Un penalty făcut intenţionat salvează Uruguay-ul şi-l trimite în semifinale după 40 de ani

Uruguay – Ghana 1-1 (0-1) 4-2 (d.p.)

Sfert de finală „criminal” şi unic în istoria campionatelor mondiale. Meciul Uruguay-Ghana s-a „jucat” în finalul minutului de prelungire al celor două reprize de prelungiri. O lovitură liberă executată de un jucător ghanez sus în careu, de trei ori se reia spre poartă, de tot atâtea ori se respinge, dar a treia oară atacantul uruguayan Luis Suarez alege calea sacrificiului şi a riscului suprem, respingând în ultimă instanţă cu mâna de pe linia porţii. Penalty şi eliminare. Dacă Suarez nu proceda aşa, Ghana înscria şi se califica în semifinale.

Mai exista o şansă – minimă – dar o şansă, şi anume penalty-ul să nu fie transformat. Ceea ce s-a şi întâmplat. Specialistul ghanezilor, A, Gyan (el a marcat de două de la 11 la acest turneu final), a tras în bară şi a trimis jocul la loteria departajării prin lovituri de la 11 metri. Cu mai mult sânge rece şi cu o experienţă internaţională mult mai bogată decât a adversarilor, sud-americanii au cîştigat la loviturile de departajare şi, după 40 de ani, vor juca din nou în semifinale la un campionat mondial. Ratarea penalty-ului din minutul 121, precum şi cele două ratări de la loviturile de departajare a avut drept consecinţă privarea continentului african de a avea în premieră o echipă în semifinale.

Henţul lui Suarez mai important decât golurile pe care le-a marcat

O astfel de fază/întâmplare – la scor egal, în ultimele secunde de joc, un jucător de câmp să comită intenţionat um henţ pentru a salva un gol gata făcut şi penalty-ul să fie ratat – nu s-a înregistrat niciodată în istoria de 80 de ani a turneelor finale a campionatelor mondiale. Probabil, toate golurile marcate pentru naţionala „celestă” de Luis Suarez sunt considerate acum mai puţin importante decât henţul făcut de el pe linia propriei porţi. Paradoxal, nu un gol, ci un penalty provocat şi urmat de o eliminare a contribuit decisive la o calificare.

Uruguay şi Ghana şi-au împărţit perioadele de dominare

Cele 90 de minute regulamentare s-au desfăşurat după „scenarii” identice. Primele 30 de minute ale fiecărei reprize au aparţinut sud-americanilor, în tomp ce ghanezii au dominat finalurile de repriză. În prima parte a meciului uruguayenii au avut două situaţii clare de gol (la una dintre ele de fapt era să asistăm la un autogol), iar africanii au fost în patru rânduri foarte aproape de deschiderea scorului. Cum în prima repriză cuplul de vis Forlan-Suarez nu a fost deloc inspirat, pe ansamblu, dominarea sud-americanilor nu a fost una care să panicheze echipa adversă.

De cealaltă parte, africanii au mizat foarte mult pe acţiuni individuale în forţă, jucătorii acestei formaţii fiind, din punct de vedere fizic mai puternici decât cei din Uruguay. Paradoxal, golul ghanezilor nu a venit din faze periculoase, ci dintr-una care nu anunţa nimic în ultimele secunde ale prelungirilor primei reprize. În repriza a doua a sud-americanii au pus presiune pe ghanezi, 25-30 de minute Forlan şi Suarez s-au înţeles mult mai bine şi ocaziile au curs la poarta lui Kingston.

O gravă eroare de arbitraj s-a produs la 7 minute după ce Uruguay a egalat: Forlan i-a pasat în adâncime lui Suarez, acesta a scăpat singur, perpendicular pe poartă, dar a fost oprit de semnalizarea eronată a tuşierului. Două minute mai târziu, centralul ar fi putut acorda, dacă nu un penalty, cel puţin o lovitură indirectă din careu în favoarea Ghanei, dar a închis ochii la o infracţiune la limită. Finalul de meci a fost controlat de africani, dar ei nu au mai avut propeţimea necesară pentru a se desprinde pe tabela de marcaj.

Aşa cum era de aşteptat, nici în prelungiri lucrurile nu s-au schimbat. Primele 20 de minute au aparţinut sud-americanilor, iar ultimele 10, africanilor. De menţionat că în prelungiri arbitrul ar fi putut da un penalty pentru un fault la Abreu, dar se pare că el dorit parcă să fie generos cu continentul care găzduieşte competiţia şi ar fi vrut să nu împiedice Ghana să plece acasă. Trăgând linie, meciul de „noapte” a fost mult mai interesant (nu doar prin dramatismul din final) decât „finala” dintre Brazilia şi Olanda, şi se poate spune că ambele echipe ar fi meritat în mod egal să se califice.

Casetă tehnică

Oraş: Johannesburg

Stadion: Soccer City

Spectatori: 84.017

Temperatură: 13 grade

Formaţii:

Uruguay: Muslera – Fucile, Lugano (Scotti – min.38), M. Victorino, M. Pereira, Arevalo, D. Perez, A. Fernandez (Lodeiro – min.46), Forlan, L. Suarez, Cavani (Abreu – min.76).

Antrenor: Oscar Tabarez

Ghana: Kingson – Sarpei, Mensah, Vorsah, Pantsil, Muntari (Adiyiah – min.88), D. Boateng, Annan, Inkoom (Appiah – min.74), K. Asamoah, A. Gyan.

Antrenor: Milovan Rajevac

Arbitru: Olegario Benquerenca (Portugalia)

Liniori: Jose Cardinal şi Bertino Miranda (Portugalia)

Oficial 4: Alberto Undiano (Spania)

Marcatori:

0-1 (min. 45+2) – Muntari printr-un şut de la 34 metri pe jos, care l-a surprins pe Muslera

1-1 (min. 55) – Forlan din lovitură liberă de la cca 27, de pe partea stângă

La penalty-uri: Forlan, Victorino, Scotti, Abreu (Maxi Perreira a ratat) – A.Gyan, Appiah (Adiyiah şi Mensah au ratat)

Cartonaşe galbene: Fucile, Perez, Arevalo, – Sarpei, Pantsil, Mensah

Cartonaşe roşii: Luis Suarez