Verva Thaliei pe malurile Cibinului

Astăzi, în programul Festivalului Naţional de Teatru de la Sibiu dau întâlnire publicului Italia, Belgia şi România.

La Teatrul „GONG”, o producţie a Teatrului Nottara din Bucureşti, „Metoda” (The Method), în regia lui Theodor Cristian Popescu, după piesa omonimă a dramaturgului catalan Jordi Galceran. Cerasela Iosifescu, Adrian Vancica, Alexandru Jitea şi Gabriel Răuţă sunt patru candidaţi la concursul pentru un post de mare responsabilitate într-o companie suedeză. S-ar părea că metoda de intervievare este una neobişnuită. Timpul trece, candidaţii sunt singuri şi nimeni nu vine să le spună cum se va desfăşura selecţia. Mai mult, ei realizează că sunt într-o cameră izolată, din care nu mai pot pleca, iar cineva din afara camerei îi urmăreşte pentru a afla care este persoana potrivită pentru ocuparea postului disponibil. Seria de teste la care sunt supuşi este debusolantă la început. Fiecare concurent trebuie să-şi demonstreze abilităţile, în funcţie de acestea fiind eliminaţi unul câte unul, cel care va rezista până la final primind slujba. Astfel, întâlnirea dintre cei patru, pe fondul tensiunii puternice, va deveni oglinda în care personajele îşi reflectă umanitatea, empatia, insensibilitatea sau intoleranţa. La final, însă, spre deosebire de ceea ce ne-am imaginat, ceea ce părea să fie nu a fost aşa…

La Sala Studio, publicul este aşteptat la „Balerinii timpului” (Ballarini), ultima parte a „Trilogiei Ochelarilor”, alături de „Apă sfinţită” şi „Castelul lui Zisa”, pusă în scenă de Emma Dante cu compania „Sud Costa Occidentale” din Palermo. Într-o cameră, o bătrână se apleacă asupra unui cufăr deschis. Ea stă în picioare ţinând în mână un ştecher şi o priză, iar de îndată ce le conectează firmamentul de deasupra ei se luminează. Dintr-un alt cufăr iese un bătrân care se uită înspre ea şi îi zâmbeşte drăgăstos. El se apropie. Ea îl ajută să-şi pună sacoul de seară pe care îl scoate din cufăr. Dansează. El îşi lasă capul pe umărul ei. Ea îşi plimbă mâinile pe sacoul lui. Se sărută. Ea îl face să o atingă, iar el îi freacă coapsa cu piciorul. Ea îl ţine de picior ca el să nu-şi piardă echilibrul. El îşi desface sacoul, apoi şliţul şi o ţine strâns. Are orgasm. Ea îşi suflă nasul şi îşi zgârie coapsa. El îşi scoate ceasul de buzunar: 5…4…3…2…1… când bate de miezul nopţii el lansează un artificiu. Se sărută. Din buzunar scoate un pumn de confetti şi le aruncă în aer. Se uită la ea. Ea se uită la el. „An nou fericit, dragostea mea.” Dintr-un cufăr, el scoate o sticlă de şampanie. Din alt cufăr ea scoate un voal de mireasă şi şi-l aşază pe cap şi deschide capacul unei cutii muzicale. Îşi scot măştile de oameni bătrâni, îşi pun ochelarii şi dansează. Pe sunetul de cântece nostalgice sărbătoresc începutul noului an, dansându-şi invers povestea de iubire.

Costume impresionante, decoruri extravagante şi efecte teatrale

A muri, a ucide sau a accepta, în Le Chagrin des Ogres

„Tristeţile căpcăunilor” (Les Chagrin des Ogres), al Teatrului Naţional din Bruxelles, semnat de Fabrice Murgia, este programat pe scena Teatrului Naţional „Radu Stanca”.

Compania prezintă la Sibiu un spectacol original ce sondează lumea adolescenţilor din zilele noastre. Producţia prezintă procesul prin care renunţăm la copilărie pentru totdeauna şi are la bază povestea reală a doi tineri: Bastian Bosse, elevul ce a deschis un foc de armă în şcoală, respectiv Natascha Kampusch, fata răpită şi ţinută în beci 8 ani.

Perla de Inbal Pinto

La ora 21.00, la Casa de Cultură a Sindicatelor, un spectacol al „Avshalom Pollak Dance Company”. „Perla” (Oyster), în coregrafia lui Inbal Pinto combină calităţile de vis ale lui Fellini şi intelectul Pinei Baush. O fantastică lume a circului, cu acrobaţi care se plimbă pe străzi, creaturi de o frumuseţe ciudată şi dansuri încântătoare interpretate de o distribuţie de 12 artişti, este inspirată de un mit antic despre prietenia din copilărie, estompând graniţa dintre vis şi realitate. Costumele impresionante, decorurile extravagante şi efectele teatrale vor tăia cu siguranţă respiraţia spectatorilor.

Un Caragiale fără clişee şi prejudecăţi

O noapte furtunoasă în viziunea lui Alexandru Dabija

Un spectacol aşteptat cu curiozitate este „O noapte furtunoasă”, al Teatrului Naţional din Iaşi, în regia lui Alexandru Dabija, ce se desfăşoară, la ora 22.00, la Hala Simerom.

Dacă în 1879, la premiera piesei „O noapte furtunoasă”, un cronicar indignat îl acuza pe Caragiale că „denunţă străinilor micile noastre mizerii”, astăzi, în 2011, termenul de valabilitate al moravurilor ori caracterelor pare nelimitat. Regizorul Alexandru Dabija, scenograful Dragoş Buhagiar şi actorii Petronela Grigorescu, Haruna Condurache, Călin Chirilă, Florin Mircea, Cosmin Maxim, Dumitru Năstruşnicu şi Doru Aftanasiu deschid universul Caragiale într-un spectacol fără clişee şi prejudecăţi. Ne invadează „marea frenezie vitală” a personajelor caragealiene, râsul sănatos, într-o montare cu o mecanică scenică specială, în care inventivitatea şi identitatea comică sunt reale. Spectacolul marchează aniversarea a 170 de ani de la prezentarea primelor spectacole sub o singură administraţie naţională, moment considerat ca fiind actul de naştere al Teatrului Naţional Iaşi.

Simfonii în mişcare, înlănţuiri de poveşti

Câştigător al Premiului Naţional al Criticii şi al Premiului special UBU, capodopera lui Beckett, „Sfârşit de partidă”, este pusă în scenă de Giulia Dall’Ongaro, Enrico Deotti, la Centrul pentru Cercetări Avansate în Domeniul Artelor Spectacolului (teatru de păpuşi), din Italia. O partidă ce se joacă între actori-jucători, între piese şi pioni, personaje care relatează una din poveştile cele mai semnificative şi enigmatice ale dramaturgiei secolului al XIX-lea. Reprezentaţia este o simfonie de mişcare şi contra-mişcare, de tăceri şi răspunsuri, de pauze şi reflecţii, de suspine şi renunţări. În acest „Final de partidă” sunt expuse, din perspectiva posibilităţii de mişcare pe care o au cei doi pioni în expectativă, momentele de tensiune şi implicare ale celor doi jucători.

Ofelia Popii în spectacolul Felii

Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu prezintă, marţi, la ora 19.00, „Felii” (Slices), de Lia Bugnar cu Ofelia Popii. „Mi-e greu să vorbesc despre o piesă pe care am scris-o, am tot timpul senzaţia că tot ce era de spus pe marginea subiectului am spus deja, prin intermediul personajelor, în piesa însăşi. «Felii» e o înlănţuire de poveşti, o intersectare de destine, care gravitează toate în jurul unui bărbat cu a cărui moarte începe piesa. Felii, adică mai puţin decât bucăţi şi mai mult decât firimituri. Nu trebuie să mănânci tot cozonacul ca să-ţi dai seama cum a ieşit. O felie e exact cât îţi trebuie, să-ţi faci pofta, dar să nu te saturi. Felii de viaţă, felii de iubire, felii de criză, felii de tristeţe, felii hilare, felii. Şi când cameleonul Ofelia Popii se dezlănţuie între atâtea felii, spectacolul poate, pe bună dreptate, să se numească «Ofelii». Nici că putea această piesa a mea să aibă un destin mai norocos”, mărturisea autoarea.

La ora 21.00, o nouă întâlnire cu Inbal Pinto şi Avshalom Pollak şi Robby Barnett, în baletul „Pe repede înainte” (Rushes plus). Din această suprarealistă colaborare tragicomică rezultă un triumf al minimalismului elegant. Vocabularul mişcării teatrale, încântătoarea muzică jazz şi folosirea cu talent şi imaginaţie a unei recuzite simple produc o operă fermecătoare, elegantă şi emoţionantă.

Constantin Chiriac, decorat de MS Regele Albert II al Belgiei

Imediat după terminarea spectacolului „Tristeţile căpcăunilor” are loc ceremonia de acordare a unei decoraţii din partea Majestăţii Sale Regele Albert II al Belgiei. Medalia va fi oferită directorului Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, domnul Constantin Chiriac.

La eveniment va participa ES Ambasadorul Regatului Belgiei, Dl Philippe Beke şi Delegatul Comunităţii Franceze din Belgia în România, Dna Fabienne Reuter.

The Perils of Translation

Rushes Plus în coregrafia lui Inbal Pinto

„Arta traducerii şi pericolele sale” a fost o conferinţă ce s-a bucurat de o deosebită audienţă din partea publicului, o prezentare de Mike Phillips şi Ramona Mitrică, de la Londra.

Lumea anglo-saxonă are destul de rar şansa de a întâlni alte fenomene culturale româneşti în afară de „Cheeky Girls” şi de muzica lăutărească, iar atunci când au loc, acestea tind să fie întâlniri cu elemente provenind din sfera înaltă a artelor, prin intermediul operelor unor personalităţi precum Ionescu, Brâncuşi, Eliade, Cioran ş.a.

A devenit evident în ultimii ani – în special din momentul aderării României la Uniunea Europeană – că orice încercare de a reprezenta identitatea româneasca în afara ţării, într-un mod autentic, trebuie să includă şi fenomenele culturale „de masă”, cum ar fi romanele citite şi apreciate de un public larg.

Transpunerea unor asemenea formule la standardele pieţei internaţionale de carte nu este uşoară. Lipsa de familaritate a românilor cu modul cel mai potrivit de a trece printr-o perioadă de tranziţie – după cum a dovedit pe deplin trecutul recent al ţării – face ca această problemă să fie şi mai dificilă decât ar trebui. Pe scurt, putem spune că simpla traducere a unor cuvinte dintr-o limbă în alta nu este de ajuns pentru a comunica efectul complex al unui mesaj cultural „de masă” – mesaj care prezintă un model coerent de înţelegere a culturii române. În aceste condiţii, este necesar să se găsească o nouă interpretare a legăturilor dintre cultura „de toate zilele” a românilor şi a locuitorilor din lumea anglofonă.

Munca de cercetare şi consultanţă întreprinsă de „Profusion International Creative Consultancy” şi Fundaţia Raţiu până în momentul de faţă a dus la stabilirea unor conexiuni culturale româno-britanice de succes, incluzând, de exemplu, traducerea de texte critice şi academice ale unor autori precum George Banu.

Un nou proiect constă în publicarea în sfera anglofonă şi europeană a mai multor exemple de literatură de larg consum din România şi Europa de Est. Primele volume traduse vor apărea în toamna anului 2011.

Mike Phillips şi Ramona Mitrică, cei doi directori ai firmei de consultanţă culturală „Profusion International Creative Consultancy”, au vorbit despre problemele ridicate de transpunerea unor atitudini şi metode specifice unei culturi „de masă” în contextul anglofon. Vorbitorii au prezentat, de asemenea, incitante soluţii prin care speră că pot fi depăşite lacunele care împiedică o mai bună înţelegere reciprocă a celor două culturi.

Marţi dimineaţă va avea loc lansarea romanului „Moartea unui dansator de tango”, de Stelian Tănase, la Centrul Cultural Habitus, volum ce va fi prezentat de Constantin Chiriac şi George Banu.

Bucureştiul anilor ’40 – cu strălucirea şi mizeria lui, zgomotos, suferind în tăcere, aflat în situaţia-limită a unei ocupaţii străine. E un oraş care dansează deasupra unui vulcan. Bordelul „Maria Theresa”, Gara de Nord dau decorul acestei lumi crepusculare. Aici evoluează prostituate, artişti de varieteu, gangsteri, agenţi de bursă neagră, ofiţeri ruşi albi şi roşii. Periferia şi pegra…

Între Shakespeare şi comunismul românesc

Premiatul spectacol „desdeMONA”, în regia lui Anatoly Frosin, de la „Kropka Theatre” din Polonia, este proiecţia dorinţei feminine într-o lume guvernată de puterea masculină patriarhală. Actriţa se loveşte de mecanismele puterii, de violenţa iubirii, nebunie şi distrugere. Othello „revizuit”. O alegere pentru a dezvolta cazul Desdemonei condusă de potenţialul subversiv al piesei în emanciparea relaţiilor dintre soţ şi soţie; poziţia femeii în patriarhia masculină; ciocnirea a două culturi – cea musulmană şi cea creştină, dincolo de inegalităţile instituţionalizate de societăţi trecute şi prezente, deopotrivă. Textul adaptat este puternic, cu vocea lui Iago ca voce a inconştientului Desdemonei, stricând fericirea, răul care pândeşte în orice bine… Povestea e cunoscută de toată lumea, poate fi amestecată puţin, ca şi cântecul salciei care încadrează, mai mult din amintire…o fantomă? Spectacolul poate fi vizionat miecuri, la ora 16.

„În anii şaptezeci, comunismul se instalase perfect în ţara noastră. Definitiv, aşa se părea. Majoritatea populaţiei găsise o formulă sau alta prin care se adaptase noii ordini sociale (deşi azi această formulă e descrisă mai curând ca o rezistenţă pasivă). Oamenii care ne privesc din filmele sau fotografiile acelor ani au feţele mai luminoase, mai senine decât cei din anii optzeci. Muzica timpului era mai veselă, în producţia cinematografică predominau comediile, programele televiziunilor naţionale erau mai relaxate. Era, evident, ceva fundamental fals în toate astea, dar oarecum lejer, ca o glumă uriaşă…

Aceste rezolvări nu sunt mai puţin false decât cele la care erau siliţi să recurgă uneori Moliére sau Shakespeare, mulţumindu-şi protectorii. Şi totuşi, comediile lor au supravieţuit. E oare posibil să supravieţuiască şi unele comedii din repertoriul oficial socialist? Mai putem azi râde de situaţiile şi personajele unui trecut recent, dar parcă extraterestru pentru generaţiile tinere, căci regulile lui sociale nu le sunt deloc cunoscute?” se întreba regizorul. „Opinia publică”, de Aurel Baranga, un spectacol ce poartă semnătura lui Cristian Theodor Popescu, în scenografia lui Dragoş Buhagiar, este programat la Teatrul „Radu Stanca”, miercuri, la ora 19.00.