Ziua Ipocriziei Naționale

Zilele acestea a ieșit la suprafață puroiul din buba creată de naționalismul ucrainean care a dat publicității motivația interzicerii intrării în Ucraina a „spionului rus, George Simion”.

Brusc, acesta nu mai este spion ci promotor periculos al „ideologiei unioniste”.

Ideea a fost preluată în mod rușinos și de Chișinău pentru a DECAPITA mișcarea unionistă în Basarabia, dar și pentru a da satisfacție Moscovei și a o asigura că spațiul dintre Prut și Nistru rămâne suficient de vulnerabil pentru o viitoare reîntoarcere rusească în zonă.

Iar Bucureștiul a tăcut din nou în mod penibil și laș, aprobând tacit înăbușirea cu mână străină a idealului național al ÎNTREGIRII neamului și Patriei.

După cum vedem, odată cu interzicerea accesului lui Simion și implicit a ultimei acțiuni unioniste dincolo de Prut, brusc a încetat acolo orice manifestație unionistă.

Chiar și „unioniștii” basarabeni au devenit tăcuți și mulți își manifestă, inconștient sau interesat, satisfacția, iar politicienii de pe Dâmbovița au răsuflat ușurați și fericiți.

Oare unde sunt spionii ruși?

Așa cum uleiul iese la suprafața apei, așa ies astăzi la iveală „patrioții români” pentru care capitala patriei poate fi oriunde, la Roma, la Londra, la Moscova, la Paris, la Chișinău sau, poate, de ce nu, ocazional chiar la București.

Iar peste câteva zile, acești patrioți de mucava,  societate civilă, lideri politici de la București sau Chișinău se vor felicita serbând cu mare pompă Ziua Națională a României, simbol al României Întregite.

Desigur, nu contează cât de ciopârțită este țărișoara.

Iar cei care cu adevărat se zbat, pledează și luptă pentru România care ne-a fost lăsată moștenire, acești adevărați patrioți sunt catalogați, la îndemnul străinilor, ca fiind talibani,  extremiști și teroriști care trebuie excluși din viața națiunii.

Poate 1 Decembrie ar trebui redenumită „Ziua Ipocriziei Naționale”.