Vestul trebuie să înţeleagă că Ucraina se confruntă cu o insurecţie ce poate aluneca către război civil şi din care nu se poate ieşi prin “stabilizare financiară”, ci prin dialog cu Rusia şi încetarea actualului discursului oficial privind cele “câteva zeci de agitatori” plătiţi de Moscova, consideră Jacques Sapir, director la Școala de Înalte Studii în Științe Sociale din Paris.
Evenimentele dramatice care au avut loc în estul Ucrainei vineri, 2 mai, reprezintă o accelerare indiscutabilă a procesului ce conduce către un război civil și, implicit, la secesiunea regiunilor estice. Așa cum am prevăzut, acordul de la Geneva este pe cale să cadă și, împreună cu el, viitorul unei Ucraine independente.
Pe lângă ”frontul” de la Slaviansk, unde forțele guvernului provizoriu au încercat să elimine insurgența, nu fără pierderi de o parte și de alta (două elicoptere ale forțelor Kievului au fost distruse și cinci oameni și-au pierdut viața), toate privirile se îndreaptă acum spre Odessa. În acest oraș, confruntările dintre partizanii guvernului provizoriu și insurgenții pro-ruși au dus la moartea a trei persoane, în timp ce un incendiu mortal, despre care nu se știe încă cine l-a provocat, a ucis circa 40 de oameni. Fiecare dintre tabere a aruncat vinovăția asupra celeilalte.
Însă există și lucruri indiscutabile, care sunt recunoscute de cea mai mare parte a observatorilor:
1. Estul Ucrainei este în stare de insurecție. Militanților în favoarea unei alipiri la Rusia li se adaugă ucrainenii care își exprimă profunda neîncredere în guvernul de la Kiev și susținătorii lui. O parte importantă a populației a luat apărarea partizanilor unei alipiri la Rusia, în timp ce o fracțiune mai mică sau mai mare din rândul forțelor de ordine (poliție, armată) a basculat în tabăra acestor militanți sau refuză să intervină împotriva lor. Discursul oficial pe care îl auzim, fie la Kiev, fie în capitalele europene, potrivit căruia nu este vorba decât de câteva zeci de agitatori plătiți de Moscova, nu mai poate fi credibil. El este nedemn din punct de vedere moral.
2. În aceste condiții, voința guvernului provizoriu de a continua ceea ce el numește ”operațiune antiteroristă” a devenit cauza principală a violențelor soldate cu morți. Acest guvern trebuie să-și retragă urgent forțele, pentru că violența nu numai că nu va rezolva nimic, dar ea poate înrăutăți situația de la o oră la alta. Doar o retragere imediată a forțelor guvernului provizoriu poate restabili calmul.
3. Acest guvern se încăpățânează să aibă o atitudine suicidară: pretinde că doar el are puterea de a decide un compromis constituțional indispensabil pentru revenirea la stabilitate, dar se comportă într-un asemenea fel încât își pierde rapid autoritatea și legitimitatea în regiunile din estul Ucraine. Cine va dori și cine va accepta să negocieze cu un guvern care are mâinile pătate cu sânge? Aceasta nu este posibil decât dacă guvernul provizoriu își schimbă atitudinea. Dar el va fi constrâns să facă concesii importante după ce s-a întâmplat la Odessa, pe 2 mai.
4. Guvernele statelor UE, dar și SUA și FMI se cantonează într-o negare a realității care devine din ce în ce mai preocupantă. Își concentrează atenția asupra Rusiei, ceea ce nu corespunde situației date. Să o spunem din nou: nu suntem doar în prezența ”câtorva agitatori”, ci în fața unei mișcări insurecționale. Această realitate trebuie acceptată. Astfel, acum se fac planuri nerealiste printr-un acord de stabilizare financiară, în timp ce țara este pe punctul de a aluneca tot mai repede către un război civil.
Dacă dorim să evităm ce este mai rău, admițând că încă mai este timp (și ne putem îndoi că mai este, după evenimentele de pe 2 mai), trebuie să înțelegem că nu există soluții la situația dramatică din Ucraina decât cu trei condiții:
1. O declarație comună a Statelor Unite, a principalelor state UE și Rusiei asupra unei viitoare Ucraine independente trebuie să stipuleze că această țară nu se va alătura, nici pe termen scurt, nici pe termen lung, UE și NATO. Corolarul unei asemenea declarații este că va înceta cât mai rapid posibil și parada sancțiunilor împotriva Rusiei.
2. Viitorul instituțional al Ucrainei trebuie să recunoască dualitatea între vestul și estul țării. Federalizarea sau o formă de confederație trebuie decisă de ucraineni, în cadrul unei adunări constituante sau al unei comisii de reconciliere națională.
3. Dar înainte de toate trebuie ca violențele să înceteze, iar pentru aceasta este imperativ ca guvernul provizoriu să-și retragă toate forțele, armata și garda națională, care sunt detașate în estul țării. Rusia trebuie să se angajeze că nu va interveni, direct sau indirect.
Angrenajul infernal al războiului civil poate fi oprit. Este responsabilitatea statelor UE să acționeze pentru asta. Responsabilitatea în fața istoriei a UE și a unor țări membre UE pentru destabilizarea Ucrainei le obligă moral să acționeze pentru a evita catastrofa. Dar trebuie să acționeze repede. Poate fi deja prea târziu.
Jacques Sapir este director la Școala de Înalte Studii în Științe Sociale din Paris și unul dintre cei mai agresivi critici ai monedei unice europene, are origini moscovite și este un bun cunoscător al economiei și geopoliticii ruse.