Marţi, 7 mai, se împlineşte un an de când USL a preluat guvernarea. Guvernul Ponta a plecat la drum în mai 2012 cu un imens capital de încredere din partea populaţiei, dovadă câştigarea alegerilor locale cu un scor zdrobitor, iar apoi a celor parlamentare.
Multe speranţe au început însă să se spulbere încet încet.
Executivul Ponta a reuşit să reîntregească salariile bugetarilor, să dea pensionarilor înapoi unele sume luate de Boc, să indexeze pensiile cu inflaţia şi să crească un pic salariul minim, însă economia ţării gâfâie în continuare, în pofida raportărilor optimiste.
Mediul privat se zbate în aceeaşi criză ca şi în timpul guvernării PDL.
Ca succese Guvernul se laudă, pe lângă salarii şi pensii, şi cu faptul că a scăpat de „băieţii deştepţi” din energie şi că a oprit „furtul” din bani publici la mai multe instituţii precum Poşta şi Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate.
În plan politic, guvernarea USL a eşuat până acum lamentabil. Mult clamatul „sfârşit al regimului Băsescu” a rămas doar o vorbă în vânt, un slogan de campanie după cum a declarat chiar Ponta, adversarii de ieri devenind coabitanţii de azi.
După ce a eşuat în demiterea lui Băsescu, Ponta a încheiat în decembrie 2012 un pact de coabitare cu acesta, ca să fie sigur că va fi desemnat premier. De atunci a început „fiesta”.
După ce s-au „complimentat” reciproc folosind termeni precum ticălos, nemernic (Ponta la adresa lui Băsescu -nr.) sau pisic şi dottore (Băsescu la adresa lui Ponta), cei doi au ajuns acum să se laude reciproc şi să facă înţelegeri pe sub masă (vezi cazul numirii procurorilor şefi).
În plus, tensiunile în USL au crescut după alegerile parlamentare, iar şansele de viaţă ale Uniunii nu mai par la fel de mari ca înainte de parlamentare.