Au trecut deja patru ani de când Regele Mihai I s-a stins din viață, moment care a lăsat în inimile Familiei Regale și a tuturor românilor multă durere. Acum, poate cea mai bună comemorare a Majestății sale este discursul rostit în Parlament în ziua în care Regele Mihai a împlinit 90 de ani. Un discurs istoric la care ne putem întoarce de o mie de ori și pe care îl prezentăm integral:
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului. Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare.
România a evoluat mult în ultimele două decenii. Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989. Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Iartă-ne, Majestate!
Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură. Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare. România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății. Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.
Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Ceremonii istorice: Regele, aclamat de zeci de mii de oameni pe ultimul drum (VIDEO)
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului.
Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați. Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române: Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Porțile monarhiei rămîn deschise
Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați. Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri. Așa să ne ajute Dumnezeu!“
Adio, Majestate!
@Marele Urs: Bozgore, minti de stingi pentru ca altfel tu si cei ca tine, cu mintea imbicsita de fumuri de marire, nu pot exista. Zisii husari maghiari au intrat in Bucuresti la remorca trupelor germane si austriece, ba inca si a celor turcesti si bulgaresti, fara de care ar fi facut exact ce au facut in Serbia, adica ar fi fost batuti mar, dupa cum se va intimpla in 1919. Alexandru Marghiloman a ramas pe loc, fara insa a forma un guvern progerman, desi el insusi era filogerman. Spre cinstea sa, la intrarea tarii in razboi, a declarat: nu sint de acord cu razboiul contra Puterilor Centrale dar imi ofer bucuros fiii pentru Tara. Cei care i-au intimpinat pe ocupanti cu flori au fost aceeiasi care ii vor intimpina pe rusi, la Iasi, Bucuresti, Budapesta… Romania, bozgore, a fost singura tara din Antanta care a luptat simultan, pe propriu teritoriu, contra tuturor statelor Puterilor Centrale. Armata Romana s-a sustras manevrei Puterilor Centrale de incercuire la scara strategica, prin manevra de dubla invaluire, prin ofensiva inceputa de la sud si cea peste Carpati. Rezistenta din Carpatii de Curbura, dar si actiunile de intirziere duse pe aliniamente defensive succesive au prevenit ruperea tarii, permitind retragerea si continuarea luptei in Moldova, chiar cu pretul cedarii capitalei. S-a mai intimplat si la altii. Asta in pofida atitudinii de non-combat atit a fortelor rusesti dar si a celor ale Antantei de la Salonic. Asta arata ca Armata Romana era o forta luptatoare de care trebuia sa se tina seama. S-a vazut prea bine dupa 1918, atit in Est cit si in Vest. Ca nu s-a mai repetat in 1940 este alta poveste.