În fiecare an, în această zi de 28 iunie, ar trebui să ne cutremurăm cu toţii şi să ne întrebăm: cum a fost posibil ca în 1883, la numai 33 de ani, însuşi Mihai Eminescu să fie pus în cămaşă de forţă şi aruncat în spitalul de nebuni printr-un complot pus la cale de cei mai buni „prieteni” ai săi?
Culmea este că mereu apar cîţiva specialişti care vor şi azi să legitimeze tragedia de acum 137 de ani printr-o „nebunie” certă, deşi documentele arată cu totul altceva. Culmea acestei mistificări a dus chiar la apariţia unui volum colectiv, „Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor”, coordonat de acad. Eugen Simion, în care 13 academicieni au vrut să certifice acest fals, în tentativa de a impune „o dată pentru totdeauna” teoria falsă a nebuniei lui Mihai Eminescu.
Pentru aceşti academicieni şi pentru cei care se simt confortabil cu această teorie stupidă reluăm şi azi documentele care aruncă în aer susţinerea ideii că punerea lui Eminescu în cămaşa de forţă s-a făcut pentru binele poetului şi jurnalistului, deşi este limpede ca lumina zilei că lucrurile au stat cu totul şi cu totul altfel.
BILETUL PRIMIT DE MAIORESCU DE LA SOŢIA LUI IOAN SLAVICI
În dimineaţa acelei zile de 28 iunie 1883, la ora 6 dimineaţa, Titu Maiorescu primeşte un bileţel de la Ecaterina Slavici, născută Szöke, scris pe o carte de vizită, în care i se spune: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că foarte reu”! Aflăm acest lucru chiar din „Însemnările” lui Titu Maiorescu:
După cum se vede, în această însemnare din ziua de 28 iunie 1883, practic, Titu Maiorescu devoalează întregul plan al internării forţate a lui Mihai Eminescu în ospiciul dr. Şuţu! Argumentele care susţin această afirmaţie sînt atît de simple, încît îi umplu de ridicol pe toţi cei care continuă să justifice internarea lui Eminescu pe baza nebuniei. Să le mai trecem o dată în revistă:
– 1. Biletul nevestei lui Slavici a rămas şi astăzi să înlocuiască stabilirea unui diagnostic măcar pe baza unei simple consultaţii. O absurditate pe care o susţin constant toţi detractorii de azi ai lui Mihai Eminescu.
– 2. Pe baza acestui bileţel, Titu Maiorescu a decis cu de la sine putere să se ducă la ospiciul dr. Şuţu şi să-l interneze IMEDIAT pe Eminescu, plătind chiar 300 de lei pe lună, fără ca măcar să-l vadă pentru a se convinge dacă presupunerile Ecaterinei Slavici avea sau nu o bază reală. A fost însoţit de Simţion, cel cu care a pus la cale scenariul internării.
– 3. Deşi, conform aceleiaşi însemnări, la ora 10 Mihai Eminescu a venit la el acasă, Titu Maiorescu nici măcar nu-l anunţă că i-a plătit deja internarea la ospiciul de nebuni, ci îl trimite la „Societatea Carpaţii”, de unde, „potrivit înţelegerii” cu Simţion, trebuia dus la „nebuni”. Simţion este exact cel care avea să semneze şi Procesul-verbal întocmit de poliţie la Băile Mitraşevschi, de unde a fost ridicat cu forţa Mihai Eminescu.
– 4. Maiorescu spune fără dubii că planul era ca Eminescu să se ducă la „Societatea Carpaţii”, adăugînd aceste două propoziţii-cheie: „De acolo e vorba să fie dus la dr. Şuţu. Numai de s-ar face asta fără greutate!”
UN COMPLOT ÎN TOATĂ REGULA
Acesta era planul, descris chiar de Titu Maiorescu, conform căruia, imediat după primirea biletului de la Ecaterina Slavici, Mihai Eminescu era deja condamnat la internarea forţată, lucru care avea să se producă efectiv în seara zilei de 28 iunie 1883, la ora 19, odată cu încheierea acelui Proves-verbal din Băile Mitraşevschi de către comisarul Nicolescu, semnat chiar de Simţion şi Ocăşanu de la Societatea „Carpaţii”:
Aşa se încheie ziua de 28 iunie 1883, cea mai neagră zi din istoria literaturii române, începută cu biletul ciudat al Ecaterinei Slavici către Titu Maiorescu şi sfîrşită cu Procesul-verbal întocmit de comisarul Nicolescu în Băile Mitraşevschi. A urmat apoi acel episod crîncen, cînd Mihai Eminescu, „omul deplin al culturii româneşti”, cum îl numea Constantin Noica, a fost pus în cămaşă de forţă, aruncat într-o căruţă cu coviltir şi internat forţat la ospiciul de nebuni al dr. Şuţu!
Tot ce a urmat după această zi de coşmar reprezintă o altă dramă, asupra căreia nu insistăm aici. Despre această tragică zi şi despre consecinţele ei în anii următori ai vieţii lui Mihai Eminescu am scris pe larg în cartea noastră „Asasinarea lui Eminescu”, ce va fi reeditată în zilele următoare.
Un lucru rămîne cert: internarea forţată a lui Mihai Eminescu în ziua de 28 iunie 1883 nu a fost urmarea unui diagnostic medical, ci a derulării unei operaţiuni pusă la cale de „prietenii” poetului, în frunte cu Titu Maiorescu. Orice încercare de a justifica acţiunea complotiştilor nu face altceva decît să-i umple de ridicol pe cei care nu încetează nici azi să urmeze sfatul lui P.P. Carp, cel care-i scria lui Maiorescu chiar în acele zile: „Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
Răspunsul cel mai potrivit, şi atunci, dar şi acum, rămîne ceea ce scria Alexandru Vlahuţă după moartea poetului ce avea să vină şase ani mai tîrziu: „Într-o ţară cu atîtea nulităţi triumfătoare, un poet atît de mare şi de cinstit nu putea să moară decît într-un spital de nebuni”!
P.S. Dacă ziua de 15 ianuarie, data naşterii lui Mihai Eminescu, a fost declarată „Ziua culturii naţionale”, poate că ar fi potrivit ca ziua de 28 iunie să fie declarată „Ziua presei”, căci în această zi a fost scos din viaţa publică ziaristul Mihai Eminescu!
La citiva ani distanta, in umbra probabil aceleasi personaje care l-au inlaturat tilhareste pe Cuza, pricopsindu-ne cu un rege strain .. si aceiasi care, in zilele noastre, militeaza sub infecta sigla antinationala „#rezist”, pentru „globalizare, multiculturalism, LGBT” si alte gunoaie urit mirositoare ! Desi petrecut in urma cu mai bine de o suta de ani, „cazul Eminescu” este de stricta actualitate, cred ca foarte, foarte curind va fi reactualizat si aplicat celor care nu gindesc „cum trebuie” !
Bravo pt acest articol! … cred ca Titu maiorescu ar merita un proces … si un stigmat…in toate manualele scolare…faceti lucrurile pana la capat Cotidianul
Eminescu ramane cel mai mare scriitor politic roman,nationalismul sau profund ne va lumina permanent pasii !Iar ca poet,un geniu!
Felicitari domnule Spanu!
1.La 28 iunie 1883 are loc perchezitionarea si devastarea tuturor sediilor Societatii Carpatii ,dupa ce aceasta fusese interzisa de Guvern 2.Societatea numara mii de membri9Vezi Theodor Codreanu 0 din toaate tinuturile locuite de romani aflate sub dominatie straina ;3.Tot la 28 iunie 1883 este expulzat din Romania jurnalistul francez Emille Galli,directorul ziarului „L’independence roumaine”-Eminescu ia pozitie prin fulminantul articol „Pentru libertatea presei”;4.P P Carp ,in caliate de ministru plenipotentiar se afla la Viena pentru a negocia un tratat secret cu Austro-Ungaria (la care adera si Italia si Germania);5.Ceea ce nu se spune niciodata :la 28 iunie expira ultimatumul dat de Austro-ungaria dupa ruperea pentru 48 de ore a relatiilor cu Romania ;Printr- o scrisoare dura,trmisa regelui Carol,Bismark ameninta Romania cu razboiul :6.La 28 iunie 1883, Carol I îi scrie de la Sinaia tatălui său, Karl Anton de Hohenzollern: „Dacă tonul presei românești este extrem de regretabil, cel al ungurilor a ajuns la limita nerușinării, aceștia cer cu o nemaiauzită nerușinare pur și simplu anexiunea /noastră/. În Germania, din nefericire, nu intră ziare scrise în limba maghiară, care aici sunt foarte răspândite, altminteri românii ar fi tratați cu mai multă indulgență. Germanii iubesc banii românești, dar se năpustesc cu lovituri de bâtă asupra țării”, afirma Regele
6.La 28 iunie 1883, Carol I îi scrie de la Sinaia tatălui său, Karl Anton de Hohenzollern: „Dacă tonul presei românești este extrem de regretabil, cel al ungurilor a ajuns la limita nerușinării, aceștia cer cu o nemaiauzită nerușinare pur și simplu anexiunea /noastră/. În Germania, din nefericire, nu intră ziare scrise în limba maghiară, care aici sunt foarte răspândite, altminteri românii ar fi tratați cu mai multă indulgență. Germanii iubesc banii românești, dar se năpustesc cu lovituri de bâtă asupra țării”, afirma Regele…cum vedeti,POETUL a fost victima unor jocuri pe care,din pacate,in alta forma au rmas aceleasi si care s-a traduce prin faptul ca existenta noastra deranjeaza mereu-iar daca tinem cu adevarat la marele nostru poet,ar trebui sa nu-i uitam vorbele si sa intelegem ca lupta nu s-a sfarsit O, nație iubită!
Vei înțelege doru-mi, vei ști să-l prețuiești?
Voi să te văd, iubito! nu fericită mare!
Decât o viață moartă, un negru vis de jele,
Mai bine stinge, Doamne, viața ginții mele,
Decât o soartă aspră din chin în chin s-o poarte,
Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte!(ANDREI MURESANU)
Pe atunci nu exista DNA si nici mafia securista actuala, ca sa-l duca la fel ca pe Dragnea…..[Leo]
Da. Curios titlu și bizară evocare. În 15 iunie 2020 nu ați scris nimic, nu ați organizat nimic. A mai dus lumea ca pe vremea îndemnului lui Geo Bogza o garoafă de 15 ianuarie de ziua nașterii lui Mihiai Eminescu și, cum duc eu în Sibiu la bustul ascuns în parcul Sub arini în 15 iunie ziua morții crini și un braț de crengi de tei în floare, la statuia de la Ateneu? De ce vă lăsați domnule Ion Spânu purtat de valul urâtului și zâzaniei între români bine promovat și intreținut de cei care iubesc străinii?
De aici i se trage lui Eminescu.
” Cine iubeste strainii mancai-ar inima cainii ”
Ca a fost sau nu nebun…ca i s-au dat substante toxice care afecteaza creerul e alta poveste.
Macar Eminescu avea o tzara…dar noi vom fi IMPERIUL FRANCO-GERMAN.
Poate n-ar strica sa stiti ca la „negocierea”(reamintesc declaratia de razboi a lui Bismark),partea romana reprezentata de Carol I,PP Carp.D A Sturza,Bratianu,principala clauza era recunoastere..a apartenentei Transilvaniei ,Bucovienei ) la imperiul austro-ungar…cum vedeti,Maiorescu a fost un pion tare mic intr-o „tovarasie” pe care nu stiu de ce o ignoram :Carol I,P P Carp,Bratianu,D,Sturza
Dan
Felicitari pentru completarea contextului arestarii medicale a oponentului politic Mihai Eminescu.
Comentariul dvs. ar fi fost pus in valoare de o dispunere in spatiu mai neinghesuita…
Important e sa se stie…multumesc
Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care doar să-și câștige existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică. „Părerea mea individuală e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși.”
Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea Statului național:
„ … toate dispozițiile ce ating viața juridică și economică a nației trebuie să rezulte înainte de toate din suprema lege a conservării naționalității și a țării, cu orice mijloc și pe orice cale, chiar dacă și mijlocul și calea n-ar fi conforme cu civilizația și umanitarismul care azi formează masca și pretextul sub care Apusul se luptă cu toate civilizațiile rămase îndărăt sau eterogene.”
Eminescu a fost varful de lance de la ziarul TIMPUL, a dezvoltat teorii sociale, economice si politice incomode in contextul european, in careRegatul Romaniei trebuia sa renunte la apararea romanilor din Transilvania, lasand definitiv soarta lor in mainile Imperiului Austro-Ungar. Eminescu dorea ca interesul național să fie dominant, nu exclusiv. „Ceea ce credem, întemeiați pe vorbele bătrânului Matei Basarab e că țara este, în linia întâia, elementul național și că e scris în cartea veacurilor ca acest element să determine soarta și caracterul acestui stat.”
Insa amicii lui Eminescu, junimistii ca Titu Maiorescu, Th Rosetti ori Iacob Negruzzi, Slavici, Caragiale, erau in anturajul puterii, poetul nationalist ramanand cam singurul ziarist pe baricadele opozitiei conservatoare. Eminescu a sfarsit tragic, in plina forta creatoare, prins intr-o capcana a tradatorilor fara putinta de iesire; a cazut insa luptand, ca un stramos DAC. Genialul Poet si Ziarist national, a facut istorie in 2 decenii de activitate, dar a fost anihilat la comanda straina cu ajutorul ” romanilor lui dragi” . Eminescu este si azi o problema pentru calaii „intelectuali” ai Romaniei de tipul patapievici, mihaies, neumann, tismaneanu, boia s.a In presa din RO nu mai exista nationalisti romani, ultimul cu o autentica valoare a fost AdrianPaunescu. Spiritul politic si militant al poetului Eminescu pentru România romaneasca este insa si azi exemplu pentru cei care se mai pot opune conjurației politice antiromanesti.
Ce ticalos, ce ticalosi ! Mana-n mana cu unguroaiaca( nevasta lui Slavici) si cu serviciile austriece !
Pentru mai multa intelegere a dramei „romanului Absolut”si acontextului foarte complicat(mereu complicat pentru romani) care a generat-o , vedeti „Moartea civila a lui Eminescu-arestarea si eliminarea din 28 iunie 1883.Eminescu sacrificat pentru Transilvania-…”
Dacă ar fi fost contemporan îl rezolvau mai simplu, cu pușcăria.
Românul pentru român este lup ! Dixit !
O CONCLUZIE DEFINITIVA ,FARA ECHIVOC : MIHAI EMINESCU A FOST UCIS CU SINGE RECE ,PREMEDITAT, DE CATRE MARII TRADATORI AI NEAMULUI ,GERMANOFILII SI PIONII IMPERIULUI AUSTRO HUNGAR TITU MAIORESCU ,P P CAR9, SLAVICI ,CARAGIALE …
-Eminescu a fost un mare patriot ,un nationalist convins , un antisemit din pacate ! Nationalismul si antisemitismul poetului ia intaritat impotriva memoriei sale pe detractorii de astazi: Patapievici ,Tismaneanu si care or mai fi …
errata : i-a intaritat in loc de ia intaritat
Szlavics Janos + Ekaterina Szoke-Meszaros, mama, ce pereche!
In 1909, cuprins de oarecari remuscari (ori constrans), Szlavics recunostea ca l-a turnat pe Eminescu la siguranta austro-hungara. Cu toate astea, el si Major(escu) sunt nelipsiti la bacalaureat.
… cred că ar trebui discutat și despre ”înscenarea odioasă”, pusă la cale de Andrei Vizanti, căruia i s-au mai alăturat, din motive politice, și alți liberali: G. Misail, N. Fleva, Gh. Chițu, D. Petrino6 ș.a. acțiune intentată la data de 20 Oct. 1876 cu titlul: ”Dosarul privitor pe Mihail Eminescu, pentru sustragere, conf. Art.204 C.P. În urma unei anchete efectuate în sala de lectură a Bibliotecii Centrale din Iași, prim-procurorul ieșean, T. Mândru, încheie un proces-verbal, semnat de D. Petrino și Teodor Aroneanu, în care sunt evidențiate cărțile și mobilierul bibliotecii, considerate lipsă la inventar (3 Septembrie 1876). P.C. Ciurea, prim procuror al Tribunalului Iași, insistă asupra punctului de vedere al Parchetului și cere judecătorului instructor, prin rechizitoriul datat 5 Decembrie 1876, ca Mihai Eminescu să fie deferit justiției, pentru a fi judecat de către Tribunalul Corecțional. În urma finalizării procedurii de anchetă, analizând precaritatea acuzațiilor aduse, judecătorul de instrucție al Tribunalului din Iași, prin ordonanța din 17 Decembrie 1876, conchide că Eminescu este nevinovat, considerând ca nefondată acţiunea iar dosarul se clasează. Morala: Dosarele fabricate nu sunt noi, sunt o veche meteahnă a politicii și politicienilor români.
Poate acum înțelegem de ce au fost terfelit valorile. Ardealul e mai important. Și atunci a fost. Și acum este. Au mine de aur. Pentru astea, se ” ia gâtul și la Mama”. Mulțumim tuturor celor care mai fac lumină. Încă.
Un lucru este clar. Nu poetul ci jurnalistul Eminescu deranja foarte tare puterile de la acea vreme. Drama lui a fost că era aproape singur, majoritatea cunoscuților săi trădându-și țara.
Societatea Carpații era pregătită inclusiv pentru operațiuni armate, după cum relevă eminescologul Theodor Codreanu, și număra mii de membri din Transilvania, Banat, Bucovina, Maramureș și Crișana, teritorii românești aflate sub ocupație străină, cât și, evident, din ceea ce Societatea Carpații numea „România liberă”. Agenții secreți ai imperiilor urmăreau îndeaproape activitatea lui Eminescu în cadrul organizației naționaliste, așa cum demonstrează numeroasele raporte descoperite în Arhivele de la Viena. La 28 iunie 1883 este expulzat din România Émile Galli, directorul ziarului francez din București „L’Indépendence roumaine”.
La 28 iunie 1883 expira un „ultimatum” dat de Austro-Ungaria după ruperea pentru 48 de ore a relațiile diplomatice cu România. La 28 iunie 1883 Germania amenință România cu războiul printr-o scrisoare amenințătoare trimisă de Bismark Regelui Carol I. La 28 iunie 1883, Carol I îi scrie de la Sinaia tatălui său, Karl Anton de Hohenzollern: „Dacă tonul presei românești este extrem de regretabil, cel al ungurilor a ajuns la limita nerușinării, aceștia cer cu o nemaiauzită nerușinare pur și simplu anexiunea /noastră/. În Germania, din nefericire, nu intră ziare scrise în limba maghiară, care aici sunt foarte răspândite, altminteri românii ar fi tratați cu mai multă indulgență. Germanii iubesc banii românești, dar se năpustesc cu lovituri de bâtă asupra țării”, afirma Regele. Evenimentele în cascadă survin după ce, așa cum ne arată eminescologul Nae Georgescu, „raporturile diplomatice ale Regatului României cu Puterile Centrale s-au înrăutățit brusc după sărbătorile de la Iași din 6 iunie, când la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, în prezența lui Carol I, s-au rostit discursuri iredentiste (mai ales de către Petre Grădișteanu)”. Pe 6 iunie 1883, și tot la Iași, în acea seara, Eminescu recită pentru prima și ultima oară poemul național „Doina” în fața junimiștilor.
Eminescu poetul nostru national si un mare patriot a fost ucis printr-o stratagema marsava criminala PENTRU CA DERANJA PUTEREA VREMII CARE, CA SI ACUM NU ERAU ROMANI SI TRADAU SI VINDEAU POPORUL SI TARA !!!!!
Relevant in acest sens este urmatorul text din acest articol :
„Un lucru rămîne cert: internarea forţată a lui Mihai Eminescu în ziua de 28 iunie 1883 nu a fost urmarea unui diagnostic medical, ci a derulării unei operaţiuni pusă la cale de „prietenii” poetului, în frunte cu Titu Maiorescu. Orice încercare de a justifica acţiunea complotiştilor nu face altceva decît să-i umple de ridicol pe cei care nu încetează nici azi să urmeze sfatul lui P.P. Carp, cel care-i scria lui Maiorescu chiar în acele zile: „Mai potoliţi-l pe Eminescu!” …..”
Oare de ce s-a purces la ‘demitizarea’ lui Eminescu dupa 1989? Ghici ciuperca …
Poate n-ar strica sa amintim ca distinsul d-l Patapievici e de parere ca, citez, ‘Eminescu e cadavrul nostru din debara’.
O expresie care este, dincolo de imagistica degradanta, tradusa literal din englezescul ‘skeleton in the closet’.
Deci nici macar nu provine din limba romana. Apropo de cine a condus buna vreme Institutul Cultural ‘Roman’. Pe banii contribuabilului!
QED