Chestiunile medicale nu pot fi discutate decât într-o rigoare absolută, însă în cadru general, la vedere. Așa cum nu se mai poate cumpăra la liber de la farmacie un banal analgezic, din motive de siguranță a administrării, la fel stau lucrurile în chestiuni privind sistemul public de asigurare a unor standarde obligatorii. Degringolada de la Sănătate poate fi unul dintre motivele punerii în discuție a efectelor negative ale vaccinării. Intrată pe mâinile politicienilor, ziariștilor sau a distribuitorilor de medicamente, tema oportunității vaccinului poate compromite aplicarea politicilor de sănătate, și așa în declin teribil. Că românii pot deveni ținta unor experimente la originea cărora se află tenebroase afaceri nu mai este o noutate. Vaccinul obligatoriu se află pe această listă din cauza lipsei de informare, respectiv dezbaterile publice pe care ministerul de resort are obligația să le pună în mișcare și, în multe alte cazuri, spre a fi un fapt firesc. Banii publici în România se află la dispoziția unor persoane de parcă le-ar aparține, cu diferența că atunci ar fi mult mai atenți în cheltuirea lor.
Cazul Hexi Pharma a dat cam tot ce se poate în materie de scandal și trafic de influență sau suspiciuni asupra instituțiilor privind siguranța, fără să fi dus la o zguduire din temelii a corupției endemice. În măsura în care importante instituții ale statului au fost implicate, prin responsabilii lor, în acest tip de afaceri devine tot mai imposibil de abordat cumva o cale de ieșire. Educația medical-sanitară și în cazul în discuție al vaccinului se impune. Televiziunea publică, radioul, contractele cu mass-media private ar rezolva aspecte esențiale. Recurgerea la argumente displace, fiind din start anulată. Argumentele devin un pericol public în România, la fel ca în perioada comunistă. Ministerele de resort nu își mai pot baza autoritatea decât pe dovada respectării legii și a interesului general, indiferent de acumulările reflexelor totalitare. Dezbaterile din Parlament, în orice comisie s-ar petrece, nu pot înlocui profesionalismul mediilor implicate direct în gestionarea reală a subiectelor.
Mergând pe ideea că vaccinul este bun sau pe aceea că vaccinul este periculos pentru sănătate, nu se ajunge nicăieri, constituindu-se premisele pentru o țară de înapoiați. Și în acest domeniu, implicarea personalităților independente devine stringentă. Implicațiile vaccinului nu pot fi analizate prin grila unor amatori, false opozabilitați fără criterii adecvate, indiferent cât de absurd și uneori sinistru este sistemul nostru medical sau afacerea mondială din domeniul medicamentului. Sunt situații în care legile nu pot rezolva mare lucru, persoana și drepturile devenind principalul subiect de drept în mod obligatoriu și așa trebuie să stea lucrurile. Dictatul unor ministere nu poate deveni literă de lege în absența unor clarificări pertinente și stabilirea unor aspecte unanim valabile. Nu de alta, însă după cum merg lucrurile, copiii românilor pot deveni beneficiarii câte unui vaccin pe sezon, rezultând cel puțin două drame. Amenințarea sănătății și creșterea taxelor și impozitelor aferente operațiunii.
Până când nu se aduc de către specialiști probe concrete în sensul necesității și utilității unor proceduri, recurgerea la supraviețuirea milenară devine un reper al unor controverse imposibil de evitat. Vaccinul, aparent de nepus în discuție, pentru a deveni normă, se înscrie în sfera tot mai largă a educației și dezbaterii argumentate. Este încă un efect al democrației și constituționalității care nu trebuie încălcat sub nicio formă. Banii care reprezintă platforma politicilor publice trebuie vaccinați în totalitate, fără prea multe dezbateri, evitându-se astfel transformarea oamenilor în cobai.
Constatarea că sistemul este bolnav și că are nevoie de vaccin o facem în fiecare zi, cum spune dl Ioan Vieru, în calitate e cobai.