Turcia încearcă imposibilul la Vatican

Președintele Turciei a efectuat luni o vizită surprinzătoare la Vatican. Câteva motive: Recep Tayyip Erdogan este primul președinte al Turciei care a solicitat o întrevedere cu Papa; singura vizită de până acum a unui președinte turc la Vatican a avut loc în 1959, când cele două state nu aveau relații diplomatice și când liderul turc fost primit de Papa Ioan al XXIII-lea, fost nunțiu apostolic în Turcia în anii Războiului Mondial, când Turcia era o placă turnantă a spionajului și discuțiilor de culise). Apoi, Papa Francisc este primul suveran pontif care a vorbit, în 2015, despre „genocidul“ armean comis în 1915 în Imperiul Otoman, iar Erdogan a „condamnat“ atunci această catalogare. Nu în ultimul rând, Biserica Catolică este singura biserică creștină care nu este recunoscută legal în Turcia, nici măcar sub formă de asociații parohiale, așa cum este cazul în Franța laică. Statutul legal al patrimoniului Bisericii Catolice din Turcia este foarte neclar și au fost reclamate abuzuri comise de stat.

Înger sau demon?

Pe agenda vizitei s-au aflat operațiunea „Ramură de Măslin“, purtată de armata turcă împotriva milițiilor kurde susținute de SUA în nordul Siriei. S-a discutat și despre situația din Irak, complicată de dorința Kurdistanului irakian de a obține independența. De altfel, la jumătatea lunii ianuarie, Papa l-a primit la Vatican pe premierul Kurdistanului irakian, Nechirvan Barzani. Luni, Papa Francisc i-a oferit președintelui turc un medalion. „Este îngerul păcii care ucide demonul războiului. E un simbol al păcii și al dreptății“, i-a spus papa lui Erdogan, care, cu doar o zi înainte, anunța uciderea a peste 900 de „teroriști“ în regiunea siriană Afrin, în cadrul operațiunii „Ramura de Maslin“, considerată în Turcia drept antiteroristă.

Front comun în Ierusalim

Singurul aspect comun în politica Turciei și a Vaticanului este în acest moment Ierusalimul. Ambele state au condamnat decizia SUA de a recunoaște capitala Israelului la Ierusalim și susțin soluția cu două state (palestinian și evreu) cu capitalele într-un Ierusalim cu un statut internațional special. „Trebuie să luăm măsuri pentru a păstra acest statu-quo, pentru a securiza acest loc sfânt pentru trei religii şi pentru a apăra drepturile palestinienilor. Este esenţial ca Papa să continue să trimită mesaje în acest sens“, a spus Erdogan pentru La Stampa înaintea vizitei.

„Cruciada“ împotriva Israelului și a SUA

Erdogan vrea însă mai mult decât mesajele Papei. Publicația Linkiesta scrie că președintele turc își dorește o „cruciadă“ a Vaticanului și a Turciei împotriva Israelului, pentru „eliberarea morală și politică“ a Ierusalimului, profitând de valul de susținere pentru menținerea statu quo-ului Ierusalimului ce a urmat după anunțul făcut de administrația Trump. Erdogan mai încearcă să speculeze o schimbare în orientarea Vaticanului – începând de la Conciliul Vatican II (1962-1965), cel mai important dialog al Bisericii Catolice a fost cu iudaismul, însă după atentatele din 2001 Vaticanul a început să se deschidă către islam, nu doar pentru cauza Locurilor Sfinte, ci pentru impactul global mai mare al acestui dialog. Președintele Turciei încearcă să profite de sincopele de la Washington și de această orientare a Vaticanului pentru a-și atribui imaginea de „lider al lumii islamice“ și a pentru a crea probleme Israelului.

Teme pentru acasă de la Papă

Erdogan și Papa Francisc au de pierdut și de câștigat de pe urma apropierii pe care vizita la Vatican ar putea să o anunțe. Președintele turc poate să obțină o îndulcire a discursului Papei despre genocidul armean și poate câștiga un plus de imagine stând lângă Papă, care în 2014 a produs „minunea“ unei rugăciuni comune pentru pacea președintelui israelian, Shimon Peres, și al omologului palestinian, Mahmoud Abbas. Pentru asta însă va trebui să se aplece asupra statutului Bisericii Catolice în Turcia, dar și să rezolve o serie de revendicări ale ortodocșilor din Turcia cărora Papa Francisc le poate da glas, în virtutea relației apropiate cu patriarhul ecumenic de la Constantinopol, Bartolomeu. Urmează problema kurdă și cea a islamului șiit, cu care Erdogan se află în dispută, dar cu care Vaticanul dorește să aibă relații bune, câtă vreme zonele cu populație creștină semnificativă din Irak sunt controlate de șiiți sau de kurzi.

Șansele strategiei lui Erdogan sunt limitate. În primul rând, statutul său de lider al lumii islamice este contestat de monarhiile din Golf (cu excepția Qatarului) aliate ale SUA și care întrețin relații bune cu Israelul. În al doilea rând, lista problemelor nerezolvate dintre Turcia și Vatican este mare, iar antagonismele sunt vizibile.