Vor putea SUA și China să-și strunească aliații?

Recentul summit Xi Jinping-Donald Trump a fost asemănat cu posibilul început al unei lumi G-2, nu neapărat o lume bipolară însă una cu două mari puteri care nu mai doresc să facă loc la masa lor.

Evenimentele recente – mesajele neașteptat de directe ale președintelui Donald Trump pentru premierul Benjamin Netanyahu, vizita președintelui Xi in Coreea de Nord și summitul China-Rusia cu puține rezultate palpabile pentru regimul Putin – arată că SUA și China încearcă să-și strunească aliații belicoși. Poate fi parte a unei strategii asupra căreia s-a convenit recent, la Beijing.

Premiera în ultimele decenii: Israelul primește ripostă militară

Încetarea focului între Israel și Liban, negociată de SUA săptămâna trecută, a ținut doar câteva zile. Era de așteptat, pentru că nu a implicat direct Hezbollah, gruparea mult mai puternică decât armata libaneză. Urmarea noilor atacuri a fost o premieră în ultimele decenii. Israelul a primit o ripostă militară din partea unui stat terț la manevrele militare efectuate în Orientul Mijlociu. Iranul are capacitatea militară și voința de a folosi astfel forța brută împotriva Israelului. Președintele Libanului, Joseph Aoun a declarat, la CNN, că este împotriva loviturilor iraniene asupra Israelului, ca forma de susținere a Hezbollahului libanez. Iranul nu are dreptul de a decide soarta Libanului.

Trump: ”Bibi nu are alta soluție”

Reacția președintelui Donald Trump este mult mai importantă. Duminică, Trump a îndemnat la reținere. ”Îl voi suna chiar acum pe Bibi (premierul israelian Benjamin Netanyahu) și îi voi spune să nu riposteze. Fiecare dintre ei și-a avut momentul. Israelul a atacat atacul, iar Iranul a atacat. Nu avem nevoie de încă un atac”. Un oficial american a declarat pentru Axios că Netanyahu a fost ”de acord într-o anumită măsură” cu solicitarea lui Trump de a nu riposta, în urma unei convorbiri dintre cei doi lideri.

Președintele Trump a afirmat duminică că premierul Netanyahu ”nu va avea altă opțiune” decât să accepte un acord de încetare a focului cu Iranul, negociat de Statele Unite. Potrivit Financial Times, Trump a subliniat că el este cel care ”ia toate deciziile”, pentru a împiedica o escaladare a tensiunilor.

Netanyahu: Israelul se pregătește pentru ”cel puțin câteva zile” de conflict

Pentru Donald Trump, miza este încheierea unui acord SUA-Iran. Șicanele dintre Israel și Iran pornite de la războiul împotriva Hezbollah periclitează un asemenea acord, a cărui miza este încetarea programului nuclear iranian și reluarea comerțului cu petrol în Golful Persic. Cel din urmă aspect este esențial pentru economia chineză.

Însă guvernul Netanyahu nu a urmat liniile sugerate de Washington. Armata israeliană a lovit ținte militare din Iran, pentru prima dată după armistițiul din 8 aprilie. Nu este clar dacă acest val de violențe se va opri. Pe fondul alegerilor din octombrie, Benjamin Netanyahu își vede sprijinul scăzând  și adoptă o linie dură de securitate. Escaladarea cu Iranul îi poate consolida imaginea de lider decisiv, nu dependent de SUA, în ciuda tensiunilor recente cu Trump. Haaretz scrie că armata israeliană a declarat că se pregătește pentru ”cel puțin câteva zile de conflict” cu Iranul sau pentru o campanie prelungită și că acționează în coordonare cu Statele Unite, potrivit unei declarații militare.

Competiție Xi-Putin pentru relația cu Kim Jong-un

De partea cealaltă, Xi Jinping a ajuns în Coreea de Nord, pentru prima sa vizită începând din 2019. ”China și Rusia concurează pentru influență în Coreea de Nord”, rezumă The Economist miza vizitei. Rusia a întărit regimul nord-coreean prin sprijin economic și militar în schimbul ajutorului în Ucraina, acceptând implicit Coreea de Nord ca stat nuclear. Această evoluție îngrijorează China, care nu își dorește un regim nord-coreean scăpat de sub control. China are o relație economică bună cu Coreea de Sud, în special sub administrațiile liberale de la Seul, precum cea actuala. Nu este în interesul Chinei o escaladare a lui Kim Jong-un în relația cu Sudul. La Kremlin, asemenea calcule contează prea puțin.

Eventuala încercare a Chinei de a limita ambițiile nucleare ale Phenianului a fost întâmpinată deja cu un refuz. Sora lui Kim Jong Un a numit ideea SUA de denuclearizare a Coreei de Nord un ”vis anacronic” și a spus că Phenianul își va extinde constant arsenalul nuclear ca răspuns la amenințările conduse de SUA. Ea a afirmat că statutul Coreei de Nord ca stat nuclear nu poate fi contestat unilateral.

Cum poate China să domolească Rusia

China poate face presiuni similare asupra Rusiei, pentru a grăbi încheierea conflictului din Ucraina. Die Welt scrie ca relația bilaterală este o ”dependență asimetrică” pe termen lung, în care China a devenit principalul furnizor al Rusiei, depășind chiar Europa. Fără China, Rusia nu ar putea produce armament de înaltă tehnologie. Beijingul furnizează și infrastructură 5G, înlocuiește branduri occidentale în auto și domină tot mai multe sectoare industriale. Totuși, Rusia rămâne dependentă de China în domenii unde aceasta nu excelează, precum software industrial avansat sau echipamente pentru extracția petrolului și gazelor. China are suficiente pârghii de presiune.

Paradoxul ruso-chinez

Economistul rus Vladislav Inozemțev susține că Rusia își poate vinde materiile prime și în alte piețe, dar tehnologie avansată primește doar din China. Dacă relațiile cu Beijingul s-ar deteriora, Rusia ar risca un ”colaps tehnologic total”. O problemă majoră este lipsa investițiilor: în timp ce Europa a investit anterior masiv în economia rusă înainte de 2022, China investește foarte puțin, mai ales în sectorul high-tech, fiind interesată mai ales de tehnologie militară rusă. După amenințările SUA privind sancțiuni secundare, băncile chineze au redus relațiile financiare cu Rusia, blocând tranzacții ale instituțiilor sancționate. Rezultatul este un paradox: comerțul ruso-chinez crește, dar integrarea tehnologică rămâne limitată, iar China ajunge să submineze chiar obiectivul Rusiei de „suveranitate tehnologică”.

Actualele conduceri de la Washington și Beijing par să încerce să reducă din ambițiile și pornirile belicoase ale celor mai relevanți aliați. Însă situația din Orientul Mijlociu, declarațiile regimului de la Phenian, continuarea războiului din Ucraina, inclusiv contestarea de către UE a propunerilor de pace lansate de Washington de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, arată că influența SUA asupra UE și a Ucrainei și cea a Chinei asupra Rusiei lui Putin sau a Coreei de Nord nu este încă suficientă pentru trecerea clară la o lume G-2.