Viitorul gardurilor pentru nevaccinați sub guvernul Ciucă

Deși guvernul s-a schimbat, faimosul Grup de comunicare strategică a rămas, iar de câteva zile, producțiile lui includ și o noutate: atunci când numără pacienții internați la ATI cu Covid, textul spune „din total, XX au certificat care atestă vaccinarea”, în loc să spună „sunt vaccinați”.

Aceasta nu e doar o insultă la adresa pacienților respectivi, suspectați la grămadă că sunt vaccinați „la chiuvetă” și deci de asta au ajuns la ATI, ci și o sugestie fină că până la urmă frauda e așa mare, încât practic cifrele vaccinării nu mai contează și ar fi mai bine să nu ne mai legăm deloc de ele. Mai mult, propaganda a început să insiste și pe cazurile medicilor de familie care declară fals în platformele oficiale pacienți cu teste rapide pozitive, pentru ca aceștia să aibă și concediu medical, și certificat verde de trecere prin boală. Desigur că asemenea fraude există, ca și la vaccinare. Și nu numai în România există. Numai că, la un moment dat, urmarea va fi că în comunicatele Grupului va fi relativizată și testarea, pe motiv că sunt prea multe raportări frauduloase de teste pozitive, așa încât ar fi bine să nu se mai plângă nimeni că în România se testează prea puțin și apar oficial mai puține cazuri decât în realitate.

Ideea că sunt multe vaccinări false e de folos cui vrea să mintă populația că vaccinații nu se pot îmbolnăvi; ideea că sunt multe teste false e de folos cui vrea să mintă UE și finanțatorii externi că România a reușit să învingă pandemia chiar și cu o rată mică a vaccinării. Guvernul Cîțu, în spiritul căruia s-ar fi lansat aceste minciuni, a dispărut însă, iar prima sarcină a noului premier Nicolae Ciucă și a noului ministru al sănătății, Alexandru Rafila, e să vorbească sincer și despre testare, și despre vaccinare, și despre certificatele verzi. Deocamdată, Rafila a promis o abordare lipsită de agresivitate în privința certificatelor verzi, ceea ce e o muzică nouă pentru niște urechi obișnuite până acum cu minciuni triumfaliste, cu campanii de demonizare a nevaccinaților sau cu planuri la propriu criminale (PNL, USR) de a-i pune pe nevaccinați să-și plătească spitalizarea.

Certificatele verzi au fost concepute inițial ca un mijloc de a facilita circulația oamenilor și socializarea, nu de a o restrânge, urmând să scutească de testare periodică și de carantină turiștii care călătoresc în străinătate. Aplicat pe plan intern, inițial în țări ca Danemarca, certificatul ar fi trebuit să ofere pur și simplu o cale mai comodă decât testarea pentru a limita numărul de cazuri grave de Covid rezultate din socializarea în spațiile aglomerate sau închise unde apar de obicei focare de infecție (meciuri, concerte, evenimente cu sute și mii de oameni, cluburi de noapte, baruri și restaurante, spitale, cămine de bătrâni, închisori). Pe parcurs însă, în țări ca Franța și Italia, n-a mai prevalat doar dorința de a limita infectările, ci și de a accelera vaccinarea, motiv pentru care certificatul a devenit un instrument de coerciție, o condiție pentru a putea munci sau a avea acces în unele magazine și mijloace de transport.

În România, pe vremea guvernului Cîțu, certificatul verde urma să fie un instrument direct opresiv, menit să-i împiedice pe nevaccinați, fie ei testați sau nu, să intre inclusiv în magazinele alimentare și farmacii. Acum, ministrul Rafila promite că legea va limita clar condițiile în care certificatul verde poate fi aplicat, în așa fel încât să se evite și riscul de a crea o falie în societate între vaccinați și nevaccinați, și riscul ca uzul certificatului să se eternizeze. La audierile din parlament, Rafila zicea că, de pildă, se poate introduce certificatul după 3 săptămâni de creștere constantă a infectărilor și se poate renunța la el când incidența scade sub 1 sau 0,5 – evident însă, cu condiția ca raportările să fie corecte (și în general să existe raportări publice de date relevante, spre deosebire de noua tactică a INSP de a dosi situația detaliată cu subvariantele noi de coronavirus care circulă în România, pe motiv că oricum toate sunt variante de Delta).

Ar fi de așteptat și ca, odată ce Ministerul Sănătății își va lua înapoi de la CNSU atribuțiile în privința măsurilor de combatere a pandemiei, să dispară și combinarea stupidă a unor măsuri din filme diferite, cum a fost impunerea certificatului verde în „magazinele neesențiale” din malluri, cu consecința că au apărut celebrele garduri ridicole de sârmă care separă la Kaufland culoarul pentru vaccinați de intrarea pentru nevaccinați. Diferența dintre magazinele esențiale și cele neesențiale a fost aplicată în unele țări atunci când era carantină, cu scopul de a reduce în general circulația oamenilor și aglomerația. În cazul certificatului verde – care, încă o dată, nu are ca scop reducerea circulației, ci facilitarea ei – diferența este însă irelevantă, ba mai mult, un magazin neesențial are de obicei o probabilitate mai mică de a fi aglomerat și deci de a produce un focar de infecție.

Mai departe, ceea ce trebuie să fie capabil să transmită noul guvern e că popoarele și indivizii care au înțeles cel mai repede că utilitatea vaccinurilor actuale nu e ferirea de infecție, ci reducerea riscului de boală gravă și deces cheltuiesc acum cele mai puține resurse emoționale și financiare pentru pandemie. La fel, autoritățile care au evitat să facă din certificatul de vaccinare un mijloc de pedepsire a nevaccinaților și l-au folosit doar ca măsură de limitare a cazurilor grave de boală au mai puține bătăi de cap cu respectarea de către cetățeni a măsurilor de protecție sanitară în general. De asta se laudă acum Marea Britanie că o duce mai bine decât Europa, deși acolo certificatele verzi nu au fost impuse până acum decât în Scoția și Țara Galilor (și numai pentru cluburi de noapte sau la evenimente cu public numeros), iar vaccinarea obligatorie a fost impusă numai la angajații din căminele de bătrâni și urmează să fie introdusă în 2022 și la personalul medical din prima linie.
Din punct de vedere economic, noul guvern ar putea să vorbească sincer despre cât de mult contează vaccinarea în felul cum toți investitorii și finanțatorii judecă șansele fiecărei țări de a se relansa după pandemie și de a obține bani de pe piețele externe. Un singur exemplu: în raportul din octombrie cu previziuni pentru 2022 al Crédit Agricole, unul din cele mai mari grupuri bancare din Europa, vaccinarea e menționată ca factor de bază în redresarea SUA și a Japoniei, pe același plan cu măsurile fiscale și de investiții luate de guverne. Pentru economiile emergente, ieșirea din pandemie încă figurează ca temă relevantă pentru 2022, „din cauza decalajelor mari în progresul vaccinării”, în special în zonele din Asia și Africa unde ratele mici de vaccinare „au ca rezultat o vulnerabilitate specifică în materie de sănătate publică și deopotrivă de creștere economică, dacă viitoare noi valuri ale pandemiei vor face necesare din nou măsuri de distanțare socială”.
Despre perspectiva pe termen mediu și lung, autorii raportului notează că „ne așteptăm ca o creștere constantă a numărului celor vaccinați să susțină rezistența economiei globale la variantele actuale și viitoare ale virusului”. Același accent pe vaccinare îl punea și FMI în raportul din august despre România, când afirma că „asigurarea unui progres rapid al vaccinării este cea mai importantă politică economică cu care trebuie abordată pandemia, așa încât este necesar ca pentru aceasta să fie asigurate constant resurse financiare generoase, iar măsurile de sprijin trebuie direcționate spre cele mai afectate sectoare economice și spre grupurile de populație dezavantajate”. (Chestiunea cu resursele financiare generoase nu se referea nicidecum la cumpărarea de vaccinuri; FMI nota pe atunci că România are deja asigurate stocuri de vaccin care acoperă mai mult decât dublul populației și că guvernul are ca țintă ca până în septembrie să vaccineze 70% din populație.)

Comentariu semnat de Crenguța Nicolae, agenția Mediafax