„Wildlife”, învingător la Festivalul de Film de la Torino

Juriul celei de a 36-a ediţii a Festivalului de Film de la Torino, prezidat de cineastul chinez Jia Zhangke şi format din Marta Donzelli, portughezul Miguel Gomes, britanicul Col Needham şi austriacul Andreas Prochaska, a decernat Premiul pentru Cel mai bun film, în valoare de 18.000 de euro, peliculei Wildlife, semnate de regizorul şi actorul american Paul Dano. Scenariul, o adaptare a romanului omonim al scriitorului Richard Ford, este semnat de regizor împreună cu Zoe Kazan, nepoata lui Elia Kazan, actriţă distribuită de fraţii Coen în The Ballad of Buster Scruggs.

Acţiunea este plasată în Montana anilor 60, în special într-un cartier rezidenţial în care o familie aparent perfectă se destramă.  Jake Gyllenhaal joacă rolul unui tată de familie, care îşi părăseşte slujba, intră în criză şi încearcă să îndrepte lucrurile. În acest timp, soţia sa, interpretată de Carey Mulligan, intră la rândul ei în criză, provocând maturizarea rapidă a fiului lor de 14 ani.

“Am văzut un cinema foarte viu, dar Wildlife este traversat de la început până la sfârşit de calitatea poveştii şi a interpretării unor protagonişti cu adevărat magistrali. Toţi membrii juriului au fost de acord. A fost o experienţă interesantă calitatea de jurat la Torino, nu mi s-a mai întâmplat de mulţi ani. Am încercat să-mi păstrez mintea deschisă, n-am vrut să ştiu nimic despre filmele pe care urma să le văd, pentru a nu fi influenţat. Am vizionat opere venite din toate colţurile lumii. Au fost discuţii, dar sper că am făcut alegerea corectă”, a mărturisit austriacul Andreas Prochaska.

Prochaska este autorul serialului Das Boot, difuzat de Sky Atlantic. Este povestea unui submarin german din timpul celui de al Doilea Război Mondial, inspirată de romanul omonim, scris de  Lothar Gunther Bucheim, care a stat şi la baza unui film de mare succes din 1981, U-boot 96, al regizorului Wolfgang Petersen.

Marele Premiu Torino 2018 a mers către Jean-Pierre Léaud, actorul iconic al Noului Val, al cărui nume este legat de cinematografia lui François Truffaut.

Printre prezenţele cele mai aşteptate ale ultimei zile a festivalului a fost cea a lui Nanni Moretti, care a prezentat documentarul său Santiago, Italia, stârnind ropote de aplauze. “Nu am vrut să vorbesc în această peliculă despre anii 90 şi despre moartea lui Pinochet, am vrut ca filmul să se termine cu persoane care povestesc despre Italia anilor 70. Acest film este o poveste pe care îmi place să o narez şi astăzi”.

Dintre celelalte premii să-l amintim pe cel al Fundaţiei Sandretto Re Rebaudengo (7.000 de euro), acordat producţiei germane Atlas de David Nawrath, o Menţiune specială fiind conferită peliculei ungare Bad poems de Gábor Reisz.

Cea mai bună actriţă a fost declarată Grace Passo pentru rolul din Temporada, filmul brazilianului André Novais Oliveira. Filmul vorbeşte despre o femeie de culoare şi despre forţa ei şi despre societatea braziliană de astăzi într-un mod divers.

Pentru rolurile masculine premiul a fost primit ex-aequo de Rainer Bock pentru Atlas şi Jakob Cedergren, protagonistul peliculei daneze The Guilty a regizorului Gustav Möller.

The Guilty premiat şi pentru Scenariu (Emil Nygaard Albertsen şi Gustav Möller, a obţinut şi Premiul Publicului, la egalitate cu Nos Batailles, semnat de Guillaume Senez, distins şi cu Premiul Cipputi.

Juriul Premiului Cipputi (Francesco Tullio Altan, Cristina Trezzini şi Laura Panini) a considerat pelicula Ride de Valerio Mastandrea drept “cel mai bun film care vorbeşte despre luptele sindicale. O emoţionantă dramă socială, într-un context care ne aminteşte că munca, astăzi ca şi în trecut, are mari repercursiuni asupra familiei şi a vieţii noastre cotidiene”.

Pentru juriul secţiunii Internazionale.doc, compus din Fabrizio Ferraro, Narimane Mari, Pablo Sigg, Cel mai bun documentar străin a fost considerat Homo Botanicus al regizorului columbian Guillermo Quintero, “pentru obligaţia de a acorda atenţie confruntărilor unei lumi considerate inferioare de către civilizaţia capitalistă”.

Premiul Special a revenit producţiei Unaspreguntas de Kristina Konrad.

Juriul Italiana.doc (Federica Di Giacomo, Annamaria Lodato, Anna Marziano) a ales documentarul In questo mondo de Anna Kauber, “un film captivant care oferă imagini corporale şi le aliază cu semne ale unei relaţii vii şi pasionante cu lumea”.

Premiul Special la această categorie a revenit peliculei Il primo moto dell’immobile de Ayala Valva.

O menţiune specială a fost decernată peliculei Il gigante Pidocchio de Paolo Santangelo, “cu o regie grotescă şi performantă care, deşi imperfectă, ne permite să sesizăm impulsul vital disperat al protagonistului”.

Premiul secţiunii  Italiana.corti, decis de un juriu format din Daniele Catalli, Gabriele Di Munzio şi Jukka Reverberi, a mers către Ultima cassa de Elettra Bisogno pentru “sponaneitatea cu care a reuşit să realizeze o operă capabilă să redea materia vie a unei realităţi devenite dimensiune interioară”.

Premiul Special al Juriului a distins, ex-aequo, 13 volte fuoco su mio padre de Francesco Ragazzi şi Col tempo de Sara Dresti, “două modalităţi diferite de a călători în intimitatea familială, două moduri de a povesti, suspendate între trecut şi viitor”.

Toni Junyent (Spania), Anna Maria Pasetti (Italia), Alena Sycheva (Rusia) au acordat  Premiul FIPRESCI producţiei Oiktos de Babis Makridis.

În sfârşit, Premiul Torino Factory a fost decernat producţiei Tempo Critico de Gabriele Pappalardo care, “cu onestitate, participare profundă şi coerenţă dramatică, descrie o secvenţă de viaţă cu toate faţetele ei: familie şi condiţii sociale, resurse şi iniţiatică, dar şi speranţe pentru viitor”.

 O Menţiune Specială a mers către Solo gli occhi piangono de Emanuele Marini, pentru că “repovesteşte, în numai câteva fraze, dar mai ales prin imagini şi tăcere, întreaga viaţă a protagonistului”.

Dintre peliculele cu mare succes de public şi de critică, să mai reţinem producţiile The Front Runner în regia lui Jason Redman, Il gusto della Liberta de Giovanna Ventura, care celebrează anii 1968 cu materiale de arhivă, pelicule şi interviuri, oferind o selecţie de imagini inedite, trecând prin Franţa, Italia şi, de ce nu, prin întreaga lume, vorbind despre generaţia de cineaşti care a lansat un nou limbaj cinematografic.

O călătorie în memoria personală şi colectivă, între spioni nazişti, fascişti, miliţia lui Tito, între identităţi adevărate şi calpe este pelicula semnată de Elisabetta Sgarbi, intitulată I nomi del signor Sulcic. Şi nu în ultimul rând, a impresionat Santiago, Italia, în regia lui Nanni Moretti, cât şi filmul semnat de Ettore Scola, Trevico-Torino, realizat în acest an la Muzeul Naţional al Cinema-ului din Torino, dar şi cel al regizorului Ralph Fiennes, The White Crow, care aminteşte despre marele balerin Rudolf Nureyev care a revoluţionat lumea dansului.

Filmul First, în regia lui Clint Eastwood este închinat saxofonistului Charley Parker. Impresionantă şi pelicula Annei Kauber, In questo mondo, în care vorbeşte despre femeile-păstor, peliculă jucată în ritmurile personajelor. Şi să nu uităm nici de L’art et la matière, de Mathieu Amalric, în care abordează biografia celebrei cântăreţe a anilor 70, Barbara, interpretată de Jeanne Balibar.

Să menţionăm şi singura producţie românească proiectată în festival, Îmi este indiferent dacă vom intra în istorie ca barbari, de Radu Jude.

O zi a fost dedicată lui Ermanno Olmi, poeziei sale care se răsfrânge şi asupra figurilor umane, asupra peisajelor. Dar Ermanno Olmi nu a fost numai un mare autor, ci şi un maestru al cinema-ului, a dezvăluit din profesia sa multor regizori. Filmele sale au impresionat şi de această dată audienţa.

A fost organizată şi o retrospectivă a peliculelor cu Jean Eustache: La maman et la poutain, La Rosier de Pessac, Les Jardins des délices de Jerome Bosch, Le Père Noël a les yeux bleus

Să nu uităm nici de invitatul special de la Torino, Pupi Avati. exuberantă, pelicula Bix – un ipotesi’legendaria, care aduce lumea jazzului.

Mulţumiri Ofiţerului de Presă, Silvia Saitta, Liviei Delle Fratte, cât şi directoarei festivalului Emanuela Martin.