Un judecător în retragere propune pace

Alegeri: Justiţia română va fi cu adevărat independentă cînd colectivele de judecători şi procurori vor fi lăsate să-şi aleagă singure conducătorii – preşedinţi şi prim-procurori – la toate nivelurile. Valabil şi pentru alte domenii de stat: şcoli, spitale, biblioteci, teatre etc.

Anticorupţia nu trebuie să fie o „luptă“; trebuie să fie o revenire la normalitate.

Normalitate înseamnă în primul rînd transparenţă deplină, adică accesul nelimitat al publicului, al presei şi al societăţii civile la toate actele şi acţiunile care implică bani publici: contracte, salarii, investiţii etc.

Justiţia română de astăzi înseamnă nu numai birocraţie exacerbată şi formalism înnebunitor şi idiot; înseamnă: bătaie de joc, indolenţă, indiferenţă, atentat la timpul şi viaţa cetăţenilor ţării, crimă.

Justiţia să fie înfăptuită pentru oameni, nu pentru oameni politici.

Personajele centrale ale actului de justiţie sînt justiţiabilul şi judecătorul.

Misiunea judecătorului este să rezolve probleme umane, disfuncţionalităţi din societate, nu să aplice texte, excepţii şi formule sacramentale.

Ştiinţa dreptului se practică în întîlniri profesionale, în conferinţe, cursuri, reviste şi cărţi de drept. În sala de judecată şi în hotărîrile judecătoreşti limbajul trebuie să fie pe înţelesul tuturor.

Învăţămîntul juridic să fie introdus din primii ani de şcoală: toţi copiii şi tinerii să primească noţiuni de bază privind: drepturile elementare ale omului, egalitatea cetăţeanului cu statul în toate procedurile, titulatura şi competenţa organelor de jurisdicţie, drepturi constituţionale şi CEDO.

Textele hotărîrilor judecătoreşti să fie scurte, logice, clare. Juriştii, ca şi politicienii, lucrează cu cuvinte vorbite şi scrise. Scrisul se învaţă. Exemple, modele: Rebreanu, Creangă, Flaubert, Stendhal, Codul civil napoleonian, fostul Cod civil român, dar şi cursurile de jurnalistică elementară.

(Antimodel, enormitate, caz concret: o decizie de anulare a cererii pentru netimbrare – 16 pagini compacte, scris mărunt. O ţin  la dispoziţia cui vrea să o vadă.)

 

Constituţia:

Constituţia să fie citită, recitită, învăţată pe de rost, predată în şcoli, în litera şi spiritul ei.

Va trebui modificată în mai multe privinţe. Cu titu de exemplu:

– să nu mai permită preşedintelui ţării să aibă partidul MEU, guvernul MEU; singura soluţie reală ar fi ca toţi aspiranţii la preşedinţie să candideze ca independenţi;

– CSM să fie al judecătorilor şi să fie alcătuit în majoritate din societatea civilă; procurorii să fie un corp respectabil, cu statut separat, dar în deplină egalitate de tratament cu avocaţii;

– nimeni să nu poată fi adus cu mandat decît dacă, legal citat, a refuzat să se prezinte;

– cătuşele să fie folosite numai în cazuri extreme, pentru persoane violente, prinse în flagrant;

– actele din dosarul penal care transpar în presă să fie declarate nule;

– imunitatea parlamentarilor, a preşedintelui şi a miniştrilor să fie  deplină pentru activităţi administrative şi declaraţii politice; parchetele nu anchetează acte, acţiuni şi declaraţii politice şi administrative şi legislative;

– să se instituie transparenţă deplină şi accesul nelimitat al presei, al societăţii civile şi al oricărui cetăţean (fără a trebui să justifice un interes) la toate datele, întrunirile, contractele, documentele în cadrul cărora este vorba despre bani publici;

– şedinţele de judecată să fie publice, putînd fi transmise live de orice post radio/TV; judecătorul care este stresat de jurnalişti şi de reflectoare nu este apt pentru a exercita această funcţie;

– răspunderea penală a judecătorilor şi procurorilor pentru fapte comise în exerciţiul funcţiei cu rea-credinţă sau/şi gravă neglijenţă dovedite: acţiunea în regres a statului este obligatorie; sancţiuni penale pentru persoana care are obligaţia acestei acţiuni în regres şi nu o promovează.

Judecătorul trebuie să gîndească liber, degajat, original. (Orice om este original – numai sistemele totalitare şi birocratice vor să ne uniformizeze.) Cel care nu are şi nu îşi asumă această libertate nu are ce căuta în justiţie.

Justiţia este parte a sistemului democratic. Democraţia înseamnă alegerea conducătorilor de către colectivele respective. Şefii din justiţie – preşedinţi şi primi procurori, de la toate nivelurile! – trebuie să fie aleşi de către colectivele respective.

Valabil pentru toate domeniile, de ex.: directorii de şcoli, de spitale etc.

Există erori profesionale ale judecătorilor şi procurorilor?

Să le identifice şi să le pună în discuţie chiar colectivele respective, prin colegiul profesional, întrunit în adunarea generală.

Există judecători şi procurori corupţi?

Să-i arate şi să-i pună în discuţie chiar colectivele respective, prin consiliul de onoare, întrunit în adunarea generală.

Ambele, colegiu/consiliu, cu participarea publicului, evident şi a presei şi a oricui. Adică a societăţii civile reale. Dacă adunarea generală consideră că sînt fapte grave, să sesizeze CSM, sau Parchetul, sau ce crede.

Reforma justiţiei se va încheia cu adevărat în România cînd nimeni nu va mai spune judecătorilor „Să trăiţi, dom’ procuror!“.

 

Coduri – dezastru

 

Despre Codurile penale toată ţara a aflat că sînt dezastruoase, fiind taxate ca neconstituţionale în sute de articole.

Marele monstru este Codul de procedură civilă. Este codul anulării cererii, al îndepărtării cosmice a justiţiei faţă de cetăţean. Sînt zeci şi sute de exemple pe care le-am dat în această carte.

Singura soluţie este revenirea de urgenţă (chiar prin ordonanţă de urgenţă, deşi am declarat că urăsc aceste reglementări) la fostul Cod.

 

Degrevarea instanţelor de încărcătura de dosare

 

Avem la îndemînă o grămadă de soluţii simple, pe care nu le vede nimeni:

– comisii de judecată;

– restructurarea textelor – hotărîri, încheieri etc., mai pe scurt;

– mediatori angajaţi la instanţe;

– eliminarea cauzelor necontencioase, cum ar fi:

– acţiuni în constatare şi perfectare – la notari,

– tutele/curatele: la primării,

– cauze degeaba: taxe de mediu etc.;

– plîngerile contravenţionale să fie analizate în primă instanţă de şefii organului constatator;

– judecător de serviciu – eliminarea procedurii prealabile scrise.

 

Judecătorul de serviciu – instituţie de reinstituit

 

Dintr-o fariseică problemă de imparţialitate, birocraţii justiţiei au tăiat orice legătură între justiţiabil şi judecător. Se impune de urgenţă reinstituirea funcţiei de judecător de serviciu; el să dea petentului toate lămuririle, să-i dirijeze toate corecturile posibile. Se fie secondat de persoana responsabilă cu repartizarea aleatorie a dosarelor, pentru a-i fixa pe loc primul termen de judecată. Şi mediator. Şi grefier. Şi computer-copiator etc.

 

Imensa stufoşenie legislativă – dictatura ordonanţelor

 

– vorba lui Creangă: scrie lung, pentru că nu poate scrie scurt;

– disperarea dată de ineficienţa managerială a (prim)-miniştrilor şi Parlamentului (vezi Codul fiscal, modificat în prostie, de sute de ori);

– boala reglementărilor de aplicare;

– ordonanţele guvernamentale reprezintă un abuz clar, prin folosirea în exces, şi un abuz de drept, prin depăşirea competenţelor date de Constituţie.

Lipseşte un Justinian, sau măcar un Napoleon.

 

Legea presei

 

E necesară o lege a presei, dar nu ca să limiteze accesul şi libertatea, ci pentru a consacra o libertate maximă şi un acces nelimitat al presei şi al oricărui cetăţean la tot ce înseamnă informaţie publică, ba chiar şi un sprijin financiar şi facilităţi fiscale din partea statului.

Apropo, Uncle Sam, în loc să susţină cauze şi persoane cu probleme, ar fi bine să ne ofere lecţia primului amendament.

CSM – o structură imensă, birocratizată şi politizată grobian

 

(materialul integral poate fi citit în ediţia digitală a Cotidianul din data de 5 iulie )

 

 (Judecător Gheorghe Moroşanu)