Vestigii sub Piața Universității. Bisericile Mănăstirii Sf. Sava

În anii 2010-2011 a fost demarat un amplu proiect de cercetare arheologică preventivă în Piața Universității din Bucureşti, ce a precedat construcția parcării subterane existente în prezent. Campania de cercetări a avut la bază o colaborare între specialiști pe diverse domenii din cadrul unor instituții partenere (Muzeul Municipiului București, Institutul de Arheologie Vasile Pârvan București, Institutul Național al Patrimoniului, Institutul de Antropologie Francisc Rainer).

În dreptul actualei stații de RATB, de vis-a-vis de Universitate, au fost scoase la lumină în anii 2010-2011 fundațiile bisericilor Sf. Sava, aceste descoperiri venind să completeze cercetările din 1972 ale lui Panait I. Panait.

Prima biserică de pe acest loc a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea de Andronache pârcălab şi este atestată documentar la 23 aprilie 1619. Mențiunile istorice despre biserica Sf. Sava nu sunt numeroase. Călătorul Paul de Alep, trecând prin Bucureşti în 1656, o apreciază a fi fost „o mânăstire mică”, pe extrema nordică a Bucureștilor, închinată Sfântului Mormânt. Ca atare, era şi locul de găzduire a trimișilor Patriarhiei de la Ierusalim pentru primirea drepturilor materiale, dar şi a călugărilor ucrainieni sau ruși, aflați în drum către Orașul Sfânt în hagealâc (pelerinaj).

A doua biserică este ridicată de Constantin Brâncoveanu în 1707 pe locul celei vechi și finalizată, conform pisaniei, la 20 iulie 1709. Aceasta era elogios apreciată de contemporani, așa cum făcea şi mitropolitul Ierotei sau grupul de călugări de la Cernigov.

Către sfârșitul secolului al XVII-lea ansamblul mânăstiresc se afla într-o stare dificilă, fapt ce nu l-a împiedicat pe Șerban Vodă Cantacuzino să organizeze la Sf. Sava „școala de înaltă obște”, ceea ce înseamnă că în jurul bisericii se găseau nu numai chiliile şi casa egumenească, ci şi clădiri de învățătură. Această primă școală domnească din Bucureşti este ridicată la rang de Academie Domnească în 1695, de către Constantin Brâncoveanu, căruia i se datorează şi prima mare refacere a complexului Sf. Sava.

Planurile cartografice rămase din secolul XIX plasează în teren aceste zidiri care formau un larg carou în mijlocul căruia se afla biserica brâncovenească, iar pe partea de nord clădirea principală școlară plasată pe locul actualului Palat al Universității.

Zona Pieței Universității a fost afectată de-a lungul timpului de catastrofe precum incendiile din 1739 şi 1822, cutremurele care au fisurat fundațiile lăcașului în secolul al XVI-lea apoi cele din 1802, 1830, mult mai dezastruoase. În urma acestui lung șir de calamități a devenit imposibil de consolidat ctitoria brâncovenească, ca atare s-a produs demolarea ei şi a construcțiilor din jur în 1870.

În timpul campaniei din 2010-2011, din prima biserică a fost surprins foarte puţin, fiind aproape în întregime sub trotuar şi sub carosabilul bulevardului. A fost cercetată doar o parte din absida sudică a naosului. Biserica mare, care o încadrează pe cea mică a fost de asemenea identificată parțial, doar treimea sudică fiind descoperită în suprafața terenului cercetat.

Articol scris de Dr. Theodor Ignat, șef birou, Dr. Elena Gravrilă, muzeograf

Biroul de Istorie Veche și Arheologie, secția Istorie, MMB