Un clan de oligarhi ucraineni a adus EURO 2012 în Est

Începând din 2003, un grup de oligarhi din fotbalul şi politica de la Kiev au luptat pentru impunerea lui Michel Platini în fruntea UEFA, pentru a obţine organizarea EURO 2012. Vladimir Putin a fost contactat pentru a coorganiza evenimentul. Ceea ce părea in 2007 un gest de încurajare a democraţiei ucrainene a ajuns să fie acum regretat de liderii europeni

În ce priveşte infrastructura şi pregătirea pentru EURO 2012, lacunele sunt vizibile în toate oraşele ucrainene care găzduiesc campionatul, scrie Le Monde, care observă că autorităţile de la Kiev au încercat să construiască o realitate aparentă, paralelă cu cea în care trăieşte populaţia. Hotelurile de 5 stele construite în ultimii ani depăşesc cu mult posibilităţile financiare ale suporterului european mediu. Cât despre drumuri, ele se află într-o situaţie absoluta dezastruoasă, cu excepţia unor axe foarte importante, scrie publicaţia franceză.

Naţionala de fotbal a Olandei, cea care a deschis EURO 2012 în Ucraina, se plângea de scandările rasiste ale suporterilor ucraineni, iar Der Spiegel îi avertiza pe suporterii germani asupra violenţei care domneşte pe stadioanele şi străzile Ucrainei. Marele semnal de alarmă viza, în opinia presei germane, corupţia şi violenţa din poliţia ucrainenă. La toate acestea se adaugă şi derapajele regimului Ianukovici, care a recurs la procese politice şi condamnări pe bandă rulantă a liderilor opoziţiei, în pregătirea alegerilor din această toamnă. „Ucraina a reuşit performanţa de a enerva pe toată lumea”, scrie Le Monde, cu referire la ameninţarea liderilor UE de a boicota EURO 2012, dar şi la relaţia Kiev-Moscova.

EURO 2012, un sprijin pentru un regim ucrainean defunct

Cum a reuşit, în aceste condiţii, Ucraina să obţină găzduirea EURO 2012? În primul rând, organizarea campionatului a fost o afacere politică şi mai apoi una economică, iar apoi, în spatele succesului Kievului a stat eminenţa cenuşie a oligarhului Grigory Surkis, preşedintele Federaţiei Ucrainene de Fotbal.

În 2007, la Cardiff, UEFA decidea să acorde organizarea EURO 2012 Ucrainei şi Poloniei. Deşi portocaliul revoluţiei din 2004 începuse să pălească, atât UE, cât şi UEFA acordau încă mari şanse democraţiei şi orientării prooccidentale ce părea că se naşte la Kiev. Şefii UEFA se înşelau însă.

Candidatura Ucrainei si Poloniei a obtinut 8 voturi, in timp ce Italia a obtinut 4 voturi, iar Croatia si Ungaria niciun vot. In spatee acestei victorii se afla un om-Grigory Surkis (presedintele Federatiei Ucrainene de Fotbal si membru in comitetulexecutiv al UEFAdin 2000) si un clan cu acelasi nume (din care se distinge fratele sau, IgorSurkis, finantatorul echipei Dinamo Kiev).

Oligarhul Surkis, “mai mult decât un coleg” al lui Sepp Blatter

Dacă evoluţia politică a Ucrainei nu putea fi bine anticipată în 2007, trecutul şefului Federaţiei naţionale de fotbal era ştiut. Simplu inginer în administraţia Kievului în perioada sovietică, după obţinerea independenţei Ucrainei, Grigory Surkis a investit sume mari, a căror provenienţă nu poate fi justificată, în afaceri cu petrol şi nu numai. A intrat în politică pentru a sprijini regimul autoritar al lui Leonid Kucima şi a fost deputat timp de două legislaturi, ipostază din care a sugerat că o deputată care cerea anchetarea celor corupti va fi agresată fizic. Ulterior a cumpărat un post deteleviziune, iar fratele său a devenit patronul Dinamo Kiev.
Numele lui Igor Surkis este asociat cu mafia rusă şi cea ucraineană şi cu reglări violente de conturi la Kiev, Harkov şi Moscova.

Rivalii lui Surkis sunt şi ei pe măsură: Rinat Ahmetov (oligarh crescut sub aripa mafiotului Akhmat Braghin, cel care a comandat mai multe asasinate la finalul anilor de perestroika şi după căderea URSS, el însuşi asasinat, în 1995) şi Alexander Yaroslavsky, patronul echipei Metalist Harkov. Cei doi s-au coalizat pentru a-l îndepărta pe Surkis din fruntea Federaţiei de fotbal, înainte de expirarea mandatului, în septembrie 2012. Reacţia preşedintelui FIFA, Sepp Blatter, la încercările de mazilire a lui Surkis este elocventă: “Dintre preşedinţii celor 208 de federaţii membre FIFA, Grigory Surkis este mai mult decat un coleg. Este prietenul meu din Ucraina. Relaţia noastră este profundă şi depăşeşte relaţia de muncă dintre preşedintele FIFA şi cel al Federaţiei Ucrainei”.

Putin, indignat de oferta coorganizării EURO 2012

Ca membru în Comitetul Executiv al UEFA, Surkis a coalizat statele din Est pentru alegerea în fruntea forului fotbalistic al lui Michel Platini, în ianuarie 2007. Condiţia pusă de el a fost aducerea Campionatului European în Est. Conştienţi că infrastructura şi finanţele Ucrainei nu pot suporta organizarea unui asemenea eveniment, în 2003 clanul Surkis propune mai bogatei Polonii rolul de coorganizator. Iniţial, Federaţia poloneză a fost reticentă, pentru că Surkis era unul dintre oamenii de bază ai regimului prorus al lui Leonid Kucima şi lider al Partidului Social Democrat, unul dintre stâlpii regimului autoritar. Frustrat de această reacţie, Surkis îi propune lui Vladimir Putin (în timpul unei întâlniri Kucima-Putin, la Yalta, în 2004) ideea coorganizării. Putin este indignat: Rusia nu poate fi niciodată a doua opţiune a altuia.

Surkis şi Kaczyinski câştigă meciurile cu Italia şi Ungaria

Refuzul lui Putin face ca Polonia să rămâna în cărţi. Însă regimul democratic de la Varşovia devine o verigă slabă pentru oligarhul Surkis. Aceasta pentru că în ianuarie 2007 în Polonia este iniţiată o anchetă vizând trucarea unor meciuri. A fost nevoie de intervenţia lui Surkis, care l-a convins pe preşedintele Lech Kaczynski să muşamalizeze afacerea, de dragul EURO 2012. Trei luni mai tarziu, sforile trase de Surlis aduceau Campionatul în Est.

Desigur, la aceasta au contribuit şi aspecte politice. Italia se confrunta cu un val de violenţe ale mafiei în Sicilia, în timp ce în Ungaria (rivala Ucrainei, alături de Croaţia) aveau loc manifestaţii anti-UE şi împotriva guvernului. “Sunt foarte dezamăgit. Nu aş vrea să acuz pe nedrept UEFA, dar cred că este posibil ca factorii economici să fi jucat un rol în alegerea gazdelor”, a declarat în aprilie 2007 premierul ungar Ferenc Gyurcsany.

La factorii “economici” s-a referit şi un oficial al Federaţiei Cipriote de Fotbal, Spiros Marangos, în 2010. Patru membri din conducerea UEFA ar fi fost cumpăraţi pentru a vota desfăşurarea Campionatului European din 2012 în Polonia şi Ucraina . Presa germană vorbea atunci chiar de cinci persoane: reprezentanţii Olandei, Rusiei, Norvegiei, Portugaliei şi României. Suma pe care patru dintre cei cinci membri ar fi primit-o pentru a vota cu Ucraina si Polonia proveneea din Est şi se ridica la 9 milioane de euro.