Orașul cu un singur suflet. La 92 de ani, Elsie Eiler este primăriță, barmaniță, bucătăreasă

La 92 de ani, Elsie Eiler se încăpățânează să țină în viață orașul în care a trăit toată viața ei. Pentru că e singura locuitoare, ea este primăriță, șerif, bucătăreasă, barmaniță etc.

Magda Colgiu-David - Senior Editor
Orașul cu un singur suflet. La 92 de ani, Elsie Eiler este primăriță, barmaniță, bucătăreasă

La 92 de ani, Elsie Eiler se încăpățânează să țină în viață orașul în care a trăit toată viața ei. Pentru că e singura locuitoare, ea este primăriță, șerif, bucătăreasă, barmaniță etc.

Un mic oraș din Nebraska nu a devenit istorie doar pentru că o persoană se încăpățânează să nu renunțe. La 92 de ani, Elsie Eiler este singura locuitoare a orașului Monowi (330 km NV de capitala Omaha). În aceste condiții, ea este și primăriță, și barmaniță, și bucătăreasă, și bibliotecară. Însă, de departe, este ultimul fir care leagă un oraș dispărut de propria lui istorie.

 

Orașul care respiră, la propriu, prin ea

Monowi nu mai este de mult un oraș. A rămas mai mult o amintire. Acum, e doar o bucată de prerie cu trei clădiri, un drum prăfuit și o femeie care refuză să plece.

Elsie Eiler, născută în 1933, este singura locuitoare a celui mai mic oraș încorporat din Statele Unite. Ea conduce barul familiei și gătește pentru clienții rătăciți prin pustietate. De asemenea, administrează biblioteca înființată după decesul soțului ei. Tot ea semnează anual propriile licențe pentru alcool și tutun. Plus statul de plată pentru salariul său.

Nici când era „viu” nu era prea mare

Monowi a fost cândva un oraș „viu,„ cu 150 de locuitori în anii ’30, alimentat de calea ferată și de fermele din jur. Apoi, mecanizarea agriculturii a golit casele. Familiile au plecat încet-încet spre orașe mai mari. În 2004, după moartea lui Rudy, soțul ei, Elsie a rămas singură. Dar nu a plecat. Chiar dacă cei doi copii, stabiliți în Arizona, au chemat-o la ei. Chiar dacă a stat departe de nepoții și strănepoții ei pe care îi vizitează când poate. Pentru ea, Monowi nu este o ruină, ci acasă.

Nu renunță la job nici la 92 de ani

În fiecare dimineață, deschide barul. Face cafea pentru camionagii, gătește burgeri pentru fermieri și stă la taclale cu turiști veniți din toată America. Plus alte peste 60 de țări. „Barul este orașul, iar eu sunt orașul”, a spus ea într-un interviu.

Biblioteca pe care a deschis-o în memoria lui Rudy este poate cel mai tandru gest al ei. Este doar o cameră mică, dar e plină de cărți. Și este locul în care vizitatorii lasă bilețele, donații și mulțumiri.

Elsie semnează singură toate actele administrative. Le primește ca secretar, le aprobă ca primar și le aplică acolo unde are nevoie. Un circuit birocratic perfect într-un oraș cu un singur om.

Monowi a devenit o curiozitate globală. Mii și mii de oameni vin să vadă cum arată o comunitate redusă la o singură inimă. Dar pentru Elsie, nu este un experiment. Este viața ei. Și, atâta timp cât ea rămâne acolo, Monowi nu va dispărea.

Și în România există localități aproape pustii

Fenomenul depopulării nu este străin nici României. Potrivit datelor recente, aproximativ 200 de localități nu mai îndeplinesc pragul demografic cerut de lege și ar trebui retrogradate administrativ . Există sate în care mai trăiesc doar câteva persoane: de exemplu, satul Rătez din Gorj, unde mai locuiesc doar 20 de oameni, într-o comunitate fără magazin și cu medicul aflat la 7 kilometri distanță. La Mățara, în județul Buzău, locuiau în ultimii ani doar opt persoane.

 

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.