Trump, către China: În clubul celor mari nu se intră pe ușa din dos

Arhitectura cotrolului armelor nucleare și convenționale creată de SUA și URSS în timpul Războiului Rece pare să se prăbușească. În 2002, președintele George W. Bush a retras unilateral Statele Unite din Tratatul Rachetelor Antibalistice semnat cu URSS în 1972. În acest fel SUA au pregătit terenul legal pentru crearea scutului antirachetă din SUA și, apoi, de pe teritoriul și mările Europei, mergând către Asia. În 2015, Rusia s-a retras din Tratatul Forțelor Convenționale în Europa, semnat în 1990, tratat care stabilea niveluri egale ale armamentului desfășurat între Atlantic si Urali de NATO și Pactul de la Varșovia. Rusia a acuzat că acest tratat nu mai era echitabil, odată ce cinci state foste membre ale Pactului de la Varșovia au aderat la NATO.  Rusia a suspendat încă din 2008 participarea la acest tratat, iar la scurt timp trupele ruse intrau în Georgia, în razboiului din august 2008.

Aceste evoluții negative nu au împiedicat semnarea Noului Tratat Start, 2010, de către președinții Vladimir Putin și Barack Obama, tratat pentru reducerea arsenalului nuclear strategic, urmasul START, încheiat în 1991. Rusia au acuzat constant SUA că sistemele antirachetă instalate în România au scop ofensiv, putând fi înlocuite cu rachete cu rază medie de acțiune, menite să atace facilitățile strategice ruse, o încălcare a Tratatului Forțelor Nucleare Intermediare, semnat în 1987 de Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov. La rândul lor, Statele Unite au acuzat în ultimii ani Rusia că încalcă același Tratat al Forțelor Nucleare Intermediare dezvoltând rachetele 9M729. În contextul tensionat creat de instalațiile americane antirachetă din România și de acuzele aduse Rusiei de către Washington, înnoirea Noului START, care ar trebui să se producă în 2021, stă sub semnul întrebării; până în acest moment nu au început negocierile în vederea prelungirii tratatului pentru reducerea arsenalelor strategice.

Trump: vom produce rachete cu rază medie

Pe acest fond a venit anunțul președintelui Trump de la finalul săptămânii trecute: Statele Unite se vor retrage din Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF). „Statele Unite nu vor permite Rusiei să producă armament în timp ce noi nu avem voie. Nu ştiu de ce fostul preşedinte Barack Obama nu a purtat negocieri sau nu a abandonat Tratatul”, a spus Trump. Prin urmare, Statele Unite vor începe să producă rachete cu rază medie de acțiune, interzise de acest acord. Este vorba atât despre rachete cu lansare terestră, căci tratatul din 1987 nu interzicea rachetele sovietice și americane cu lansare din aer și de pe mare – era în primul rând un tratat centrat pe echilibrul forțelor din Europa. În ciuda denumirii sale – Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare – tratatul interzicea și rachetele capabile să transporte doar focoase convenționale.

La avertismentul președintelui Trump se adaugă declarația făcuta joi, pe 24 octombrie, de vicepreședintele Mike Pence, care nu a exclus posibilitatea ca SUA să trimită arme nucleare în spatiu, din nou un lucru interzis de tratate semnate în timpul Războiului Rece, în 1967. ”Ce vrem să facem este să continuăm să mergem mai departe pe principiul că pacea vine prin forță”, a spus Mike Pence.

Putin: România e în colimatorul Rusiei

Reacția Rusiei a venit de la  Vladimir Putin, care a atras atenţia că naţiunile europene care găzduiesc sisteme balistice americane incompatibile cu Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare riscă să devină ţinte ale Rusiei. „Dacă Statele Unite se retrag din Tratatul INF, ce vor face cu noile rachete? Dacă vor fi aduse în Europa şi vor fi montate acolo, noi vom fi nevoiţi să avem o reacţie simetrică. Deci, dacă vor face asta, trebuie să înţeleagă că teritoriile naţiunilor respective riscă să fie ţinte ale unui atac de ripostă. Nu sunt sigur că trebuie să ajungem la o astfel de escaladare a situaţiei în Europa. Eu nu văd niciun motiv pentru acest lucru şi, repet, nu este alegerea noastră, nu este ceva ce vrem noi”, a declarat Vladimir Putin miercuri seară, potrivit agenţiilor de presă Sputnik şi Associated Press.

INF, un tratat eurocentric care nu ține cont de  China

Privind din sistemul de referință al Războiului Rece, SUA și Rusia au intrat pe o spirală periculoasă a înarmării și renunțării la tratatele care au asigurat pacea până acum, prin distrugerea reciproc asigurată și prin echilibrul forțelor strategice. Privind din perspectiva geostrategică actuala, Statele Unite vizează nu atât o renunțare la constrângerile de până acum, ci o adaptare a tratatelor la contextul creat de apariția unui nou pretendent la hegemonia globală, cu o forță economica net superioară tradiționalilor rivali ruși – China.

Tratatele pentru limitarea înarmării și pentru echilibrul forțelor din timpul Războiului Rece se limitau la SUA și URSS și erau tratate eurocentrice. ”Frontul” european își păstrează relevanța și provocările (problema ridicată de scutul antirachetă american din România este o reeditare a scandalului desfășurării rachetelor intermediare americane Pershing II în fosta RFG, care a dus în cele din urma la semnarea Tratatului INF), însă de data aceasta SUA iau în calcul și provocarea chineza. China nu este semnatară a Tratatului INF, a avut decenii la rând posibilitatea de a dezvolta liberă sisteme de rachete cu rază medie, care, conform specialiștilor americani, reprezintă circa 80% din arsenalul balistic al Beijingului. Acum, pe măsură ce China revendică suveranitatea asupra Mării Chinei de Sud și a Mării Chinei de Est, aceste rachete se pot dovedi extrem de utile în susținerea acestor ambiții hegemonice.

Strategia Chinei de a merge sub radar

Puterea de la Beijing folosește tactici ”hibride” pentru extinderea influenței militare în Asia de Sud-Est, pornind de la susținerea unui drept istoric asupra arhipelagurilor pe care și le dispută cu țările din regiune și mergând până la folosirea unei așa-numite ”miliții maritime” formată din vase de pescuit care acționează ca o forță auxiliară a marinei militare. Se adaugă, evident, folosirea Gărzii de Coastă și a navelor Armatei. Se adauga și construirea unor insule artificiale, ce pot fi folsoite ca portavioane fixe și rampe de lansare a rachetelor cu rază medie de acțiune. Folosind forțele ”hibride” ale așa-zisei miliții maritime, China își asigura o bună marjă de manevră în forurile internaționale pentru a respinge acuzații de natură militară,  atrăgând dezbaterea pe pista interselor economice și a protejării unor nave de pescuit.

Timp de decenii, China și-a menținut un arsenal nuclear redus în comparație cu cel sovietic și american și a trecut mereu pe sub radarul marilor tratate strategice. Doctrina nucleară chineză a urmat aceeași strategie și a rămas multa vreme una foarte vaga. În acest fel, China a reușit să obțină o mare flexibilitate pentru a dezvolta focoase nucleare și rachete balistice tot mai performante.

Acum, China devine un pretendent la statul de putere dominanta și întâmpină rezistența Statelor Unite. Pe plan economic, aceasă luptă pentru hegemonie se duce prin tratatele de liber schimb cu care SUA vor să înconjoare mările lumii, forțând, sub administrația Trump, inclusiv partenerii europeni care au manifestat deschidere pentru China (în primul rând Germaia). Strategia chineză ține de investiții uriașe în statele asiatice, extinzându-se tot mai mult catre Europa Centrala și de Est, dar și de finanțarea datoriilor acestor state, fără conditii legate de drepturile omului sau democrație, însă cu riscul intrării sub dominatia economico-politică chineza. Nu puțini sunt analiștii care considerat că primăvara arabă începuta în 2010 și care a degenerat acum în războiul prin interpuși SUA-Rusia din Siria a fost declanșată pentru eliminarea unei posibile influențe chineze in Libia bogată în petrol, folosind o revoluție în mica Tunisie și cu riscul de a arunca Egiptul în anarhie.

Soluția lui Kissinger

Pe plan militar, China nu își revendică statutul de pretendent la poziția de putere dominantă cu instrumentele postbelice consacrate în această competiție – tratate, reguli de angajare militară și fire roșii demult stabilite și rodate între Moscova și Washington vreme de decenii, care au permis evitarea unor tragedii globale – instrumente prin care marile puteri ale Războiului Rece au convenit să-și lege o mână la spate în cursa înarmării. Din acest punct de vedere, Rusia nu este principalul factor de risc pentru SUA. ”Pentru a fi corecți, dezacordurile cu Rusia plecate de la un nou tip de racheta sunt mai mult o dispută tehnică. Dezbaterea e axată pe o anumita rază de acțiune a unei rachete. Asemenea dispute sunt frecvete în acordurile pentru controlul armamentului. Nimic nu scuză Rusia, însă trebuie spus că violarea aspectelor tehnice ale unui tratat de limitare a armelor nu este atât de gravă și fatală precum încălcarea lui totală”, scrie USA Today. China reprezinta însă nu numai un risc ”tehnic”, ci și strategic, pentru că nu este parte a acordului INF, iar în raport cu Beijingul SUA ”își leagă o mână la spate în mod unilateral”, scrie USA Today, care propune ca președitele Trump să dea Rusiei un an pentru revizuirea aspectelor tehnice ale INF, dar, în primul rând, să dea Chinei un an pentru a adera la acest tratat constrângător și pentru a juca după regulile Rusiei și ale Americii.

„Peste 20 de ani, succesorul dumneavoastră, dacă va fi la fel de înțelept, se va îndrepta către o apropiere de ruși, împotriva chinezilor“, ii spunea fostul secretar de Stat Henry Kissinger presedinyelui Richard Nixon, in 1972.  Preşedintele SUA, Donald Trump, a declarat marţi că probabil se va întâlni luna viitoare cu omologul său rus, Vladimir Putin, atunci când cei doi lideri vor fi la Paris cu ocazia pentru ceremoniile prilejuite de aniversarea a o sută de ani de la încheierea Primului Război Mondial. Vladimir Putin, a transmis marţi, la întâlnirea cu John Bolton, consilier prezidenţial american pentru Siguranţă Naţională, că ar vrea o nouă întâlnire cu omologul său din SUA. Cu siguranță că problema chineză va fi discutată de cei doi lideri, inclusiv în lumina strategiei propuse de Kissinger.