AEI: Cărbunele „ieftin” a fost plătit de trei ori. Costurile ascunse ale energiei din România

Energia produsă din cărbune în România nu a fost atât de ieftină pe cât a părut în ultimele decenii, susține AEI. Analiza semnată de Dumitru Chisăliță arată că o parte importantă din costuri a fost mutată către bugetul de stat, prin subvenții, datorii și investiții publice. În același timp, modernizarea centralelor și construirea unor capacități noi au fost amânate. 

Potrivit analizei, energia din cărbune a fost plătită în mai multe moduri. Consumatorii au suportat prețul electricității, iar contribuabilii au acoperit și alte cheltuieli prin bugetul public. Aici intră ajutoarele acordate companiilor, datoriile către stat, investițiile publice și pierderile unor companii. La acestea se adaugă obligațiile de mediu și costurile pentru închiderea minelor și refacerea trenurilor.

„Cărbunele părea ieftin deoarece factura fusese împărțită în mai multe plicuri și trimisă aceleiași persoane: contribuabilul român”, arată analiza AEI.

După 2013, costurile cărbunelui au depășit prețul mediu al pieței

În perioada 2005-2008, costul a rămas în sarcina producătorilor, după intervenția statului, putea fi mai mic decât prețul mediu al pieței. AEI susține însă că această comparație nu includea întreaga factură suportată de economie. Situația s-a schimbat după 2013. Potrivit analizei, costul energiei produse din cărbune, chiar și după ajutoare, a depășit constant prețul mediu angro. Diferența s-a mărit după 2018.

AEI indică mai multe cauze. Printre ele se află randamentul redus al centralelor, costurile extracției lignitului și echipamentele vechi. Se adaugă mentenanța costisitoare, investițiile amânate și reducerea numărului de ore de funcționare. Pe măsură ce producția a scăzut, costurile fixe au fost împărțite la o cantitate tot mai mică de energie. Au ră,as neacoperite și anumite obligații de mediu și de închidere a exploatărilor.

Un caz aparte a fost în 2022, când prețurile enrgiei au crescut puternic. Prețul mediu al pieței a ajuns atunci la aproximativ 1.131 lei/MWh, apropiindu-se de costurile producției pe cărbune. AEI estimează însă că, fără ajutoare, costul integral al cărbunelui ajungea la aproximativ 1.320 lei/MWh.

„Cărbunele nu devenise ieftin. Piața devenise anormal de scumpă”, notează Dumitru Chisăliță în analiză.

AEI: Certificatele de CO2 au mărit costurile, dar nu explică totul

Certificatele pentru emisiile de CO2 au avut un impact puternic asupra costurilor după 2018. Conform estimărilor prezentate de AEI, costul asociat acestora a urcat de la aproximativ 95 lei/MWh în 2018 la 500 lei/MWh în 2022. Pentru perioada 2024-2026, analiza estimează un nivel de aproximativ 330-350 lei/MWh.  Chiar și fără certificatele de CO2, susține AEI, cărbunele ar rămâne în 2026 cu aproximativ 130 lei/MWh peste media pieței. Dacă sunt incluse toate costurile economice, diferența ar ajunge la aproximativ 480 lei/MWh.

„Certificatele au amplificat brutal necompetitivitatea. Nu au inventat centralele vechi, minele ineficiente, investițiile ratate și managementul politizat”, se arată în document.

Analiza compară și producția internă cu energia importată. Pentru 2024, AEI estimează că inclusiv energia importată în ore mai scumpe s-a aflat sub costul cărbunelui susținut din bani publici. În 2026, importurile ar putea fi mai scumpe decât costul rămas direct producătorului după ajutoare. Ele ar rămâne însă sub costul economic integral estimat al energiei din cărbune.

AEI avertizează însă că prețul nu este singurul criteriu. Importurile depind de energia disponibilă în statele vecine și de capacitatea interconexiunilor. În timpul unei crize regionale, energia necesară ar putea deveni mai scumpă sau indisponibilă.

România a menținut capacități vechi, dar a întârziat înlocuirea lor

Analiza susține că păstrarea temporară a unor centrale pe cărbune poate fi justificată de siguranța sistemului energetic. Problema este, potrivit AEI, întârzierea investițiilor care trebuiau să le înlocuiască. Printre acestea se numără centralele pe gaze, capacitățile de stocare, întărirea rețelelor și investițiile hidroenergetice. Unele grupuri energetice au fost închise sau pregătite pentru închidere înainte ca alternativele să fie funcționale, susține Chisăliță.

În concluzia analizei, cărbunele nu mai este competitiv pentru producția permanentă de electricitate, inclusiv într-un scenariu fără costul certificatelor de CO2. Ar putea avea însă temporar un rol de rezervă, până la apariția unor capacități ferme de înlocuire.

„Cărbunele „ieftin” a fost una dintre cele mai scumpe iluzii ale politicii energetice românești: am ascuns costurile trecutului, am amânat investițiile viitorului, iar acum plătim în aceeași factură și subvenția, și importul, și incompetența”, conchide Dumitru Chisăliță.