Trombonul

L-am găsit pe stradă, nu știu cine l-a lăsat acolo, cine l-a pierdut, cine l-a pus acolo. Poate că l-a pus acolo intenționat să-și râdă de noi.

Poate că l-a lăsat acolo să facă un test, un experiment, ceva. La început nu s-a atins nimeni de el. A venit însă candidatul PSD la Primărie și a zis că o să spargă el gheața ca să vedem ce primar curajos o să avem noi dacă-l votăm noi pe el. Tocmai pe el, taman pe el. Apoi a venit și candidatul de la PNL în aceeași chestiune. Pesedistul a suflat ce-a suflat în trombon și s-a lăsat păgubaș.

I s-au umflat obrajii, s-a înroșit tot. Penelistul a suflat în trombon până i-au dat lacrimile. Nu s-a lăsat cu una cu două. Soarele era cam pe linia orizontului, dădea să cadă. dar noi stăteam acolo în stradă și ne uitam la trombonul acela zbanghiu cum nu se lăsa el suflat. Păi nu e ușor să sufli-n trombon, se înțelege. S-a lăsat liniștea, stăteam așa, în stradă, fără să scoatem o vorbă. Cine mai vine, a vrut să știe nu știu cine, să vină careva care candidează pentru parlament sau pentru președinție.

Am dat niște telefoane, unul s-a dus să scrie nu știu ce pe nu știu care rețea de socializare. A scris el ce-a scris dar n-a rezolvat mare lucru. Trombonul strălucea în înserarea portocalie. Nu se mișca de acolo, nu-l putea mișca nimeni. Nu se lăsa suflat el cu una, cu două. Avea și el mândria lui de trombon.

Cine știe în ce fanfară o fi cântat, cine știe pe ce scenă din lumea mare a scos el sunete grave, frumoasă, nepieritoare. De unde să știm noi? Dacă ne întrebați nu vă putem spune pentru că nu știm. Cum? Era un OZN? Nu domnule, era un trombon, cum mă vezi și cum te văd.

Era un trombon teribil, foarte greu, neînchipuit de greu, nu-l urneai cu una, cu două. Au venit mai mulți candidați să sufle-n trombon, n-a reușit nici unul, ce să mai vorbim. Acum, dacă un candidat nu ne poate tromboni, ce să mai credem noi despre el? Asta e, așa merg lucrurile. Ne învârtim în jurul trombonului.

Trombonul nu scoate nici pâs. Stăm așa, gândindu-ne cum să ne trombonim unii pe alții, cum putem noi, cu modestele noastre mijloace, să compunem o simfonie pentru trombon care să însuflețească întreaga planetă. Stă așa, codindu-ne pentru că, pe vremuri, profesorul nostru de muzică ne-a luat în râs pentru că, spunea el, nu aveam ureche muzicală.