Presa de peste Ocean și opoziția democrată îl acuză pe președintele SUA că a aruncat țara în haos în pragul Sărbătorilor. Asta pentru că Donald Trump a decis să suspende activitatea administrației federale (așa-numitul ”government shutdown”), din cauza disputei bugetare pentru construirea zidului de la granița cu Mexicul, pentru că Trump a decis brusc retragerea trupelor SUA din Siria și a dus astfel la demisia șefului Pentagonului, James Mattis, pentru că același Trump a criticat dur decizia Federal Reserve de a mări dobânzile și pentru că a sugerat că dorește să-l demită pe șeful sistemului bancar central din SUA, Jerome Powell, fără precedent în istoria SUA.
Pentru presa americană de mainstream, un zid la granița cu Mexicul ar însemna renunțarea la poziția Americii de far al lumii libere. Retragerea din Siria echivalează cu trădarea aliaților din Orientul Mijloociu și, prin extensie, din întreaga lume. Demisia lui James Mattis înseamnă pierderea unuia dintre puținii interlocutori de încredere pentru aliații SUA, unul deschis către multilateralismul propovăduit acum de UE, dar și de China, și un general care respecta alianțele. Cât despre Federal Reserve, presa americană de mainstream și opoziția democrată consideră că este o instituție de neatins, altfel urmând să izbucnească o criză financiara majoră.
Privite din perspectiva taberei pro-Trump, deciziile președintelui nu fac decât să urmeze pas cu pas programul pentru care a fost ales la Casa Albă și să pregătească America pentru o confruntare nu cu Iranul sau Coreea de Nord, ci cu puterea chineză. Mai mult, deciziile lui Trump vin să demonstreze că putem avea de-a face cu unul dintre puținii președinți americani care se luptă să nu fie controlat de statul profund.
Dintre cele trei decizii majore luate de președinte înaintea Crăciunului, de departe disputa deschisă cu Federal Reserve este cea mai importantă. Suspendarea activității administrației federale este un fapt relativ comun, câtă vreme se datoreaza neînțelegerilor bugetare într-un Congres care, aproape întodeauna, are o cameră a puterii și una dominată de opoziție în al doilea mandat al unui președinte (negocierile bugetare din Congres se vor relua, oricum, pe 27 decembrie). Retragerea SUA din Siria presupune aducerea acasă a circa 2.000 de militari, în condițiile în care numarul total prezent pe frontul sirian este neclar, iar, în plus, SUA au in continuare o prezență relativ robustă în Orientul Mijlociu.
Președintele își îndeplinește promisiunile
Bătălaia dintre Donald Trump și sistemul bancar central american este însă ceva mai puțin obișnuit pentru o administrație. Trump îi reproșează presedintelui Fed că a majorat dobânzile, în ciuda avertismentelor sale. Toți analiștii economici sunt de acord cu faptul că această majorare a dobânzilor a scumpit dolarul și astfel i-a pus într-o situație dificilă pe exportatorii americani, exact într-o perioadă în care administrația avea nevoie de exporturi mai puternice, în contextul disputei comerciale cu China. Așa cum procurorii FBI paralizează administrația prin ancheta lor privind imixtiunea Rusiei în alegerile din SUA, la fel Donald Trump s-a considerat sabotat în strategia sa pentru China de această decizie a Fed – oficial o instituție independentă. Încetinirea creșterii economice va afecta, în primul rând, baza electorală a lui Donald Trump, estimează analiștii americani.
Confuzia de Crăciun creată în SUA ține și de faptul că nu există legi scrise în ce privește Federal Reserve. În aceste condiții, posibilitatea ca Trump să-l demita pe Jerome Powell nu poate fi exclusă, dar se va ajunge, mai mult ca sigur, la judecata Curții Supreme. Un asemenea act prezidențial nu a fost înregistrat până acum. Noul șef de cabinet al lui Trump (după demiterea generalului John Kelly), Mick Mulvaney, a declarat pentru ABC că președintele ”își dă seama” că nu-l poate demite pe președintele Fed – o încercare de a calma spiritele si bursa de pe Wall Street.
Trump vs. statul profund
Cei doi ani ai administrației Trump au făcut să se vadă limpede două abordari. Prima este aceea care vede în președintele SUA o marionetă a statului profund american, cu unele abateri față de modelul președintelui docil cu care ne-au obișnuit ultimele administrații. Argumentul central al acestei școli de gândire este că nimeni nu poate ajunge în Biroul Oval de la Casa Albă fără susținerea presei de mainstream, a oficialilor militari și din serviciile secrete americane.
A doua abordare arată că Donald Trump poate face parte din acea categorie de politicieni cu o forță irezistibilă, care reușesc să se impuna în ciuda forțelor colaizate împotriva lor, că Trump oferă o ocazie rarisimă pentru salvarea sistemului tradițional american de guvernare, anterior financiarizării și globalizării. Argumentele în favoarea acestei viziuni sunt oferite de campania mediatică antiprezidențială fără precedent în SUA, dar și de ancheta FBI vizând implicarea Rusiei în alegeri, ancheta care, până la a oferi probe concludente în acest sens, nu face decât să paralizeze acțiunile administrației.Un al doilea argument ține de neimplicarea SUA în nicio mare întreprindere militară în lume sub administrația Trump, fapt cu totul neobișnuit ținând cont de propensiunea către interventionism al SUA în perioada în care Hillary Clinton era secretar de Stat, spre exemplu. Este important de notat că presa anti-Trump nu s-a putut abține să remarce că ”Trump a devenit președinte” în noaptea în care a ordonat atacarea Siriei cu rachete de croazieră (CNN). Avea însă să fie un episod izolat în istoria de doi ani a administrației.
Disputa dintre Trump și Federal Reserve sugerează, din nou, că avem de-a face cu un președinte scăpat de sub controlul statului paralel american. Trump are și alte arme pentru a prelua controlul asupra Fed decât cele amintite. Consiliul de Administrație al Fed are, prin lege, sapte membri, însă acum există doar trei. Trump a nominalizat doi și mai are dreptul de a numi alți doi, moment în care ar deține o majoritate teoretică în fruntea Federal Reserve. Apoi, președintele deține argumentul important că măsurile Fed reduc creșterea economică a SUA. Apoi, ”în momentul redactarii legii care dădea naștere Rezervei Federale, șef al Fed era desemnat secretarul Trezoreriei (ministrul american de Finanțe). Acum ne întoarcem la acele vremuri. Vă place sau nu, Fed este pe cale să fie politizata”, se arată într-o analiză CNBC.
In debutul anilor ’80, cand Reagan declansa celebra roll back policy, toata lumea l-a crezut nebun. Detente-ul functionase perfect, mai ales in viziunea Departamentului de Stat. Donald Trump declanseaza acum ofensiva americana impotriva Chinei. Rusii sunt baieti rai, dar chinezii sunt si mai rai, zicea la un moment dat Steve Bannon, fostul consilier pe probleme de securitate nationala al actualului presedinte al SUA. Evident, roll back policy-ul lui Trump impotriva Chinei e interpretat tot ca o nebunie. Mai ales de catre democrati, care s-au luptat cu Vietnamul, Serbia, Libia si, mai nou, cu Siria, adica cu adversari de mana a treia. Fiecare presedinte american a avut razboiul lui, in functie de orgoliul personal si de nevoile complexului militar-industrial. Orgoliul lui Donald T. e urias, la fel ca nevoile complexului militar, servite mai bine de o confruntare cu China decat de una cu Federatia Rusa. Dincolo de speculatii, Donald T. dovedeste ca-i un presedinte cu sange in instalatie. Astept si eu un presedinte al Romaniei care sa declare ca ,,omul gras” e sistemul bancar din Romania. Mai bine-l astept pe Godot!
Un articol foarte bun care prezinta realitatea obiectiva din America si lupta lui Trump impotriva celor care vor sa conduca lumea.Sper sa si reuseasca.Cei care incearca sa lupte ,sunt insa ridiculizati si criticati de toata mass media occidentala controlata de elitele lumii.
Evreul Rothschild are tiparnira fed-UL II EVREIESC TOATA POLITICA AMERICANA II EVREIASCA.DACA NU SE LINISTESTE ASTA IL LICHIDEAZA CA PE JFK
@Calin Marchievici : povestea „zidului” american (ca sa vezi! nu-i chinezesc!) la granita cu Mexicul e-o gogoasa de crezut prostii. Zidul deja e construit, si la constructia lui au contribuit toti presedintii … democrati ai SUA, ultimul în data fiind Obama. Ar mai fi ramas vreo câteva sute de kilometri de finalizat. Zidul: inventie de … secolul XXI, nu-i asa, la o epoca-n care vestile zboara la viteza fulgerului (netul, retelele sociale). În fine: fapt e ca Democrarii nu vor sa-i acorde lui Trump banii pe care-i acordasera lui Clinton-Bush-Obama, care mai si invadasera tari, în timp ce Trump, oroare! vrea sa retraga, de unde tot nu le fierbe oala, trupele americane din tari din Asia (Afganistan, Siria). Sa comita, adica, un sacrilegiu. PS abia astept concedierea presedintelui Fed. Abia astept! Hai, Trump! PPS : povestea cu demiterea, de catre Congres, a lui Trump tot o gogoasa este: pentru asa ceva, Democratii ar avea nevoie de 3/5 din totalul de membri în Camera Reprezentantilor si-n Senat. PPPS: felicitari pentru articol, Marchievici! La multi ani !
Povestea ordinului executiv 11110 al fostului presedinte JFK este cunoscuta de multi. Cand calci pe degete anumite persoane situatiunea poate deveni foarte periculoasa.
@Tim : JFK fusese prevenit de ce-l astepta „nu te duce la Dallas, daca nu vrei sa fi-mpuscat”. De chiar o (fosta) garda de corp, ajutata de staff-ul Casei Albe. Diferenta fiind ca Trump îsi are proprii angajati, platiti de el însusi, nu de banul public, si ca la Casa Alba, consilierii-i sunt propria familie. Ca-i un bun diagnostician, si ca le cam spune lucrurilor pe nume. Fapt nemaipomenit, în istoria (obnubilata), începând cu „marea criza”, Wall Street, din anii ’30 si WW2, a SUA. Si-nca o diferenta, si-anume ca Trump îsi înlocuieste la viteze ametitoare colaboratorii din institutiile strategice, începând cu serviciile de spionaj si personalul din Pentagon. Omul fiind el însusi un asasin, mai rapid în gândire si-n miscari decât adversarii politici, si, fata de-un Kennedy, punând si mâna (cuvintele) pe rana, „fake news”, presa (Democrata) mainstream, joc de umbre chinezesti, Hollywood. Si toata lumea pricepe si de ce se retrage din Europa si Asia : nu numai fiindca vrea, pacifist fiind, dar mai si are nevoie, în SUA falite, distruse de Pentagon(ul mafiot) si de oficinele (mafiote) de spionaj, de bani pentru îndeplinirea propriului program electoral : (re)constructia unor infrastructuri. Asta, fata de-un JFK : monden, daca nu de-a dreptul dezastruos, om a unui (sinistru) sistem (duplicitar).@Marco : amice, esti tâmpit.
Zidul trebuie să acopere circa 2.000 de km. de frontiere neprotejate, având în vedere că din cei 3.200 km., mai mult de 1.000 au deja protecţia unui zid început în 1994, sub administraţia Clinton.Se vorbeşte de 17 miliarde de dolari, dar alţii care nu sunt împotriva zidului din raţiuni ideologice, ci sunt practicieni în probleme economice, se hazardează cu o cifră care depăşeşte 25 de miliarde pentru ca zidul să fie predat la cheie.Surprinzător cum dintre cele 640 de firme, cel puţin 10% sunt hispanice-qonquistadorii fiind vechii cuceritori- sunt şi unii coloşi europeni grupul elveţian, furnizor de ciment, LafargeHolcim vrea participa la construcţia zidului-afaceri de miliarde.Ref la retragerea din Siria,Trump a spus „Israelul se va descurca foarte bine. Le dăm 4.5 miliarde $ pe an”In 1913 Fratia a creat Rezerva Federala printr-un cartel de 30 banci private si a adoptat Lg.impozitului federal pe venit pe baza careia Serviciul pt.venituri interne tot o companie privata-IRS (1933) despre care americanii cred -eronat-ca e a guv.Pt.ca FED sa bata bani de hartie fara acoperire in aur si argint,asa cum cerea legea pt.imprumuturi statelor americane,cf. Constit USA Congresul a dat capitalei Washington un petic de pamant pe care l-a numit districtul Columbia care nu este deci un stat.Aici propr.privati emit dolarul american de hartie evitand majoritatea clauzelor din Constitutie .Fascinanta istorie a Ocultei mondiale,in D Icke.Trump va fi strivit ca o musca,din pACATE.