Ultima zi la Târgul de Carte londonez: „Pasiunile lui Sebastian” la ICR Londra

În ultima zi a Târgului Internaţional de Carte de la Londra s-a consumat şi cel din urmă act al programului românesc la acest mare eveniment al lumii editoriale ce adună anual în capitala britanică mii de participanţi.

După succesul dezbaterii despre Mircea Eliade, din 13 aprilie, ale cărei ecouri continuau încă să se facă auzite, sala de conferinţe a Institutului Cultural Român din Londra s-a umplut din nou la capacitate maximă pentru conversaţia dedicată lui Mihail Sebastian şi recentei apariţii în limba engleză, în prestigioasa colecţie Modern Classics de la Penguin Books, a romanului său autobiografic De două mii de ani (For Two Thousand Years). Invitaţii au fost, de această dată, cunoscutul eseist şi prozator Andrei Cornea şi traducătorul şi scriitorul Philip Ó Ceallaigh, cărora li s-a alăturat Casiana Ioniţă, editoarea cărţii.

Dorian Branea, directorul ICR Londra, moderatorul dezbaterii, a propus o serie de teme relevante pentru publicul prezent, în cea mai mare parte o audienţă britanică şi internaţională. S-a discutat despre contextul publicării iniţiale a romanului, despre profilul de scriitor al lui Mihail Sebastian şi posteritatea sa literară, despre antisemitism şi destinul său ca evreu român în perioada interbelică, în timpul războiului şi imediat după aceea, până la moartea sa prematură din 1945, despre prieteniile sale, inclusiv relaţia complicată cu Mircea Eliade, despre opţiunile politice ale generaţiei din care a făcut parte, în contextul derapajelor extremiste ale epocii.

Andrei Cornea s-a referit, înainte de toate, la afinităţile dintre autor şi protagonistul romanului. “Pentru Mihail Sebastian, a spus profesorul Cornea, problema principală era de ce parte să se situeze. Primul lucru care conta era apartenenţa sa evreiască. O variantă era mişcarea sionistă care lua amploare, o alta, mişcarea marxistă. Ar fi putut să aleagă să devină comunist şi astfel să evite a cădea victimă antisemitismului, întrucât comunist fiind, n-ar mai fi fost evreu, ci proletar şi revoluţionar. O altă cale era asimilarea la cultura română: să fie un scriitor, sau un jurnalist, evreu român. Este exact ce a încercat să facă Sebastian. Pentru asta, exista însă o condiţie: să fie acceptat ca atare de societatea românească. Romanul De două mii de ani vorbeşte despre această situaţie, despre un erou care nu e acceptat întru totul. ştim că Sebastian însuşi a avut de suferit de pe urma unei respingeri parţiale. Nu a fost respins cu totul, dar nici cu totul acceptat – desigur, nu mă refer acum la ce s-a întâmplat în timpul războiului, al regimului fascist, fapte prezentate, cum ştim, pe larg în Jurnalul său, ci la anii dintre ’22-’23 şi ’33-’34, perioada democratică, paşnică a României. Sebastian nu avea o personalitate simplă, unilaterală. El voia să fie mai multe lucruri deodată: voia să fie şi evreu, şi român, şi un «om de la Dunăre». şi voia să fie acceptat ca atare, cu personalitatea sa multiplă, dar din păcate nu s-a putut. Toţi vedeau în el un singur lucru, şi aceasta e chiar problema centrală a cărţii: o alegere de tip ori-ori”.

Traducătorul Philip Ó Ceallaigh, scriitor irlandez stabilit la Bucureşti, a povestit cum a intrat, întâmplător, în posesia romanului pe când nu era deloc familiarizat cu problematica respectivei perioade din istoria României şi cum a început să traducă din curiozitate şi plăcere, parcursul fiind unul al descoperirilor personale. Varianta în limba engleză a aşteptat mai mulţi ani într-un sertar până ce s-a întâlnit, printr-o altă coincidenţă norocoasă, evocată de Casiana Ioniţă, cu dorinţa unei edituri de forţă, Penguin Books, de a-şi diversifica una dintre cele mai faimoase serii, cea a autorilor moderni consideraţi clasici. Mihail Sebastian a ajuns astfel în compania onorantă a unor nume celebre, în care nu se regăsesc, dintre autorii români sau de origine română, decât Emil Cioran şi Eugen Ionescu.

Finalul serii de la ICR Londra a aparţinut muzicii clasice, Cvartetul Forna oferind publicului o selecţie de compoziţii semnate de Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Franz Schubert, Maurice Ravel şi Claude Debussy, care au constituit, de-a lungul anilor descrişi în Jurnalul lui Mihail Sebastian, preferinţele muzicale ale marelui scriitor şi meloman.

Participarea ţării noastre la London Book Fair 2016 – care a mai inclus, pe lângă organizarea standului din Complexul Expoziţional Olympia şi o serie de întâlniri profesionale cu editorii britanici, o lansare de carte multiplă, a celor mai noi apariţii româneşti în limba engleză, şi un eveniment special dedicat lui Mircea Eliade – a fost realizată şi finanţată de Institutul Cultural Român prin Centrul Naţional al Cărţii şi ICR Londra şi derulată cu sprijinul Ambasadei României la Londra, al Librăriei Waterstones Piccadilly, al Asociaţiei Editorilor din România, al editurilor Istros Books, Penguin Books şi Profusion Books, precum şi al Muzeului Literaturii Române.