Un om poate avea într-o viaţă o mulţime de roluri şi poate juca o mulţime de jocuri. Ar trebui să acceptăm în cele din urmă că noi, oamenii, suntem extrem de diferiţi. Poate că în asta stă adevărul magic despre sensul existenţei noastre.
Putem să ne înjurăm unii pe alţii dar asta nu ne-ar ajuta să înaintăm către adevăr. Putem să ne ucidem unii pe alţii la nesfârşit dar asta ne va îndepărta de adevăr. Vom pune şi punem la cale tot soiul de războaie culturale, religioase, politice, comerciale, imagologice. Dacă nu învăţăm arta războiului o luăm peste cap iar învingătorii vor fi aplaudaţi nu noi.
Călătoria mea nu e altfel decât a voastră. Ideile mele nu sunt mai interesante sau mai importante decât ideile voastre. Uneori vă zăresc navigând în depărtare. Vă fac semne cu mâna. M-aţi văzut? Tocmai construiesc strategii de imagine pentru un nou război comercial. Şi, fără îndoială, pentru vreo mie de războaie din lumea perversă a politicii.
Lumea se războieşte tot timpul. Brandurile corporative sunt în război. Oamenii politici se războiesc şi ei. Oamenii de afaceri se caftesc şi ei pe ruptelea. Scriitorii nu se lasă mai prejos iar oamenii de ştiinţă se caftesc printre eprubete şi entropii magice. În cele din urmă, furtunile se potolesc şi, cu toţii, zărim pentru o clipă Adevărul.
Îl prindem în cătare. Îl ţintim cu nesaţ. Numai că fiecare dintre noi vede cu totul altceva decât ceilalţi. Ai plătit înainte? Oh, te-ai păcălit. Nu se mai întorc. De-abia acum ai găsit problema, defectul, lucrul de mântuială? Păi da, le-ai dat banii, te-ai fript. Cum sa faci asta? Ai dat șpagă, oare? Înainte să prinzi contractul cu autostrada?
Păi, da, te-ai cam păcălit, zău așa. Uite, și Bebe poate să-ți zică. Zi Bebe! Bebe, râde în barba-i liliachie. Auzi, omule, zice Bebe, fixându-te cu niște occhi căprui, o nebunie, de ce ești tu oare așa de naiv? Unde te-ai născut? Unde ai crescut? Pe unde ai învățat, dacă ai apucat să înveți ceva… Bebe le știe el pe toate, să știi că le știe. Când au venit extratereștrii să-l salte pe Orban de la PNL, că se îndrăgostiseră de el cum cânta el din chitară, sub clar de lună, Bebe a zis că așa va fi, vizionar de marcă. Acum, uite, Bebe te ceartă că ești naiv. Păi trebuie să înveți lecția. Cum? Ce spui?
Spui ceva despre principii? Tu stai pe partea cealaltă a străzii și ne vorbești despre principii și ăștia te fură cu principii cu tot. Care? Cum care? Politicienii corupți. Păi ei te fură prin intermediul rețelelor lor de prostituție, de benzină, de cocaină, de pompadură și melodramă. Teatrul bulevardier e sub controlul lor, ce credeai? Cum adică n-ai știut? Păi și gunoiul, și construcțiile, și agentul termic și spațiile verzi, toate, dar toate sunt sub controlul lor, și parcările, și florăresele, cerșetorii și semințele de floarea soarelui.
Nu mai scupa pe jos cojile alea că te-am văzut! Bebe se trage de brăcinari. Traversează strada și te cârpește de vezi stele verzi. Ca să te trezești. Fără violență? Vezi, iar ai rămas cu buza umflată. Dacă îi pocneai meserie în 1989, astăzi nu rămâneai fără job, fără casă, fără perspectivă. Ei, lasă, Bebe te ia cu el la o bere. Vă duceți la o bere la Carul cu Bere.
După aia la un meci cu Rapid. Mai uiți și tu, nu-i așa, de viața asta sucită și răsucită?! Dar ce zic eu, curat vălurită! Asta e, noi cu vălurirea, ei cu biștarii, ha, ha, ha!
Cine sta pe partea cealaltă a trotuarului vieții sta fiindcă acolo s-a născut, iar pasajul pietonal este mereu ocupat de mașini cu pancarte și propagabdisti care-i spun ca e o greșeală sa încerci sa trăiești și pe cealaltă parte a vieții sau pe mijlocul ei.