Vicente del Bosque, un mare antrenor fericit

Înainte de a ridica şi el Cupa atribuită pentru câştigarea în premieră a Campionatului Mondial de fotbal 2010, antrenorul naţionalei învingătoare, Vicente del Bosque, a aşteptat minute în şir ca jucătorii să se bucure şi să se amuze cu mult râvnitul tofeu. Apoi, la conferinţa de presă de după finală, selecţionerul echipei La Roja, aflat în post după Euro 2008, câştigat tot de naţionala iberică, a inventariat motivele care explică triumful Spaniei: calitatea jocului moştenit de la predecesorul său Luis Aragones; talentul jucătorilor selecţionaţi; ambianţa deosebită din cadrul echipei. Despre el n-a spus nimic, deşi, în înşiruirea de mai îninte, ar fi trebuit să se afle şi antrenorul.

Umil şi şters, Del Bosque nu va ieşi niciodată în faţă. „Bigoton” (mustaţă mare), cum i se spune în Spania, are, totuşi, o mare contribuţie la câştigarea titlului de campioană a lumii la fotbal de către naţionala ţării sale. „El a ştiut să facă din această selecţionată un grup adevărat şi s-a adaptat jucătorilor fără a bascula sistemul. Del Bosque şi-a impus pecetea sa cu discreţie, fără ca nimeni să o observe: este forţa acestui antrenor de modă veche, care se manifestă puţin şi pe care spaniolii îl adoră”, a explicat la postul de televiziune Canal+, Javier Gomez, specialist în fotbalul iberic.

Dascăl al unui fotbal migălit, gestionar abil al relaţiilor umane, acest selecţioner de 59 de ani, cu aerul unui actor mucalit, a ştiut să păstreze moştenirea echipei ce a câştigat Euro 2008 întărind mereu acest grup încrezător în valoarea lui. Rezultatul? Un bilanţ remarcabil de 31 de victorii în 33 de meciuri, ceea ce i-a adus recunoştinţa oamenilor de fotbal şi, mai ales, a fanilor. În timp ce predecesorul său se remarca prin gustul polemicii, Del Bosque a preferat şi a cultivat discreţia.

Acest fost mijlocaş defensiv, care preferă să dea o pasă decât să marcheze un gol, este jucătorul unui singur club: Real Madrid, căruia i-a consacrat 36 de ani din viaţa sa. Mai întâi ca fotbalist: a jucat peste 400 de meciuri în prima Ligă spaniolă, câştigând cinci tiluri de campion cu această echipă şi fiind selecţionat de 18 ori în naţionala Spaniei. Apoi, ca antrenor, a fost mantaua de vreme rea la Real Madrid; în anii ’90, când un antrenor era demis ori pleca din cauza lipsei de rezultate, Del Bosque era soluţia de avarie, după care ceda locul fără tam-tam unui tehnician cu nume mai prestigios. Aşa s-a întâmplat pentru câteva luni în 1994, apoi pentru doar un meci, doi ani mai târziu. De fiecare dată şi-a acceptat acest statut fără să mormăie.

În 1999, preşedintele Realului, Florentino Perez, i-a oferit o mare şansă. Del Bosque a acceptat imediat, reuşind turul de forţă de a face din prima generaţie a Galacticilor o maşinărie de fotbal ce a mers excelent. Rezultatele s-au văzut imediat: în patru ani, Real a câştigat de două ori titlul naţional şi tot de atâtea ori Liga Campionilor. Totodată, în fiecare an a ajuns cel puţin în semifinala celei mai prestigioase competiţii de club europene.

Dar „Bigoton” n-a avut şarm pentru Perez, care nu i-a reînnoit contractul în 2004. A suferit enorm după îndepărtarea de la Real şi a declarat chiar că a plâns. „Ştiind că nu este genul care-şi exprimă emoţiile, este un fapt deosebit”, a explicat acelaşi Javier Gomez. Vexat de atâta ingratitudine, el şi-a încercat şansa la Beşiktaş Istanbul, unde l-a antrenat şi pe conaţionalul nostru Daniel Pancu. Nu s-a putut adapta fotbalului din Turcia şi a eşuat. La scurtă vreme, Federaţia Spaniolă de Fotbal i-a întins mâna, pentru a-l înlocui pe Aragones, care, culmea, a repetat integral experienţa turcească a lui Del Bosque, eşuând şi el.

Născut la Salamanca, legănul naţionalismului spaniol, Del Bosque are un devotament fără margini faţă de selecţionata pe care o antrenează. Pe urmă, duminică seara, după marele meci în care Spania a câştigat prima sa Cupă Mondială, puţini au observat că s-a repezit s-o îmbrăţăşeze pe regina Sofia. Copil al unei familii ce lucrează la căile ferate, unchiul său a primit medalia de merit pentru cei 51 de ani lucraţi în acelaşi loc, Del Bosque consideră fidelitatea şi umilinţa drept valori sacre. Se spune despre el că, deşi nu o arată public, este un om de stânga, moştenire de la tatăl său, care, în timpul războiului civil din Spania, a fost trimis într-un lagăr de concentrare.

Revenind la fotbal, să notăm că, întrucât „reţeta Del Bosque” a fost foarte bună, Federaţia spaniolă nu va renunţa la ea: contractul lui Vicente durează până în 2012. Dacă La Roja ajunge să câştige şi viitorul Euro, reuşind o triplă inedită, discretul ei selecţioner va avea şansa să fie luminat de reflectoarele recunoştinţei eterne. Altfel, legile implacabile ale lumii fotbalului îl vor afecta şi pe el, căci, în afara specialiştilor, lumea va uita că el a fost antrenorul cu care La Roja a câştigat prima Cupă Mondială din lunga sa istorie…

Recomanda
Dumitru Constantin 678 Articole
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.