Nu românii răspândesc virusul, ci capitalismul. Exploatarea lucrătorilor din fabricile de carne germane trebuie să se încheie. Sunt câteva dintre ideile principale ale unui articol publicat in ips-journal.eu, si intitulat „Un abator pentru muncitori“. Autorul, Vladimir Bogoeski, scrie că „În timp ce lumea laudă Germaniei cu privire la răspunsul de succes la pandemia Covid-19, evenimentele recente au aruncat o umbră întunecată asupra imaginii strălucitoare. “
„Deși conducerea politică, spre deosebire de cea a Franței și a SUA, nu a încadrat discursul pandemiei în jurul unei analogii de război, „prejudiciul colateral” produs de varietatea germană a capitalismului în timpul pandemiei este greu de trecut cu vederea.
Muncitorii din Europa de Est din producția germană de produse alimentare, în special în agricultură și industria de prelucrare a cărnii, în ciuda faptului că sunt declarați esențiali în teorie, cad din ce în ce mai mult victima unor focare masive de infecție cu Covid-19 în ferme și în abatoarele din toată țara. Cel mai recent dintre aceste focare, în care 1300 de lucrători dintr-un abator al grupului Tönnies din Rheda-Wiedenbrück au dat rezultate pozitive pentru virus, expun tratamentul dur al lucrătorilor din industria cărnii ca resursă umană de unică folosință.
BREAKING NEWS Focar uriaş de îmbolnăvire la un abator din Germania: Români afectaţi
Cu toate acestea, acest dezastru care poate fi evitat a fost întâmpinat cu o propunere de reformă a ministrului german al Muncii, Hubertus Heil. Acesta încearcă să aboleze subcontractarea în industria de prelucrare a cărnii începând cu ianuarie 2021. În timp ce reforma lovește cuiul pe cap, abordând externalizarea internă prin subcontractarea în industria cărnii germană, s-ar putea, pe bună dreptate, să punem o întrebare: de ce a fost necesară lovitură de pandemie pentru o propunere de reformă de reglementare pentru a ajunge pe mesele decidenților? Condițiile îngrozitoare de muncă și de viață ale lucrătorilor migranți ai abatorului care au susținut carne germană ieftină de-a lungul deceniilor sunt de mult cunoscute.
Deși focarele de infecție din fabricile de carne sunt în mod clar nu doar o problemă germană (SUA, Brazilia, Olanda și altele au avut probleme similare), condițiile precare de muncă din industria cărnii germane care au dus la focare sunt rezultatul unei legale specifice. arhitectura, practica de afaceri și particularitatea core-periferiei europene.
Alți români victime? Veștile proaste vin tot din Germania!
Spre deosebire de afirmațiile xenofobe conform cărora lucrătorii migranți din Europa de Est sunt responsabili pentru răspândirea virusului, ar trebui mai degrabă să ne întrebăm cum au apărut structurile actuale de exploatare. Aceștia construiesc direct statutul vulnerabil al lucrătorilor abatorului și au fost falsificați de-a lungul anilor prin diferite niveluri ale legislației și reglementărilor UE și germane.
Comercializarea muncii în abatoarele germane
Dacă piața germană a muncii este, de fapt, încorporată într-o relație industrială relativ bună a statului de bunăstare și a industriei, trebuie să ne întrebăm de ce industria cărnii germană oferă un exemplu de carte text pentru astfel de condiții de muncă abjecte.
În parte, acest lucru reflectă cu siguranță diviziunea Est-Vest a Europei, în special după extinderea (orientările) estului din 2004. Lacunele enorme de inegalitate materială între noua periferie estică și nucleul vechi au extins așa-numita „armată de rezervă a forței de muncă” pentru multe industrii: muncitori cu putere de negociere mai slabă din cauza condițiilor economice precare din țările lor de origine și provocărilor de care se confruntă de obicei de lucrătorii migranți.
Până în 2013, aproximativ 70% din forța de muncă din cele mai mari patru companii de carne erau angajați, ceea ce în unele cazuri a permis companiilor să economisească până la 80% din costurile forței de muncă.
Deși industria cărnii germană s-a bazat într-o mare măsură pe forța de muncă străină din Europa de Est, conform unor acorduri de cote bilaterale începând cu anii 80, extinderea estică a extins aplicarea completă a cadrului legal al UE privind libera circulație a serviciilor și detașarea lucrătorilor. Acest lucru a facilitat mobilitatea forței de muncă de la periferia la miez.
În mod crucial, punerea în aplicare a Directivei privind muncitorii detașați din UE, care a fost recent revizuită, a creat o excepție pentru lucrătorii detașați să lucreze în fabricile de carne germane în condiții de muncă reglementate în țările de origine. Prin interpretarea minimalistă a protecției lucrătorilor de către Curtea Europeană de Justiție (a se vedea cazurile Laval, Rüffert și Luxemburg), modelul de detașare ar putea pune în continuare bazele condițiilor actuale ale muncii în abator. Aceasta a permis externalizarea aproape întreaga producție de carne a firmelor germane către subcontractanți de la periferice.
Acest cadru legal, împreună cu lipsa posibilităților naționale și cu atât mai puțin de monitorizare și de implementare pan-europeană, au permis dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare umană care s-au specializat în exportul de „forță de muncă ieftină” de la periferie, acum mai ales România și Bulgaria. Presiunea descendentă pe care au creat-o condițiile de muncă bazate pe principiul țării de origine, împreună cu practicile pe care companiile le-au dezvoltat pentru a evita reglementarea statului gazdă, au dus la o deplasare treptată a unor segmente mari din forța de muncă internă în carnea germană industria prin (fals) postat forță de muncă din periferia estică.
Până în 2013, aproximativ 70 la sută din forța de muncă din cele mai mari patru companii de carne erau angajați, ceea ce în unele cazuri a permis companiilor să economisească până la 80% din costurile forței de muncă. Aceasta este diferența dintre un lucrător detașat și un lucrător angajat direct la firma principală în conformitate cu legislația germană.
Prin acest model, marile companii de carne din Germania (Tönnies, Wiesenhof, Vion și Coroana Daneză) ar putea externaliza complet orice responsabilitate pentru forța de muncă care desfășoară întregul proces de producție din abatoarele lor către subcontractanții străini. A ascuns aspecte esențiale ale protecției lucrătorilor, cum ar fi documentația timpului de lucru, înregistrările de plată, condițiile de cazare și prețurile și a permis fraudă și abuzuri directe asupra drepturilor lucrătorilor.
Prin urmare, industria de carne germană și afacerile de la periferie au beneficiat direct de acest model, în detrimentul lucrătorilor cărora li s-a promis fals accesul pe o piață a muncii cu salarii mai mari în centrul european. Guvernul belgian a depus chiar o plângere la Comisia Europeană în 2013, acuzând Germania de concurență neloială bazată pe abuzul modelului de detașare.
Promisiunea recentei propuneri de reformă
Sub presiunea sindicatelor, a inițiativelor conexe și a mass-media, aceste condiții nesustenabile de muncă din industria cărnii au fost abordate până acum prin mai multe intervenții politice și legale.
În primul rând, în 2014 a fost introdus un salariu minim printr-un contract colectiv sectorial și răspunderea contractantului prin modificarea legii germane privind detașarea.
Urgența de a îmbunătăți condițiile de muncă și de viață ale lucrătorilor din industria prelucrării cărnii este de la sine înțeles.
În al doilea rând, în 2015, cele mai mari șase companii germane din carne au semnat un angajament de a nu mai folosi modelul de înregistrare, ci de a subcontracta doar părți ale procesului de producție către firmele locale de subcontractare. Teoretic, lucrătorii din industria cărnii au acum dreptul la salariul minim german de 8,75 EUR pe oră, precum și la condițiile de muncă bazate pe un contract de muncă german.
Dar, din cauza practicilor companiilor consacrate de a eluda reglementarea și a lipsei de monitorizare și aplicare, situația de pe teren abia s-a schimbat. Cercetările arată că multe companii care detașează din est au înregistrat filiale sau au fondat pur și simplu firme în Germania, care predau contracte germane lucrătorilor lor, în timp ce se bazează pe lanțurile de aprovizionare umane consacrate pentru recrutare, aplicând vechi practici de management și continuă comportamentul fraudulos.
Cea mai recentă reformă propusă de Ministerul Muncii urmărește să abordeze exact acest eșec al ultimei inițiative de autoreglementare, prin interzicerea completă a subcontractării în industria cărnii, astfel încât abatoarele germane și companiile de prelucrare a cărnii ar trebui să își angajeze direct lucrătorii. Întrucât 80% din cei 128.000 de lucrători din Germania, care se întâlnesc în industria prelucrătoare, sunt estimate a fi lucrători migranți din Europa de Est și de Sud angajați prin subcontractanți, reforma ar trebui să îmbunătățească condițiile unui număr mare de lucrători.
Mergând mai departe în eforturile de reformă
Deși acest lucru merge pe direcția corectă, abordarea subcontractării nu ar trebui privită ca un panaceu care să vindece rapid bolile industriei din carne din Germania. Întrucât industria depinde în totalitate de lucrătorii din periferia estică a Europei, rețelele consacrate de agenții de muncă temporară, companiile timpurii de casete de scrisori sau intermediari vor continua probabil să fie canalele prin care mulți lucrători vor continua să-și găsească drum în abatoarele germane.
Prin urmare, reforma ar trebui să se concentreze pe evitarea unei alte transformări, de această dată de la subcontractanți la intermediari sau pur și simplu o înlocuire a subcontractării cu un alt mod de eludare a reglementării locului de muncă, cum ar fi munca temporară de agenție sau angajarea independentă.
Având în vedere că consiliile de muncă au fost reprimate în mod sistematic și că activitatea sindicală a fost împiedicată în firmele germane de prelucrare a cărnii, reforma ar trebui să abordeze și problema structurilor de reprezentare colectivă care să poată afirma în mod eficient interesele lucrătorilor. În sfârșit, orice reformă substanțială a condițiilor de muncă actuale din industria cărnii va depinde, în esență, de îmbunătățirea monitorizării și controlului, precum și de mecanismele generale de aplicare.
Urgența de a îmbunătăți condițiile de muncă și de viață ale lucrătorilor din industria prelucrării cărnii este de la sine înțeles. Momentul actual ar trebui să fie valorificat pentru a aborda în mod substanțial cauzele principale care susțin nedreptatea pe care lucrătorii la abator au îndurat-o.
In acest articol nu am intalnit apelativul peiorativ „diasporean”, pe care chiar Andrei Marga il utilizeaza punandu-si in valoare caracterul!
Acesti oameni nevoiti sa plece din tara ca urmare a maiestrelor „planuri de dezvoltare” ale regimurilor politico-securisto-mafiote, sunt batjocoriti atat in propria tara cat si in tarile in care muncesc cinstit. De ce? Sunt luati la misto si promovati pe posturi de acari Pauni, sau de oi negre, pentru ca au avut bun simt si nu s-au amestecat cu laoazele, mascaricii si martzafoii agramati, care alcatuiesc „elita” care a dus tara de rapa?
Capitalismul nu poate exista fara exploatarea fortzei de munca. Am mai scris de multe ori: Capitalismul nu este altceva decat un sclavagism mai perfid, care pune in varful prajinii din fatza magarului morcovul ,,democratziei” (alegeri ,,libere” din care iese cine trebuie)……[Leo]
Un articol de foarte bun simt, cu informatii reale, conforme cu ceea ce se petrece in marea economie germana. Pentru forta de munca din estul UE, Germania ofera o legislatie paralela, dedicata. Birocratiile federala si regionala, management-ul firmelor, stapanesc foarte bine arta manipularii si dezinformarii. De fapt au teluri comune: exploatarea fortei de munca, a gastarbeiterilor, la preturi de dumping…
Efectele le cunosc cei care lucreaza la fata locului cat si familiile lor din tara: saracie si umilinta. In Romania „fenomenul politic” a pierdut orice orientare crestina si sociala. Compromisul in gandirea si faptele ” conducatorilor” propulsati in structurile statului au deschis portile absurdului si iresponsabilitatii. Romanii, usor de divizat, au lasat propria Tara prada unor lichele pseudotehnocrate, care de fapt sunt pionii otraviti ai intereselor straine , politice si corporatiste in Romania. Liderii reali ar solidariza cetatenii, ar mentine pacea sociala, ar gandi cu respect fata de populatia tarii planuri care sa poata dezvolta economia si sa intareasca suveranitatea Statului.
Foarte bun articol, desi cam aluneca in stilul rapoartelor comuniste. Nu vad absolut nimic despre „factorul uman”. Nu ma astept la lacrimi de crocodil pt umilintele romanilor si bulgarilor, dar prea ne erijam in raportatori si dam la o parte sentimentele… Din pacate cred ca asta este problema din zilele noastre, inclusive in gestionarea prezentei crize: ne doare-n tuhasz de bietul om internat cu forta in spital care nu are nici un symptom, dar asigurarea incaseaza sau invers, spitalul, ca nici nu mai stii pe ce planeta esti, 5000 de lei noi pe zi… In acest timp, oameni sanatosi in aparenta sunt amestecati cu cei cu simptome, primesc „mancare” buna de dat la porci si se spala la comun – barbati cu femei – hahahahahahaha asta a pus capac… Zau asa, avem pretentii la randament la munca, cerem seriuozitate dar tratam oamenii cu sictir…. ca… fericiti vor fi cei saraci cu duhul ? Ma intreb cine sunt aia …