventă a unui domeniu cultural specific, balcanismul, care insistă pe descendenţa spirituală răsăriteană a culturii şi literaturii române. Puţini savanţi ajung, după o viaţă de om dedicată culturii, să fie identificaţi cu un concept sau cu un domeniu, fiind recunoscuţi ca autorităţi incontestabile ale disciplinei respective, fără de care, cum se spune, „nu se poate“. Preluând un termen năpăstuit iniţial al literaturii române, Mircea Muthu l-a redimensionat filosofic şi literar, adăugându-i conotaţii teologice şi spirituale specifice. Puţini oameni izbutesc să facă aşa ceva, pe filiera riscului inerent al procedeului: să iei un determinativ stilistic iniţial depreciat, să-i redai adevărul profund şi să-l faci un concept operativ, de tip interdisciplinar. Nimeni nu contestă, azi, percepţia potrivit căreia Mircea Muthu a promovat, cu pricepere şi cu obstinaţia de bun augur a specialistului autentic, o dimensiune fundamentală, reprimată anterior, a culturii şi literaturii române, mergând o viaţă-ntreagă împotriva curentului general de opinie, cu un curaj intelectual de mare calibru, din care el a făcut nu numai o atitudine, ci şi o substanţială şcoală de gândire.
– în al treilea rând, sunt de părere că depunerea candidaturii pentru acordarea prestigiosului Premiu Alexandrion trebuie să fie condiţionată de existenţa unui suport de excelenţă care să susţină propunerea: o carte monumentală, o operă de mare calibru, o realizare ieşită din comun. În cazul de faţă, al dlui prof. univ. dr. Mircea Muthu, această operă monumentală există, este apărută în anul 2017. Superbul volum Balcanismul literar românesc. Panoramic sud-est european. Confluenţe culturale a fost publicat de Editura Şcoala Ardeleană, în condiţii grafice deosebite. Volumul sintetizează, peremptoriu şi profund, în 791 de pagini excelent scrise şi impecabil redactate, gândirea unei întregi vieţi, fiind un reper incontestabil al domeniului şi indiciul unei excelenţe personale incontestabile. Îmi rezerv datoria de a anexa propunerii de faţă o reproducere a coperţii volumului pentru care pledez.

Nominalizarea lui Gheorghe Schwartz

Propunerea mea pentru Premiul pentru Literatură se îndreaptă spre un om viu cu o activitate vie şi cu o operă la fel de vie. Mă refer la Eugen Uricaru, unul dintre cei mai importanţi prozatori români, un scriitor important şi un manager cultural excepţional. Autor al unui univers propriu, cunoscut în ţară şi peste hotare, cu romane ecranizate, cu numeroase premii şi ecouri critice elogioase, deşi de prea multe ori pe nedrept omis în publicaţiile mercenare pe plan naţional, Eugen Uricaru rămâne o personalitate de prim-plan. Un argument în plus îl reprezintă talentul său managerial din viaţa administrativă, E. U. iniţiind şi conducând numeroase proiecte culturale şi cetăţeneşti, multe devenind adevărate simboluri, chiar şi în momente când cultura nu este de fel cap de afiş în preocupările decidenţilor.

Pentru toate acestea, cred că Eugen Uricaru este cel mai îndreptăţit să primească premiul Alexandrion pentru literatură.

Propunerea lui Octavian Căpăţînă

Propunerea mea pentru Premiul Opera Omnia este Paul Goma. S-a născut pe 2 octombrie 1935, în satul Mana (judeţul Orhei), în familia învăţătorilor Eufimie şi Maria Goma. De la vârsta de 4 ani, frământările vremurilor îl ating, îl marchează. În iunie 1940, cu ocazia ultimatumului sovietic, familia nu reuşeşte să se refugieze în dreapta Prutului. Imediat, tatăl îi este arestat de NKVD şi timp de 4 ani familia nu mai ştie nimic de el. Peste un an de la evadarea tatălui din Siberia şi revenirea lui la Mana, se întorc bolşevicii şi familia Goma, tocmai reîntregită, se refugiază în „ţară“ cu acte false. Este arestat în 1956 şi condamnat. Face închisoare la Malmaison şi Jilava (1957), la Gherla (1958), după care urmează 4 ani de domiciliu obligatoriu la Lăţeşti, până în 1963. Nu este primit la facultate şi se angajează ca muncitor, tehnician sau fotograf în Buhuşi, Şercaia, Făgăraş și Braşov. Din 1965 îşi reia studiile la Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. Debutează cu povestirea „Cum bate toba“, în 1966, în revista Luceafărul.

Colaborează la revistele Gazeta literară, Viaţa românească, Ateneu. În 1968 debutează cu volumul de proză scurtă „Camera de alături“. Între 1968 şi 1973 este redactor la „România literară“. Romanul „Ostinato“, ce cuprinde mărturii din închisorile româneşti, refuzat de editurile din ţară, este publicat în Germania (1971) şi în Franţa, sub titlul „La cellule des liberbles“. Ulterior, romanul este tradus şi în olandeză (1974).

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.