Uruguay – Coreea de Sud 2-1 (1-0)

Uruguay este prima echipă calificată în sferturile de finală ale ediţiei 2010 a Campionatului Mondial. Meciul contra Coreei de Sud a fost unul tipic pentru acest turneu final. O echipă – Uruguay – deschide repede scorul, mai rămâne câteva minute în terenul advers, după care se retrage de tot în apărare. Mai atipic au gândit însă asiaticii meciul după ce au egalat, în minutul 68. S-au retras şi ei în apărare, renunţând la acţiunile ofensive, deşi până să egaleze masaseră în careu echipa adversă şi beneficiaseră de mai multe ocazii de gol.

Dacă la 1-0 Uruguay-ul apăra un avantaj, este de neînţeles retragerea în apărare pentru ultimele 20 de minute a asiaticilor. Fiind joc eliminatoriu, un 1-1 nu avea de ce să fie apărat. Să fi mizat coreenii pe eventuale prelungiri? Greu de spus ce a fost în capul antrenorului lor. După ce au fost egalaţi, sud-americanii au revenit în atac, aducând în faţă chiar şi şapte jucători, şi, logic, au reuşit să preia conducerea pe tabela de marcaj. Golul primit de coreeni în minutul 80 le-a turnat acestora plumb în picioare şi au mai avut o singură situaţie favorabilă în minutul 88.

Aşa s-a scris istoria unui meci în care Uruguay-ul reuşeşte să obţină cea mai bună bună performanţă a sa din ultimele cinci participări la turneele finale (1974, 1986, 1990, 2002), ajungând în sferturile de finală, acolo unde a mai fost doar în 1970, când a ajuns şi în semifinale. În această fază are şanse mari să ajungă şi acum, ţinând cont că adversarul din sferturi va fi unul mai mult decât accesibil: SUA sau Ghana.

Chiar dacă nu a strălucit prin execuţii tehnice de calitate, chiar dacă prudenţa a fost la mare preţ în acest în acest joc, meciul a fost unul plăcut, alert şi care nu a fost stricat prea mult de ploaia torenţială care a căzut neîncetat pe perioada reprizei a doua. Oaia neagră a meciului a fost arbitrajul. În minutul 27, atacantul uruguayan Luis Suarez scapă singur spre poarta adversă cu o plajă largă de manevră, însă este oprit pentru un offside inexistent.

A mai fost şi o minge prinsă de portarul coreean cam dincolo de linia porţii şi câte două faulturi de fiecare echipă văzute invers de central, ceea ce a întregit impresia că arbitri din ţările exotice şi fără fotbal avansat au oficiat mult mai bine decât consacraţii.

Oraş: Port Elizabeth

Stadion: Nelson Mandela Bay

Temperatură: 18 grade

Formaţii

Uruguay: 1. Muslera – 2. Lugano (cpt), 3. Godin (6. Victorino – min. 46), 4. Fucile, 16. M. Pereira, 17. Arevalo Rios, 11. A. Pereira (14.Lodeiro – min.74), 15. Perez, 7. Cavani, 9. Suarez (20. Fernandez – min. 84), 10. Forlan

(antrenor Oscar Tabarez)

Coreea de Sud: 8. Sung-ryong – 22. Du-ri, 12. Young-pyo, 4. Yong-hyung, 14. Jung-soo, 8. Kim Jung-woo, 16. Sung-yong (19. Ki Hun – min. 85), 13. Jae-sung (20. Dohg Gook – min. 61), 7. Ji-sung (căpitan), 17. Chung-yong, 10. Chu-young

(antrenor Huh Jung-Moo)

Arbitru: Wolfgang Stark (Germania)

Liniori: Jan-Hendrik Salver şi Mike Pickel (Germania)

Oficial 4: Joel Agular (Salvador)

Marcatori
1-0 (min. 8) – Forlan centrează de pe partea stângă, doi apărători coreeni nu au nicio reacţie şi din spate apere Luis Suarez fără adversar şi înscrie fără probleme.

1-1 (min. 68) – Sung-Yeung centrează de pe partea stângă, portarul Muslera iese greşit din poartă şi Chung-Yong înscrie cu capul.

2-1 (min. 80) – După o fază prelungită de atac în careul sud-coreenilor, mingea ajunge la Suarez, care din colţul careul mare, de pe partea stângă trimite o boltă în colţul lung, înscriind un gol „marca” Del Pierro.

Cartonaşe galbene: – / Cha Du Ri, Jung Woo, Yong Hyung

Şuturi la poartă: 14 – 15

Pe spaţiul porţii: 8 – 5

Cornere: 3 – 3

Faulturi comise: 12 – 12

Posesie: 46% – 54%

MVP: Luis Suarez