Uite cine ține stindardul libertății atât de sus!

Ce ar fi însă un amalgam? Libertate, frică, descătușare, lentoare istorică? E haos, e neorânduială, e dezorganizare sau poate un trend care se caută pe sine? Sau e o lume de imagini vălurita ale cărei mişcări ne scapă? Greşeala asta o fac şi scriitorii neştiind sau neaflând ca în Era Complexităţii astfel de legende sau mituri sunt răsuflate.

Omule, povestea cu teoreticienii e desigur simpatică. Ca să înţeleagă un fenomen, un bun consilier de imagine pune osul la treaba fie că trebuie să spele în santina unei corăbii fie că trebuie să facă poze sau, mai mult, mai metafizic, mai miraculos şi îngeresc sau pe deplin diavolesc, să construiască un Spaţiu Fotografic. Fotografia e o lume tainică, dinamica şi mistică. Un prost fotograf îmi face o fotografie banală, insipidă şi idioată.

Şi, bineînţeles, foloseşte instrucţiunea focus într-un mod şcolăresc, încadrarea fiind pentru el doar o poveste banală, sus, jos, spate, mai la stânga, mai la dreapta. Poate că l-ai frunzărit pe Arnheim care vorbea cândva despre forţa centrului vizual. Ei, povestea cu fotografia s-a schimbat radical în Era Complexităţii. Nu e o poză e un proces. Ideea fantastică e să imortalizezi PROCESUL. Pentru asta trebuie să fii nu numai bun teoretician şi practician, trebuie să ai o VIZIUNE. Furnica poate fi privită sau fotografiată în multe feluri.

Ea este o Enciclopedie sau, mai profund, un COD. Cred că un fotograf care se respectă îşi bate capul cu asemenea coduri de imagine. DE CE POT FACE fotografii în acest tip de UNIVERS? Ce anume din Univers mă lasă să fac fotografii? Reacţiile chimice, frecuşurile fizice dintre particule sau cumva Topologiile Discrete ale Universului? FICTION merita să fie scris cu F mare. De ce? E o frumoasă filozofia acestui concept FICTION. În primul rând nu are nici o legătură cu acel-ceva-care-ar-putea-fi. OK, să introducem în acest Show Textual ideea de Lucruri Ficţionale, Artefacte Ficţionale, etc. E o strategie legată de predicţie, de prognoza, de Modele Globale, etc. Infinitul, de exemplu, este un Lucru Ficţional sau un Obiect Ficţional.

Categoria mare a Obiectelor, din care şi fotografiile fac parte, e fascinantă. O ficţiune nu înseamnă ceva ce nu exista. E o problemă de încadrare aşa cum, de cele mai multe ori, fotografia este şi ea o chestiune legată de încadrare. Fiction, ca şi expresie a unui Model Global e extrem de interesant. Ființele mici prețuiesc libertatea să știi. Uite, un exemplu. Șoarecii de bibliotecă de la V.A Urechea din Galați s-au apucat zilele trecute să scrie tot felul de scrisori deschise.

Au scris partidelor politice dojenindu-le pentru derapajele electorale, au scris ecologiștilor pentru lipsa lor de vigoare, au scris medicilor de la ambulanță întrebând când își va lua un medic român inima-n dinți să se ocupe fățiș de salvarea oamenilor din România cu SMURD, ambulanțe și elicoptere, adică să fie șef adevărat, inspirat și cu har de la Dumnezeu, au scris câteva zeci de scrisori Președintelui, Guvernului, Parlamentului și așa mai departe, chiar și la SRI, la DNA și la CFR. Au mai scris actorilor, pictorilor și scriitorilor de la USR, UNITER și UAP. Au mai scris pe la restaurante, pe la muzee, pe la poliție și armată, chiar și pe adresa BOR.

În sfârșit, în elenul lor șoricesc, civic și entuziast, șoarecii de bibliotecă de la V.A. Urechea din Galați au scris confraților lor de pe planeta Jupiter, au scris balenelor din Oceanul Pacific și unor pinguini din Islanda, exprimându-și speranța că lumea de hârtie nu va muri odată cu Încălzirea Globală. Au scris și Juriului Premiului Nobel, o scrisoare secretă, foarte secretă. I-au scris și lui Einstein spunându-i verde în față că povestea despre Big Bang este doar o gogoriță și că ei au lecturi temeinice în privința nașterii universului vizibil.

Pe tema asta, șoarecii de bibliotecă de la V.A Urechea din Galați au scris și editurii Humanitas câteva epistole. Ei și-au exprimat nedumerirea cum că multe cărți publicate de eleganta editură ar fi de esență socialistă, ce-i drept, mustind așa, de un socialism utopic bine drapat în isme de toate felurile. Anume că darwinismul promovat de eleganta editură ar fi desuet și ridicol, de vreme ce și doctrinele politice sunt și ele expirate, defuncte și inadecvate într-o lume vălurită și văluritoare. Numai că se pare că punctul nu exista nici din punct de vedere conceptual şi nici din punct de vedere fizic! Topologiile Discrete ale spaţiului nu conţin punctul.

Ceea ce credem că este un punct este de fapt Ipostaza unui Proces. Punctualitatea, Poantilismul, Punctiformul sunt toate Ficţiuni. De ce avem nevoie de ficţiuni? Poate pentru a ne poziţiona în lume, în Univers, în relaţiile cu ceilalţi. Atomul este şi el o ficţiune trebuincioasă. Şi Teoria Evoluţionistă este o ficţiune, pasionantă ce-i drept. Chiar şi o fotografie poate fi o ficţiune. Ea ipostaziază un anume moment al unui proces de procese. Fotografiem o ipostază a unor procese. Enciclopedia acestor procese se regăseşte în această ipostaziere. Dar libertatea?!