Pe măsură ce se apropie dezbaterea Pactului fiscal european în cadrul parlamentului francez, spaţiul audiovizual din Hexagon abundă de personalităţi care folosesc un “limbaj perfect abscons şi grotesc” pentru a justifica necesitatea absolută a adoptării unui tratat care, potrivit multor economişti, va condamna Europa la austeriaite perpetuă, scrie revista Marianne.
Venite din partea unor analişti, politicieni şi foşti şi actuali consilieri ai cercurilor financiare, aceste mici fraze pompoase care ne inundă în fiecare zi par că dismuleaza tot mai rău o operaţiune de sodomie la scară mare ce se pregăteşte, scrie blogul revistei Marianne. Şi nimic nu demonstrează mai bine că nu numai Franţa, ci şi multe ale state se află în această situaţie decât noua limbă de lemn a mântuirii de criză: “a asigura pieţele financiare”, “a creşte competitivitatea”, “a diminua numărul de funcţionari publici”, “a rambursa datoriile”, “a reveni le echilibru”, “a creşte consumul”, “a lua măsuri deausteritate”, “a încuraja investitorii”, “a asana finanţele publice”, “a redefini politicile industriale”, “a lupta impotriva recesiunii”. Toate acestea se pot traduce prin îndemnul politicienilor de a adopta noul pact fiscal european sau a vota un anumit partid.
Cum Franţa a respins prin referendum, în 2005 Tratatul Constituţional al UE, în 2012 nici nu se va mai pune problema consultării poporului: este prea prost pentru a înţelege ce este bine pentru el, scrie Marianne. Prin urmare se reia “covorul de bombe” al propagandei liberale care explică pentru ce trebuie sa renunţăm la putere în favoarea FMI, a CE şi a Băncii Centrale Europene, de ce trebuie să platim impozite dar să uităm de serviciile publice, de ce nu se poate ca bancheri să nu-şi primească banii până la ultima centimă. Scopul este regăsirea creşterii economice, Sfântul Graal, care va pune capat mizeriei actuale.
Bieţii oameni care au votat stânga în speranţa că au scăpat de tăişul liberal al tratatului Merkozy va trebui să facă faţă adevărului: a fost făcut din vorbe, şi-au bătut joc de el.
Cât îi priveşte pe cei care aruncă vorbe înşelătoare, aceştia ar trebui să fie conservaţi în formol pentru a arăta generaţiilor următoare cum prostia, orbirea şi cupiditatea oligarhiei conducătoare a dus o ţară în haos, alergând după o himerică creştere infinită, incheie blogul revistei Marianne.
