' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Schimbarea nu este spectaculoasă, ci subtilă. În cafenele, în transportul public sau în spațiile universitare, bărbații par să citească mai des fără a transforma momentul într-un gest de autopromovare. Discuțiile despre filme și cărți se poartă mai puțin în logica validării online și mai mult în registrul experienței personale. Nu este vorba despre o explozie a consumului cultural, ci despre o schimbare de sens: cultura nu mai este doar decor identitar, ci devine semn de autenticitate. Până acum vedeam asta mai mult la doamne și exista în cultura popular gândul că femeile sunt cu cititul, bărbații cu sportul.
Specialiștii în sociologie culturală explică fenomenul acestei schimbări de comportament la bărbați ca pe o reacție la oboseala digitală. După ani în care identitatea a fost construită prin imagine și performanță publică, apare nevoia de profunzime și coerență.
Într-o lume în care oricine poate afișa succesul, diferența începe să fie făcută de ceea ce nu poate fi falsificat ușor: cunoașterea reală, capacitatea de analiză, gândirea critică.
Un alt factor important este contextul economic și tehnologic. Incertitudinea globală și transformările produse de inteligența artificială cresc valoarea competențelor cognitive. A fi bine informat și capabil să interpretezi realitatea devine o formă de securitate personală. În acest context, lectura și interesul cultural capătă o dimensiune practică, nu doar estetică.
Fenomenul are și o componentă relațională. În cultura contemporană a datingului, conversația profundă și inteligența emoțională sunt percepute ca trăsături atractive. Astfel, capitalul intelectual devine nu doar simbol de statut, ci și avantaj social concret. Bărbatul care citește și poate discuta idei nu mai este perceput ca elitist, ci ca stabil și interesant.
Totuși, analiștii avertizează că performativitatea nu dispare complet. Există deja semne ale unei noi estetici culturale, în care cărțile și referințele intelectuale pot deveni accesorii de imagine. Diferența dintre autentic și performativ rămâne esențială și, probabil, va continua să fie negociată social.
În esență, ceea ce se observă în prezent este o rotație culturală. După o perioadă dominată de vizual, rapid și superficial, apare o nevoie colectivă pentru lent, profund și coerent. Dacă această tendință se va consolida sau va rămâne un episod temporar este dificil de anticipat. Cert este însă că, pentru prima dată după mult timp, lectura și cultura par să revină în centrul definiției statutului social.
Iar aceasta ar putea fi una dintre cele mai interesante transformări culturale ale momentului.
Tendinta este sa se caute bisec.suali pentru menaj sau manej in trei ?
vai vai, cunosc pe cineva care a absolvit ca sef de promotie la o cunoscuta universitate dar care recunoaste ca nu a citit niciodata o carte. deci astia daca citesc 2-3 carti de „dezvoltare personala si motivationala” deja se cred intelectuali
Performativ? Trend? Ce pacat ca cei care scriu la ziar(e) nu mai sunt intelectuali, ci oameni care vor doar sa distruga limba romana.
Acum se trece la femeia performativă! Și o observație stimată doamnă redactor: am căutat in DEX- bănuiesc că știți ce inseamnă! La cuvântul „performativ” am obținut: „Niciun rezultat pentru performativ”. Sper să nu cenzurați răspunsul, poate mai învață și alți câte ceva! „Trens setter” nici nu am căutat! Sunt mai conservator.
Asta vad ca ne-a citit pe totzi…
Ce evoluție în ultimii 35 de ani. De la bărbatul determinat cu maxilare puternice (Arnold S.) care trece inclusiv brutal peste tot și toți pentru a se impune, la intelectualui performativ. Din poza intelectualul performativ lipsește cercelul din ureche și mirarea când privește ziarul cu capul în jos că nu știa că a fost undeva cutremur.