Marcată anual la data de 24 iunie, Ziua Iei oferă un prilej de promovare internațională a patrimoniului cultural național și de reafirmare a identității românești.
Arta cămășii cu altiță, inclusă în 2022 în patrimoniul cultural imaterial UNESCO, expresie a creativității și continuității tradiției românești din România și Republica Moldova, reflectă rafinamentul meșteșugului transmis din generație în generație.
Ziua de 24 iunie coincide cu Sărbătoarea Sânzienelor, aluzie la faptul că în tradiţia noastră populară, acestea erau îmbrăcate în ii.
Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele şi se pare că apariţia ei trebuie căutată undeva în vremea civilizaţiei Cucuteni.
Arta meşteşugului popular – şi a coaserii iei în special – era moştenită din generaţie în generaţie.
În partea de sud a ţării, iile erau ţesute din borangic, fiind accesorizate cu broderii atât la gât, cât şi cu mărgele la mâneci, iar în zona Moldovei, se confecţionau iile brodate cu “spic”. Însă ca principiu general, ia este de fapt o croială din pânză albă, bumbac, in sau borangic, împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât.
Din punct de vedere al statutului femeii, atât culorile cât şi motivele broderiei sunt diferite, de la modele cu croială mai modeste şi culori mai temperate pentru femeile căsătorite şi cele în vârstă, până la culori deschise şi modele în culori vii, pentru fetele tinere.
În prezent, Ziua Universală a Iei este sărbătorită în peste 50 de ţări şi 300 de localităţi de pe şase continente. Manifestarea a intrat în programul anual al muzeelor şi instituţiilor culturale din ţară şi străinătate.
Ia sau cămaşa cu altiţă a reprezentat întotdeauna piesa principală a portului femeiesc tradiţional românesc, care prin ornamente, calitatea materialelor şi a execuţiei, punea în evidenţă statutul social, economic şi civil, dar şi personalitatea purtătoarei, potrivit www.muzeul-etnografic.ro.
Traditia(ia, sau iia) pierde teren destul de repede, locul este cedat tatuajelor, care sunt mult mai vechi(Otzi, omul gheturilor, avea tatuaje).
Influenta traditiei(iei) scade cu timpurile, locul este cedat tatuajelor, care sunt mult mai vechi(Otzi, mumia „omului gheturilor” avea tatuaje).
Ia era made/originala în Romania pentru că era imaginea ținutului care o purta de zeci și sute de ani! Acum, ziua Ie-i e și chinezăria fabricata chici.
Ia si simbolurile pe care le poarta au atatea mii de ani de s-ar putea ajunge prin mileniul VI iHr, pe cand latinii pe care-i pomenti au doar 2700 de ani/intemeierea mitica a Romei 753 iHr, arheologic cam sec. V iHr.
Mai mult peninsula Italia a fost ”invadata” din Nord in epoca bronzului. Oare ei au invatat lumea sau lumea europeana i-a invatat limba…grecii avand colonii, Eneea intemeitorul era putin grec…
Se scrie „iiei”, bre, sau chiar „iiiei”! …că, altfel, se citește cum vezi, ca cu 10000 di ani-‘nainte, f[r[ DEX kAkademik mitikesk, în școalili dîn Kukutenii Mari…
Borangiku’ ie un material oriental, introdus ăn Valahia în secolul XVIII cu yataganu’ aprig, di yenicerii care le „trăgea’ ” pi valahili gureșe, în nuopțili cu Lună plină! Așea învățară iele Șahada musulmană, fi’ștecare cîntînd drăgăstos în puala yehicerului vînos. Valahu’, bărbătușu’ iei viteaz, stetea „di Șese” lîngă bordey, cîntind șî iel,
https://www.youtube.com/watch?v=LmNFcs2KmaU
pînă termina’ ăia doi, ca să nu vină să-i vază vecinu’ kurios, care se uita dupe caprili lui, pisti gard, ca să vază dacă iele mai trăiește……[Rumburak]
Iea are originea in In planta de in care se numea in antichitate LIN asemanator cu greaca si ilira. Probabil ia se numea Ilina sau Ilie…ramanand Ie.