Violenţe interconfesionale la Cairo. Europa deplânge epurarea creştinilor în Orientul Mijlociu

Armata egipteană, din rândul căreia face parte şi fostul preşedinte Hosni Mubarak, încearcă să se foloseasca de violenţele cărora le-au căzut victime creştinii egipteni pentru a-şi impune dictatura, ca şi până la aşa-numita „primăvară egipteana”, scrie Reuters citând politicieni de la Cairo.

Nu mai puţin de 24 de persoane au murit şi alte peste 200 sunt rănite în urma confruntărilor de duminică dintre copţi şi musulmani. Guvernul egiptean s-a întrunit de urgenţă luni, însă executivul are puteri limitate faţă de cele ale Consiliului Suprem al Forţelor Armate, cel care conduce ţara cu adevărat.

Violenţele interconfesionale din Cairo pot duce la o situaţie explozivă în regiune. În 2011, Sudanul, vecinul de la sud al Egiptului, unde trăieşte o minoritate creştină, a ales secesiunea. Siria, unde există comunităţi sunnite, şiite şi creştine este în pragul războiului civil, în Irak există trei state desenate după criterii etnice şi confesionale.

Premierul egiptean Essam Sharaf a declarat că violenţele fac parte dintr-un complot menit să priveze Egiptul de alegerile democratice, programate pentru 28 noiembrie, primele după căderea regimului Mubarak.

„Armata a fost foarte violentă faţă de manifestanţi şi va fi foarte violentă pentru că ştie că nu va fi trasă la răspundere şi va folosi aceste proteste pentru a spori represiunea în Egipt”, spune Gamal Eid, din partea Arab Network for Human Rights Information.

Candidatul prezidenţial Amr Moussa speră că protestele nu vor duce la amânarea alegerilor parlamentare din noiembrie. Armata nu a anunţat încă data alegerilor prezidenţiale, iar atât timp cât electoratul nu va alege un şef al statului, puterea va rămâne în mâna generalilor.

Patriarhul Shenouda, capul Biserigii Egiptene Copte, arată că violenţele au fost provocate de agitatori infiltraţi în rândul creştinilor paşnici care manifestau în Cairo. Creştinii reprezinta circa 10% din populaţia de 85 de milioane de locuitori a Egiptului şi se consideră discriminati în societatea majoritar musulmană. Bisericile copte au fost vizate de atentate, cu câteva luni înainte de căderea regimului Mubarak.

Dintre liderii europeni, şeful diplomaţiei italiene, Franco Farttini, s-a arătat cel mai preocupat de soarta creştinilor egipteni. El a deplâns „exodul” creştinilor din Egipt. „Nu ştiu dacă cifra de 10.000 este exactă, dar este adevărat că este vorba despre un număr enorm”, a spus Frattini.

În ianuarie, preşedintele Nicolas Sarkozy, a declarat că nu va admite „ceea ce seamănă din ce în ce mai mult cu un plan de epurare religioasă” în Orientul Mijlociu, referindu-se la violenţele împotriva creştinilor.

Abou Habib, vicepreşedintele Ligii maronite din Liban, singura ţară din Orientul Mijlociu unde constituţia stabileşte împărţirea puterii politice între şiiţi, sunniţi şi creştini, se teme că aceştia din urmă vor avea de suferit de pe urma venirii la putere a unor regimuri islamiste, ca şi din cauza dictaturilor laice.

„Temerile se explica prin ceea ce s-a întâmplat în Irak”, după căderea regimului lui Saddam Hussein, unde dintr-un milion de creştini la începutul invaziei americane nu au mai rămas decât 500.000. Situaţia este periculoasă şi în Siria, unde creştinii trăiesc în bună înţelegere cu allawiţii aflaţi la putere, însă soarta lor poate fi cruntă în cazul instaurării unui regim islamist sunnit.