Preşedintele României, Traian Băsescu, minte iar sau are un nou atac de amnezie când afirmă că Excelenţa Sa şi nu Fondul Monetar Internaţional a cerut restructurări la regiile autonome ale statului care au pierderi. FMI a cerut răspicat, la modul general, măsuri drastice la aceste regii, încă din luna noiembrie 2010. Şi în 2009 Fondul a cerut măsuri în acest sens. Unde era şi şeful statului român în toată această perioadă ?!
Băsescu T. a spus, luni seara, la în interviul pentru Televiziunea Română, limpede şi răspicat: „Regiile nu erau în atenţia FMI. Nu au fost niciodată. Luaţi toată istoria noastră. Fondul a fost legat de stabilizarea macro-economică. Banca Mondială a fost cu restructurările. A fost un subiect asupra căruia eu am insistat foarte mult încă de la ultima misiune a Fondului aici pentru noul acord: să includă situaţia regiilor.” (subl.red.)
Septembrie 2009: FMI supraveghează mastodonţii
Halucinantă, cel puţin, declaraţia mincinoasă a garantului constituţional al statului român sau, după caz, criza de amnezie. Reproducem mai jos, un text din Adevărul, cu declaraţii ale unor oficiali chiar ai regimului Băsescu. Declaraţii şi informaţii, din 29 septembrie 2009 !!!, care îl contrazic pe preşedintele ţării noastre în privinţa preocupării pentru restrucurarea mastodonţilor economici care căpuşează economia româniei:
“FMI supraveghează, într-o primă etapă, zece companii publice, urmând ca la a doua evaluare să fixeze criterii de performanţă. Din cele zece întreprinderi monitorizate în 2009, opt cumulează datorii la bugetul statului de opt miliarde de lei, reprezentând 1,6% din Produsul Intern Brut (PIB).
În 2010, lista entităţilor publice verificate se va extinde la 30 de companii. Cuantumul datoriilor acumulate de acestea este greu de estimat, numele celorlalte 20 nefiind cunoscut încă. Primele zece, însă, acumulează datorii totale – către bugetul statului şi către alte companii – de 14 miliarde de euro. Este vorba despre Compania Naţională a Huilei (CNH), CFR SA, CFR Marfă, CFR Călători, CFR Electrificare, Termoelectrica, Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare (ANIF), Compania Naţională de Autotrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), Metrorex şi Electrocentrale Bucureşti.
Primele opt datorează bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului de asigurări de sănătate şi celui de şomaj opt miliarde de lei, adică 1,6% din PIB. Cifra ar sălta semnificativ, dacă la aceste companii se adaugă celelate 20. Potrivit unei estimări a ING Bank, 1,6% va fi avansul PIB în 2010. Cea mai îndatorată companie este CNH, care a lăsat în bugetul statului, la 30 iunie 2009, un gol de 5,32 miliarde de lei (1,26 miliarde de euro).
Criterii de performanţă
Autorităţile române au primit sarcină de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) să urmărească evoluţia companiilor de stat şi să raporteze periodic datele. Finanţele creează o bază de date complexă, în care intră bugetele de venituri şi cheltuieli, bugetul de salarii sau acumularea de datorii. Potrivit secretarului de stat în Ministerul de Finanţe, Gheorghe Gherghina, la prima revizuire a Programului Economic convenit cu FMI s-au stabilit primele zece companii.
„Probabil că la următoarele discuţii se vor fixa ţinte indicative pentru performanţele acestor companii“, a spus Gherghina. Datoriile întreprinderilor de stat sunt unele istorice, guvernele succesive ale României eşuând în eficientizarea acestora. Cerinţele FMI vizează inclusiv programe de restructurare.”
Septembrie 2009: FMI cere restructurări, comasări sau desfiinţări
Dacă mai era nevoie mai venim cu încă o dovadă. Un text preluat din cotidianul Gândul, tot din septembrie 2009 ( a propos de istoria invocată de Băsescu):
„Companiile cu capital integral de stat şi regiile autonome vor intra într-un proces de restructurare, comasare sau desfiinţare, după modelul aplicat agenţiilor guvernamentale. Măsura este menită să mai limiteze pierderile companiilor şi regiilor, care totalizau la sfârşitul anului trecut peste 4,8 miliarde de lei.
Procedurile de restructurare a companiilor şi regiilor de stat vor începe în perioada imediat următoare, după adoptarea în Parlament a legii de reorganizare a agenţiilor guvernamentale, au declarat surse oficiale, citate de Mediafax. Limitarea pierderilor în sectorul de stat a fost cerută imperios de Fondul Monetar Internaţional, cu ocazia împrumutului acordat României în acest an.
Potrivit unui document guvernamental, numărul companiilor naţionale şi regiilor autonome care au înregistrat pierderi la sfârşitul anului trecut s-a ridicat la aproape 180, cu o cifră de afaceri cumulată de 18 miliarde de lei. Cele mai mari pierderi nete au fost înregistrate de compania care gestionează infrastructura feroviară CFR SA (782,2 milioane lei), RADET (659,6 milioane lei), Compania Naţională a Metalelor Preţioase şi Neferoase Remin Baia Mare (372 milioane lei), CN Huilei (351,1 milioane lei), Electrocentrale Bucureşti (345,5 milioane lei), Termoelectrica (344,7 milioane lei), CFR Călători (260 milioane lei), Electrica Serv (180,6 milioane lei) şi CFR Marfă (169,4 milioane lei).”
În asemenea condiţii cât de Traian Băsescu poţi să fii să afirmi, aşa cum am reprodus mai sus: „Regiile nu erau în atenţia FMI. Nu au fost niciodată. Luaţi toată istoria noastră.” ? Nu este vorba despre nici o nuanţă sau de vreun accent aici. “Nu erau în atenţia FMI. Nu au fost nicoodată”. Mai clar de atât ce poate fi ?
O altă piedică în cale uitării
Mai aducem încă un argument, ceva mai recent, din 1 noiembrie 2010, pe care domnul Băsescu, teoretic, ar fi trebuit să îl ţină minte. Un text preluat din Ziare.com:
„Companiile de stat care au datorii trebuie fie vandute, fie restructurate, fie inchise, a declarat seful misiunii Fondului Monetar International (FMI) in Romania, Jeffrey Franks.
Oficialul FMI a explicat, in cadrul unei conferinte de presa de luni, in care a prezentat concluziile misiunii in Romania, ca nu este sustenabil sa existe companii de stat care costa contribuabilii.
„Nu am discutat detalii despre companiile de stat. Cand ai o companie care pierde bani, exista trei optiuni: s-o restructurezi, s-o vinzi sau s-o inchizi, daca intreprinderea nu functioneaza”, a declarat Jeffrey Franks.
„Nu sunt in pozitia de a judeca care din aceste solutii este potrivita. Nu am intrat in detalii. Chiar daca am fi intrat, nu sunt un expert in companii de stat. Vreau sa se inteleaga ca nu este sustenabil sa ai companii de stat care costa contribuabilul bani. Este si mai rau in Romania, nu numai ca pierd bani, dar nu-si platesc nici macar facturile, pentru ca exista un decalaj atat de mare intre venituri si cheltuieli”, a adaugat Franks.
Potrivit sefului misiunii FMI in Romania, intreaga economie a Romaniei depinde de companiile de stat, deoarece aceastea gestioneaza resursele esentiale, cum ar fi caile ferate, sistemele de electricitate si furnizorii de utilitati.
Reprezentantul Comisiei Europene, Istvan Szekely, a adaugat ca aceste companii cu pierderi reprezinta o adevarata problema, avand in vedere ca resursele fiscale ale Romaniei sunt limitate, iar banii dati acestor companii ar putea fi utilizati pentru ajutorarea celor care chiar au nevoie.”
8 februarie 2011: FMI spune că Guvernul decide pentru companiile de stat, dacă vor fi închise, privatizate sau păstrate
Ultima piedică în calea uitării saua minciunii prezidenţiale, declaraţia lui Jeffrey Franks, preluată de pe Realitatea TV:
„Şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional (FMI) în România, Jeffrey Franks, a declarat marţi că Guvernul va fi cel care va decide pentru cele peste 150 de companii de stat, dacă le închide, le privatizează sau le eficientizează şi le păstrează în subordinea statului.
Companiile de stat vor fi închise, privatizare sau eficientizate după caz. Decizia aparţine Guvernului, potrivit şefului FMI, Jeffrey Franks.
„Facem o analiză a companiilor publice, sunt multe, 150 într-o listă parţială pe care o avem. Trebuie să facem o analiză, care sunt aceste companii, ce servicii prestează, dacă au datorii, pierderi, profit, dacă sunt eficiente”, a menţionat Franks, care a adăugat că primul pas ar fi elaborarea unei strategii pentru fiecare întreprindere publică.
Astfel, se va stabili dacă aceste companii nu sunt viabile şi trebuie închise, dacă sunt viabile şi merg pentru privatizare ori dacă rămân la stat după eficientizarea lor, din raţiuni economice sau strategice.
„Cerem Guvernului să definească care dintre cele trei opţiuni vor să le ia pentru fiecare companie. Şi cum o vor face, pe ce orizont de timp. În următoarele şase luni se va decide acest lucru”, a mai spus Franks.”
În faţa acestor declaraţii şi informaţii se naşte o întrebare: Ce se întâmplă cu Băasescu ?!
