Tehnocrația europeană, între Vest și Est

Oligarhia serviciilor și aristocrația dolarului

O obiecție aparent minoră a magistratului care judecă dosarul legăturilor dintre Rusia și fostul șef al campaniei lui Donald Trump a iscat o polemică în presa americană cu privire la cine conduce Federația Rusă: multimiliardarii sau serviciile secrete și celelalte instituții de forță?

Judecătorul T.S. Ellis a cerut evitarea termenului ”oligarh” atunci când se face referire la afaceriștii ruși cu care a avut legături Paul Manafort, fostul șef de campanie al lui Donald Trump, acum judecat pentru fraudă fiscală. Termenul induce în eroare cu privire la realitățile politice din Rusia, scrie analistul Leonid Bershidsky pentru Bloomberg. Pentru el, puterea deținută de oligarhia de afaceri a fost o realitate în perioada președintelui Boris Elțîn și în Ucraina, unde marii afaceriști aveau influență hotărâtoare asupra deciziilor politice. În Rusia lui Putin lucrurile stau altfel. ”Se poate ca Rusia să fie în continuare o oligarhie, însă oamenii de afaceri bogați și cleptocrații nu sunt oligarhii din acest sistem. Oligarhii sunt șefii serviciilor secrete și ai armatei. Cu ei se sfătuiește Putin în chestiuni politice, nu cu camarila miliardarilor. Dacă vom considera Rusia o oligarhie a șefilor serviciilor și armatei, atunci avem nevoie și de o abordare diferită de cea a sancțiunilor economice, însă niciun guvern vestic nu vede lucrurile astfel”.

Rusia, o oligarhie a serviciilor secrete

Oligarhia din Rusia asigurată de ”siloviki” (membrii structurilor de forță) este analizată de David Ignatius într-un articol publicat de The Washington Post la finalul lunii iulie – ”Acesta nu este KGB-ul de pe vremea bunicilor”. Președintele Putin, cel ales de acest sistem oligarhic al serviciilor și militarilor, pare să nu se teamă de faptul că operațiunile serviciilor ruse sunt tot mai des devoalate, scrie Ignatius. ”Scopul său nu este să fure secrete, ci să destabilizeze sistemul american. Cu cât sunt mai mulți oameni obsedați de spionii ruși, cu atât mai bine din perspectiva lui Putin”. Fostul șef al CIA, John Brennan caracterizează astfel actualele servicii ruse: ”Sunt un sistem divers, antreprenorial și competitiv… Unele realizări ale lor sunt bune, demonstrând măiestrie în spionaj”. Fostul angajat CIA Rolf Mowatt-Larssen remarcă o schimbare de generații în serviciile ruse: ”Prețul înclinării bruște spre acțiune mai rapidă este creșterea confuziei. Deciziile pripite sunt mai multe. Supravegherea din partea celor mai experimentați s-a redus”.

GRU și FSB nu sunt KGB-ul din Războiul Rece

Acest mod de operare a fost indus de însuși Vladimir Putin, fost ofițer KGB. ”El a preferat un model mai fragmentat, mai lax, cu diferite servicii concurând pentru a intra în grațiile șefului. Vechiul KGB s-a spart în SVR, care a moștenit spionajul, și FSB, care asigură securitatea interna”. ”GRU, spionajul militar, este cea mai îndrăzneață aripă a serviciilor ruse și acum pare să-și revină după greșelile comise în războiul din Georgia, din 2008”, este citat Mark Galeotti, expert în spionajul rus. Galeotti vede mâna GRU în anexarea Crimeii, în 2014, în doborârea avionului Malaysia Airlines deasupra Ucrainei, în același an, în intervenția în politica SUA, în 2016, și în tentativa de asasinare cu gaz toxic a fostului agent rus Serghei Skripal. ”Acesta nu mai este KGB-ul de pe vremea bunicilor. Putin conduce un serviciu de spionaj cu mai multe platforme, conceput pentru era internetului, eficient și devastator ca și o imagine Snapchat”, concluzionează David Ignatius.

Dolarul, sursa puterii și prioritatea politicii SUA

Dacă acesta este nucleul puterii din Rusia, cum arată sistemul american? O imagine despre culisele puterii americane o oferă Eric Zuesse într-un articol publicat de site-ul Strategic Culture. Așa cum caracterizarea sistemului rus de putere a fost oferită plecând de la un proces în dosarul Russiagate, analiza sistemului american pleacă de la decizia președintelui Donald Trump de a se întoarce împotriva Iranului.

În viziunea lui Eric Zuesse, decizia actualei administrații americane de a se retrage din acordul nuclear cu Iranul și de a impune sancțiuni Teheranului ține de statutul dolarului ca monedă de rezervă globală și monedă a tranzacțiilor globale. Începând cu 1971, anul în care președintele Richard Nixon a pus capăt convertibilității dolarului în aur, acest statut al dolarului, una dintre sursele primordiale de putere ale SUA, este menținut cu ajutorul petrolului monarhiilor din Golf. Logica trecerii de la dolarul-aur la petrodolar, printr-un acord secret încheiat în 1974, a fost explicată de Bloomberg într-un articol publicat în 2016: ”Schema este suprinzător de simplă. SUA cumpăra petrol din Arabia Saudita și oferă regatului echipament militar și ajutor militar. În schimb, saudiții pompează miliarde de petrodolari în obligațiunile americane și finanțează astfel chetuielile Americii”. Această metodă de finanțare a datoriilor SUA a fost aleasă în dauna finanțării prin taxe, care este mai puțin atractivă pentru electorat.

”Aristocrația” americană

SUA sunt conduse de o ”aristocrație” în care marii oameni de afaceri, marii donatori, sponsorii administrației federale au influență majoră asupra deciziilor politice consideră Zuesse. ”Acest nou sistem nu numai că asigură un flux constant de bani saudiți către guvernul SUA, dar el a asigurat și un flux constant de contracte pentru companiile militare din SUA, care au ajuns, treptat, să controleze guvernul american. Totul în beneficiul ambelor aristocrații: saudiții și miliardarii americani. În acest fel s-a reușit perpetuarea ”unui sistem menit să satisfacă dorința de profit a companiilor de armament și ale altor companii americane ai căror singuri clienți sunt guvernul SUA și guvernele aliate, menit să satifacă nevoile industriei extractive din SUA (care se bazează mult pe accesul la resursele naturale ale altor state), să satisfacă necesitățile Wall Street-ului de a vinde datoria SUA și de menține dobânzile jos (iar prețul acțiunilor – adică averea aristocrației – la cote cât mai ridicate)”, scrie Zuesse.

În deceniile care au trecut de la marea mutare a președintelui Nixon, SUA au reușit să devină independente din punct de vedere energetic, nu și față de petrodolarii saudiți. Acesta este motivul pentru care Iranul, teocrația exportatoare de revoluție islamică și dornică să obțină arma nucleară, este atât de incomod. Președintele Barack Obama a încheiat un acord nuclear prin care Iranul se angajează să nu dezvolte arma nucleară, nu însă și vectorii de transport la țintă. Acum, președintele Donald Trump, care și-a început turneele externe cu o vizită în Arabia Saudită (alaturi de Ierusalim si Vatican), împărtășește îngrijorarea regelui saudit că Iranul ar putea bombarda câmpurile petroliere ale statelor rivale din Golf și ar putea bloca strategica strâmtoare Ormuz, amenințând astfel sursa petrodolarilor. De aici suținerea americană pentru un ”NATO sunnit” în Orientul Mijlociu, în alianță cu SUA și Israel, și miza mare a prezenței ruse în Siria și a susținerii regimului pro-iraian de aici.

Obama-Trump: diferențe de formă, nu de fond

”Trump a ales confruntarea cu Iranul, pentru că aceasta este viziunea grupului de miliardari care controlează acum Casa Albă și restul guvernului. Grupul de miliardari care l-a susținut pe Barack Obama a demonizat în special Rusia. Aceasta este sistemul aristocratic american”, scrie Strategic Culture. Diferența de abordare dintre administrația Trump și Obama este una de formă, nu de fond, pentru că urmărește același obiectiv – menținerea dolarului ca monedă de rezervă globală, în beneficiul marilor contractori militari, a industriei extractive și a Wall Street-ului.

Președintele Obama a avut o ordine a priorităților care începea cu Rusia, pentru că a dorit să aibă o imagine favorabilă și o manușă de catifea pentru UE, cea mai mare piață de export și import a SUA, acolo unde Rusia era considerată, mai mult ca oriunde în lume, o amenințare. Președintele Trump are o altă ordine a priorităților, care începe cu regele saudit și ceilalți monarhi salafiști, reuniți în Consiliul de Cooperare al Golfului, un grup care poate coopera cu SUA pentru menținerea valorii dolarului mai bine decât o poate face UE.

Neputința tehnocrației europene

Prinsă între oligarhia instituțiilor de forță ruse și ”aristocrația” americană se află Uniunea Europeană, o structură supranațională creată să guverneze, nu să reprezinte. UE este o tehnocrație franco-germană, mai degrabă decât o democrație, concepută ca o sferă de legiferare și guvernare ferită de presiunile directe ale jocului democratic. De la un deceniu la altul, în Comisia Europeană și în Consiliul UE deciziile și legiferarea sunt apanajul tehnocraților nelegitimați de cetățenii europeni, care nu-i pot înlătura din funcție pentru deciziile nepopulare sau contraproductive. Parlamentul European, impropriu numit astfel câtă vreme e lipsit de inițiativă legislativă, nu este decât o instituție menită să ascundă în spatele alegerilor europene deficitul democratic major al UE.

Criza democratică a UE a răbufnit odată cu criza financiară din 2008, când, atât la Bruxelles, cât și în capitalele țărilor lovite de criză, tehnocrații au pus stăpânire pe administrație (Grecia, Italia), iar austeritatea impusă de UE și Berlin a avut consecințe majore asupra multor state membre, fără a fi fost legitimată de votul cetățenilor sau de partidele politice care îi reprezentau la nivel național. Pe lângă reducerea influenței partidelor tradiționale, nemulțumirea cetățenilor legată de influența politică tot mai mare cercurilor economico-financiare și inegalitatea crescândă, structura instituțională a UE a fost cauza majoră a erodării democrației europene și  a ridicării valului populist și anti-sistem ce a urmat. ”Ascensiunea populismului a fost o consecință a eșecului elitelor de a răspunde la solicitările cetățenilor, nu rezultatul a unei democrații excesive, așa cum susțin unii cercetători. Problema este exact opusul: prea puțină democrație”, scria revista Foreign Policy în urmă cu un an.

Deficitul democratic al UE s-a conjugat, spre frustrarea companiilor americane sau chineze, cu un exces normativ, de la aberantele legi privind curbura castravetelui, până la mult mai serioasele și sensibilele preocupări legate de organismele modificate genetic și de monopoluri. În 2007, un oficial american citat de revista The Economist spunea că precauția exagerată și normele europene pentru nerespectarea cărora erau penalizate companii precum Microsoft sunt ”protecționism de modă veche deghizat”. În 2016, după o grea criza financiară, facțiunea ”aristocrației” ce domină administrația s-a schimbat și odată cu ea și ordinea priorităților politicii americane, iar ceea ce oficialii declarau rar și doar sub protecția anonimatului în 2007 a devenit politică oficială, exprimată vocal de însuși președintele SUA: Europa trebuie să plătească pentru securitatea furnizată de SUA și pentru folosirea dolarului în tranzacțiile internaționale ce îmbogățesc elita europeană. Din nou, diferența față de administrația Obama este una de formă, obiectivul major rămânând un acord de liber schimb cu UE desenat după criteriile americane, în acord cu principiile americane ale pieței muncii, ale preeminenței marilor corporații și cu tradiția constituțională americană (totul este permis câtă vreme nu este interzis prin lege), ca singură cale de contracarare a ascensiunii economice a Chinei și a amenințării geostrategice a Rusiei.

Se va putea opune UE acestei ofensive a Americii? Acum Uniunea Europeană este pusă în mare dificultate de abordarea președintelui Trump față de Iran și de avertismentul că SUA vor penaliza companiile europene care mai fac afaceri cu Republica Islamică. Acesta este un front secundar, căci o problemă și mai mare va apărea în cazul în care SUA vor decide să deschidă un război comercial cu China, iar motivul este că ”zona euro nu a fost concepută ca fiind distinctă și separată de hegemonia dolarului”. De aici vine impotența UE în fața unor sancțiuni americane care afectează interesele geopolitice europene, se arată într-un articol publicat de atimes.com.

Tehnocrația UE este însă sub un asalt simultan al Rusiei si SUA. Pe fondul deficitului democratic din Europa, al reducerii drastice a optimismului social european după 2008 și al dependenței europene de resursele energetice ruse a lovit mașina de propagandă a ”oligarhiei” ruse a serviciilor secrete, susținută financiar de afaceriștii si cleptocrații ex-sovietici. A urmat apoi promovarea populismului european de administrația Trump și facțiunea ”aristocrației” americane ce o susține.

Ipocrizia UE și a liberalilor americani

Acesta este fondul pe care tehnocrații europeni, partidele tradiționale, ONG-uri și ”vocea străzii” din  statele europene promovează viziunea facțiunii liberale a ”aristocrației” americane, a ”comerțului global bazat pe reguli” și a ”multilateralismului”. Însă diferența dintre viziunea conservatorilor și a liberalilor din SUA nu ține de obiectivul major ale politicii americane (menținerea hegemoniei dolarului). Până la urmă, vocile propagandei republicane (Fox News, The Wall Street Journal, Forbes) și cele ale propagandei democrate (CNN, NBC, The Washington Post, etc.) sunt deținute de personaje ce fac parte din aceeași listă restrânsă de miliardari care controlează politica SUA și urmăresc aceleași mari obiective. Un articol publicat de The Spectator subliniază ipocrizia liberalilor americani care acuză administrația Trump de complicitate cu Rusia, câtă vreme, de-a lungul ultimelor decenii, aceiași ”aristocrați” democrați l-au criticat pe republicanul Ronald Reagan pentru că a numit URSS ”Imperiul Răului” pentru doborârea cursei sud-coreene KAL 007, în 1983, și pentru implicarea în tentativa de asasinare a papei Ioan Paul al II-lea. La fel, liberalii americani care acum au pornit o ”vânătoare de vrăjitoare” împotriva lui ”oligarhului rus Trump” (după cum îl numea jurnalista Anne Applebaum) sunt cei care nu s-au revoltat împotriva înțelegerii de la Yalta sau împotriva gulagului.

În fapt, ambele facțiuni ale clasei conducătoare americane se luptă acum pentru controlul Uniunii Europene, promovând fie ”societatea deschisă” închipuită de George Soros, fie susținând, ca și oligarhia rusă cu veleități imperiale, suveranismul, populismul și curentele antisistem, cu scopul de a produce sciziuni în UE.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 9

17 Comentarii

  1. @Calin Marchievici: (I) John Brennan, fostul sef al CIA, e autorul scandalului asa-zisei „interventii ruse în alegerile SUA”. Sef spion, sef spion, numai ca de-o rara prostie, „Russiagate” se topeste vazând cu ochii, în ciuda ziarelor Democrate (= socialiste – NY Times, Washington Post … -, adica Sorosiste, Obamiste, Clintoniste, Arabsaudite, cu alte cuvinte, fiindca-i vorba de unul din nodurile gordiene ale afacerii, si-anume ca Rusia, care-ar fi trebuit „încercuita” si izolata, „brzezinskinizata”, a devenit actorul esential nu numai al faliei din relatiile europene (Putin e-mpreuna cu Merkel, de week-end, lânga Berlin, într-un castel, si Macron îl primeste si el la Versailles, ca sa fie primit, în schimb, la St Peterburg, la Tzarskoie Selo), dar si al razboiului din Siria, al Orientul Mijlociu si-al Marii Caspice. Ïn loc, asadar, de extinderea influentei, SUA au mai înghitit înca un dezastru – alaturi de Vietnam, Irak, Afganistan… -, si Brennan, în loc sa fi-nvatat minte, persista, si-nca pe banii grei ai SUA, devenite insolvabile din cauza loviturilor de stat, „specialitatea” CIA. Ori, ca sa ajunga la Moscova, Brennan si Mc Cain (= suferindul de cancer la cap) trebuiau sa treaca, alaturi de Soros, prin Kiev, Piata Maidan. Restul, Caline draga, „vorbe, vorbe, vorbe”: Europa „americana” s-a terminat: dolarul e gaurit, Lumea Veche se emancipeaza, si Rusia-China, care n-au datorii, si, dimpotriva, ultima detine 3 triloane din datoria interna a SUA, folosesc rubla si yuanul. Datul peste mâini c-o moneda careia SUA-i conferise … statut diplomatic, prin extrateritorialitate, atitudinea de-al Treilea Reich, de „sanctionare a raselor inferioare”, cu nu mai merge.

  2. (II) Si-asta-i, de fapt, spilul. SUA vor fi din ce-n ce mai singure. Euro sufera, momentan, de putinatatea de mijloace ale BCE. Cât despre „deficitul democratic din Europa”, el este, în realitate, al tarilor EST-europene, anchilozate-ntr-un trecut propriu, cu resurectia nazismului (= xenofobie si antisemitism, pe fondul oligarhiei obraznice, pe de-o parte, si-al saraciei scandaloase a populatiei, la al doilea capat, al distrugerii institutiilor si culturii, vezi România). UE actuala e-ntr-adevar în agonie. SUA au contribuit la asta, prin santajul, în complicitate cu generatia anterioara (Baroso, Rassmussen …Ciolos, puternic stimulata financiar, în scopul asta), extinderii UE de extinderea NATO, S-au agatat, cu alte cuvinte, de falimente cât o caracatitza (al SUA si NATO, care-l provoaca pe-al UE). Tarile vest europene, apropo, nu platesc alea 2% de contributie. Au, oricum, si ele, datorii de 100% din PIB. Asa ca nu se simt „amenintate” de Rusia. Numai esticii, cu sefii lor în delir paranoiac, platesc. Agatati de-o lume deja la trecut. În SUA, Trump e omul viitorului, nu clica Obama-Clinton-Baroso, Stoltenberg … si-n lume, Ex Oriente lux. ps. cine-i cretinul de Galeotti?

  3. „greșelile comise în războiul din Georgia din 2008”
    Care greșeli!? Că n-a fost nici una, obiectivul a fost atins 100%, rușii au dovedit întregii lumi că de acum încolo au și ei experiență în războaiele asimetrice și nu mai fac greșelile din Afganistan, promisiunea Nato de a sprijini Georgia s-a dovedit o vorbă goală, eroul anti-corupt Saakașvili e penalul protejat de UE de justiția din Georgia … Ce-a mai rămas din integrarea Georgiei în NATO și UE la zece ani de la evenimente!?

    „Galeotti vede mâna GRU în anexarea Crimeii, în 2014”
    Pentru că e bou vede steluțe verzi, anexarea s-a făcut pe linie militară nu GRU, și a fost chiar pe față n-au ascuns „aproape” nimic! Practic au arătat lumii întregi prima linie a frontului de luptă, omuleții verzi, primii cu care vor avea de-a face cei care vor dori să joace ruleta rusească cu rușii … în Transnistria de exemplu. Iar între timp aceeași omuleți verzi se atrenează nonstop în Siria și/sau Ucraina! Nu din GRU din armată!

    • @totedati : stimabile, Crimeea a fost anexata-n urma unui REFERENDUM. Nici un „omulet verde”, REFERENDUM. Si-nca doua : unul, de independenta fata de Ucraina, si-al doilea de revenire la Patria-Mama, fiindca peninsula e teritoriu istoric rus, nu ucrainean. Hrusciov, anti-rus, le-a dat-o ucrainienilor si Obama voia sa instaleze, în baza militara istorica a Rusiei de la Sevastopol, un sistem de rachete, identic aluia de la Deveselu. Ïn rest, esti fugos cu „deschiderea tuturor fronturilor” de catre Trump, numai ca SUA nu mai au mijloacele financiare pentru asa ceva (si nici nu cred sa le fi avut vreodata, la epoca de aur istoriei lor, Pentagonul colabora îndeaproapre cu Hollywood-ul, care-a si organizat, de fapt, D-Day. SUA nu si-au mai revenit, în realitate, de la crahul bursier, „vinerea neagra” din 1929. Înca de atuncea dolarul sedea prost, din punctul de vedere al acoperirii-n aur. De unde inflatia galopanta a epocii. Bretton Woods 1945 a fost alta punere-n scena: SUA au profitat de D-Day, au ocupat Europa Vestica si-aveau nevoie si de aparenta stabilitatii economico-financiare, care, însa, le lipsea. De unde pasa cu „dolarul, moneda de rezerva bancara internationala”, pe care Europa, secatuita economic, atuncea, a acceptat-o). Si privind Crimeea, informeaza-te.

  4. „Se va putea opune UE acestei ofensive a Americii?”
    Evident că da! Trebuie doar să abandoneze dolarul în citez „pentru folosirea dolarului în tranzacțiile internaționale ce îmbogățesc elita europeană” cu … euroiul! E atît de simplu mai ales că nici nu prea au de ales că trumpică nu le-a prea lăsat spațiu de manevră!

    „iar motivul este că ”zona euro nu a fost concepută ca fiind distinctă și separată de hegemonia dolarului”
    Lucru care se poate rezolva extrem de simplu în genul dacă vrei poți! Că tot nu sunt legați de nici un fel de control instituțional și democratic! În dificultate sunt de fapt americanii, eu în locul lui Trump deschideam toate fronturile de luptă comerciale și militare, China+Coreea de Nord, Rusia+Ucraina, Iran+Siria(război pe față nu gargara de prost gust de acum), dar puneam în așteptare conflictul cu UE pînă ceda Iranul, nu contează cum doar să sară în aer ca Siria. Așa cum arată datele conflictului acum, SUA contra restului lumii, victoria nu e deloc garantată e fifty:fifty și totul depinde de UE! Sau de cît de repede cedează Iranul însă acesta are toate motivele să meargă pînă la capăt pentru a nu ceda nimic, ce mi-e 1000 sau 10000 de morți reali nu pe surse cînd ai exemplul Egiptului pînă unde poate merge ipocrizia și cît de flexibilă e lupta pentru democrație și principii, pentru libertate, a UE sau a SUA! Dacă acolo s-a putut de ce nu s-ar putea și în Iran fără a ceda nimic din Siria sau Hezbollahul libanez, dimpotrivă, cu și mai multe motive de radicalizare nu de eliminare a adversarului! Iar din ultimele acțiuni oficiale și neoficiale nimic nu arată un pupat piața independenței cu tehnocrații de la Bruxell dimpotrivă, conflictul escaladează pe zi ce trece ca un bulgăre de zăpadă, tot mai mare, tot mai mare!

  5. Nu le mai trebuie adversarilor geostrategici decît o altă criză financiară ca cea din 2008-2009 ca să își ia adio definitiv de la petro-dolari!

    Vine o nouă criză financiară? Dacă nu vine o tragem de moț pînă face hopa-sus că avem cu ce! Pentru că dacă vrei poți!

    „Tehnocrația UE este însă sub un asalt simultan al Rusiei si SUA”
    Iar între cele două eu cred că UE va alege Rusia în schimbul relaxării presiunii pe Ucraina adică în schimbul indepărtării perspectivelor unui război mai fierbinte decît ce avem acum la granițele UE! E atît de simplu, presiunile SUA de creștere a cheltuielilor militare ale membrilor NATO pot fi ignorate pur și simplu, sau crescute în așa fel încît să nu ajungă nimic din aceste cheltuieli la partenerul strategic, eu totuși refuz să cred că UE nu mai are industrie militară care să absoarbă în totalitate aceste creșteri bugetare alocate armatelor țărilor UE membre NATO, la fel de bine cum ignoră și Turcia cererile SUA deși presiunea pe aceasta e mult mai mare. Polonia și Romînia nu contează în această ecuație, dacă vor să cumpere de la SUA pentru înarmare e fix pix nu se vede la PIB-ul lor minuscul în totalul UE!

  6. „În fapt, ambele facțiuni ale clasei conducătoare americane se luptă acum pentru controlul Uniunii Europene”
    De acord cu această concluzie finală, cheia împărăției e la UE și cu cît timpul trece are tot mai multe motive să se întrebe dacă nu cumva o upgradare a relațiilor cu Rusia sau China n-ar duce la o rezistență mai mare, mai eficientă, la presiunile deloc principiale ale SUA!

    Trump & comp joacă prea riscant, părerea mea, în mod inutil … S-ar putea să piardă și să piardă grupa mare lăsînd împăratul în curul gol fără varianta retragerii discrete în culisele istoriei! Dar și dacă vor cîștiga … aiaiaiaiaiaiiiii! Parcă Trump e totuși băiat deștept, un pic cam bombastic dar în culise bifează metodic toate obiectivele pentru care a și fost de fapt ales … deocamdată!

  7. Draga domnule, se pare ca a-ti ramas cu fapta sau cu gandul acolo unde erati dintotdeauna. Sa va dau un servetel?

    • @ostafi: „se pare ca ATI ramas”, etc, fiindca e vorba de auxiliarul „a avea” la perfectul compus, persoana a doua plural, voi ATI ramas. Conjugarea la perfectul compus fiind urmatoarea : „eu AM ramas, tu AI ramas, el A ramas, noi AM ramas, voi ATI ramas, ei AU ramas”.

  8. Trupele gru prezente mai sus la datorie, pateticii astia abereaza aiurea in comentarii.

  9. Am citit pana la Skripal. Pai substanta in mod sigur nu e cea inventata de rusi, Novichok, pentru ca in acest caz ar fi murit si Skripal si fiica sa si cine a mai pus mana pe geanta. Uite ca n-a murit nimeni. Asta isi ia informatiile din publicatii de propaganda, ca betivii din birturi.

  10. Nu prea mă pricep la afaceri, dar care o fi diferența dintre oamenii de afaceri americani și oligarhii din fostele țări comuniste? Crede cineva că în SUA oamenii politici fac chiar ce vor ei, fără influențe din rândul oamenilor de afaceri/marilor companii? Este vreun conflict internațional în care SUA este implicată fără să nu fie în joc o companie de tehnică militară? Sau în domeniul energetic? Să fim serioși, marile companii/oamenii de afaceri influențează politica fiecărui stat. Serviciile de informații lucrând în interesul economic al statului respectiv.

    • @escu : sunt abonata la varii publicatii americane, ultima afacere-n data e-o delapidare de 95 de milioane de dolari în Virginia, de catre … judecatori, procurori, avocati. Toata Curtea Suprema a Statului a fost suspendata. @Papastratos, tu nu vezi ca tipii se dau de ceasul mortii ca Rusia nu-i o putere de mucava, ci una adevarata, care-n 5 -6 ani, spunea Putin, pe care-l cred, are s-ajunga pe locul 5 mondial? fiindca asta-i miza, razboiul economic, suprematia economica, Rusia are si bogatii naturale, si tehnologie,si pretentii. „Rasa inferioara”. Dar cum de-si permite? Lavrov publica lista miliardarilor americani care investesc în Pentagon? bine-nteles ca nu. Tipul, fata de americani, are bun simt. Nu discrimina dupa origine etnica, fiindca nu esti Hitler. Evreii au fost bancherii Habsburgilor, adica au construit, cu alte cuvinte, Europa. Umbrele lor sunt în toate cladirile si palatele fostului Imperiu. Plus „ulita evreilor” din fiecare oras din Austria, Cehia sau Germania. Plus tot ce i-au dat culturii europene si mondiale. Potoleste-te.

  11. Deci de fapt Rusia este o tehnocratie cu baza in armata si servicii, in timp ce adevarata oligarhie conform definitiei este SUA. Dar hotul striga hotul.

  12. Lista oligarhilor lui Putin,publicata de DEpartamentul de Stat al SUA:
    Aleksandr Abramov, Roman Abramovich,Aras Agalarov,Farkhad Akhmedov, Vagit Alekperov,Altushkin,Ananyev,Anisimov, Roman Avdeyev, Aven,Baturina,Bogachev,Leonid Boguslavskiy,Bokarev, Boyk, Deripaska, Mikhail Fridman etc consultati : ultima-ora/oligarhii-lui-vladimir-putin-cine-sunt-miliardarii-pe-care-tarul-mizeaza-pentru-un-al-patrulea-mandat-2171078
    E greu de spus daca sunt 2-3 crestini si 2-3 musulmani lista,restul sunt numai khazari,urmasii bolsevicilor cominternisti,plini de rude in SUA!De fapt Rusia si SUA sunt doua kibutzuri care se pot unifica cu mititelul …Cand a fost la Privatizarea Rusiei sub conducerea betivului de Eltin,astora le-au venit banii de la tata-mare care locuieste ,ghiciti unde….

  13. SUA se comporta ca un talhar. asta au facut o de la infiintare. au omorat 60 mioane de oameni ca sa le fure pamantu. ei daca nu ar sta cu arma la tampla altora, ar muri de foame.

  14. cred că america a prosperat prin importul de creere (500000-an) si exportul de dolari tipăriţi de FED. acum se bate FED cu Sauditii.FED este un SRL cu contract stat-privat pe termen lung si cu profit fix( egal cu toata plusvaloarea SUA). importul de creere s-a oprit prin grija dnei Hilary si acum se pune problema cine acoperă gaura, Sauditii sau FED.eu nu l-aş acuza pe TRUMP ca agent de influenţă rusă, că doar încearcă să salveze situaţia ci as acuza pe Hilary, pentru prostie sau pentru cine ştie ce …SUA nu se poate măsura cu Rusia in plusvaloarea naturală , ci doar intelectuală şi dacă a renunţat la importul ei… ghinion,…deci cuvântul cheie este PLUSVALOARE, NU SPECULAŢII….

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.