Imaginile au făcut – şi fac în continuare – înconjurul planetei. La două-trei secunde după ce a înscris golul împotriva Olandei, Andres Iniesta s-a dus spre cea mai apropiată cameră de luat vederi, şi-a dat jos tricoul şi pe maieul alb pe care îl purta pe corp se putea citi: „Dani Jarque siempre con nosotros” („Dani Jarque, mereu cu noi”). Un gest unicat, mai ales pentru cei care cunosc foarte bine sportul cu balonul rotund.
O poveste veche de 9 ani
În primele momente după acest gest, informaţiile la cald erau următoarele: Iniesta a adus un omagiu unui fotbalist de la RCD Espanyol Barcelona, decedat pe 8 august 2009. Povestea acestui omagiu este însă una foarte interesantă şi îşi are rădăcinile în anul 2001.
Pe Iniesta îl lega o veche prietenie de Daniel Jarque. Începând cu anul 2001, cei doi au fost colegi la naţionalele „under 17″, „under 19″, „under 20″ şi „under 21″ ale Spaniei. Mai mult, cei doi au fost, timp de cinci ani, colegi de cameră în cantonamentele şi deplasările selecţionatelor de tineret ale Spaniei. Aceasta chiar dacă în campionatul intern ei evoluau la grupările rivale din marele oraş catalan: CF Barcelona şi RCD Espanyol.
Chiar dacă între cele două echipe sunt diferenţe foarte mari de valoare, Espanyol fiind la distanţă de „ani lumină” de performanţele şi valoarea actuală a celor de la C.F.Barcelona, orice întâlnire dintre cele două formaţii este una cu o cotă de risc maxim. Nu există meci între cele două în care suporterii să nu se încaiere, iar tensiunea este întotdeauna la cote maxime şi în teren.
Moartea lui Jarque (atac de cord în timp ce vorbea la telefon cu logodnica sa, dintr-o cameră de hotel în timpul unui cantonament din localitatea italiană Converciano – n.a.) l-a marcat foarte mult pe Iniesta, care – conform presei spaniole – multe zile după data fatidică de 8 august 2009 „pur şi simplu nu s-a regăsit”.
Ar fi riscat un cartonaş galben în orice minut
„Am câştigat împreună Campionatul European «under 19» din Norvegia şi ar fi trebuit tot împreună să câştigăm şi primul Mondial. Am vrut să fie alături de mine”, a declarat – după finala de pe Soccer City Stadium – Iniesta, care a mai menţionat: „N-am putut să îi aduc un omagiu până azi, dar ce moment putea fi mai bun?”
Un amănunt care a fost dată publicităţii în presa spaniolă doar marţi seară vine şi întregeşte momentul din minutul 117 al finalei de la Johannesburg: Iniesta avea de gând să prezinte camerelor de luat vederi şi întregului stadion omagiul pentru fostul său prieten, indiferent în ce minut ar fi înscris. „Ştiam că aş fi luat imediat un cartonaş galben (pentru dezbrăcarea tricoului în timpul jocului un fotbalist primeşte automat cartonaşul galben –n.a.), şi că este ceva mai delicat să evoluezi multe minute când eşti avertizat, dar pentru Jarque merita”, a spus Iniesta, el adăugând că avea pregătită şi o altă variantă pentru a-l omagia pe Jarque în situaţia (perfect plauzibilă) în care nu ar fi înscris. „Aş fi făcut-o după meci, la festivitatea de premiere”, a spus noul erou naţional al Spaniei.
Planul „B” al lui Iniesta a fost însă folosit de fundaşul dreapta al naţionalei, Sergio Ramos. Pe podiumul de premiere, Ramos şi-a ridicat tricoul sub care se afla un altul cu chipul lui Antonio Puerta, jucător al echipei FC Sevilla, decedat chiar pe terenul de joc, într-un meci contra celor de la Getafe, pe 28 august 2007.
Un gest cu posibile consecinţe pozitive
În plină epocă în care orgoliile şi rivalităţile locale (şi nu numai) din fotbal generează conflicte violente încheiate cu răniţi sau chiar cu morţi, gestul lui Iniesta, după înscrierea golului victoriei în finala împotriva Olandei, reprezintă un unicat şi este posibil să aibă consecinţe deosebite. Este posibil ca marile rivalităţi dintre echipe din aceeaşi localitate – şi nu ne referim doar la cele două din Barcelona – să se consume doar în plan sportiv, prin meciuri în care fair-play-ul să predomine. Semnale ar exista, şi ele constau în reacţiile a trei dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi fotbalişti de la Espanyol, foşti colegi ai lui Daniel Jarque, preluate marţi de cotidianul El Pais.
„A fost un moment de mare emoţie. Ştiam că Jarque şi Iniesta au fost buni prieteni. Noi trebuie să-i mulţumim pentru ceea ce a făcut el. Iniesta arătat că, în afară de a fi un mare fotbalist, este o persoană minunată, a făcut un lucru de neimaginat. (David Garcia); „Am fost atât de emoţionat, a fost un moment mare pe care nu-l aşteptam şi a fost incredibil. Jarque a fost un mare prieten al Iniesta. După joc, am început să plâng pentru victoria din finală, pentru Iniesta şi pentru Dani Jarque (Ferran Corominas – fost şi el component al naţionalelor de tineret); „Gestul lui Iniesta făcut după gol este chiar mult mai emoţionant decât finala. A fost un moment de mare valoare. Iniesta este un jucător de mare valoare şi o persoană extraordinară şi va demonstra că întotdeauna Jarque este în inima sa” (Moises Hurtado).
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.