Cum poate reuşi un sistem mafiot să diminueze o ţară până în pragul dispariţiei? Parazitându-i toate funcţiile politice şi substituindu-se factorilor decizionali. Numai că în ţara noastră membrii mafiei au devenit factori decizionali prin interpuşi de artizanat ieftin.
Mă gândesc la banala comparaţie dintre România, ca etalon teritorial şi demografic, cu o altă ţară care reprezintă mai puţin de jumătate din suprafaţa şi populaţia României, şi anume Austria. Cum a reuşit această mică republică amputată de anvergura sa europeană la 1918 să conserve sutele de clădiri imperiale, costisitor de întreţinut, dar să le mai şi restaureze! Cum a reuşit această mică republică prinsă de munţi să aibă o flotă, ea neavând ieşire la mare, pe când România şi-a devalizat flota alături de şantierele navale marine şi fluviale. Apoi, revenind la Austria, cum de-a reuşit, neavând rezerve de petrol, să dezvolte un trust care să cumpere la bucată industria altora, precum cea a României, care nu mai deţine nici un control asupra rezervelor sale de petrol, dar nici în privinţa rafinăriilor? Republica austriacă exportă şi capital prin băncile sale, pe când România şi-a devalizat propriile bănci cu ajutorul mafiei. În această ţară de la poalele Alpilor nu vezi poliţia pe străzi, nici măcar pe aceea rutieră, dar simţi că este pretutindeni. Este prezentă prin fiecare cetăţean care reacţionează imediat în faţa unui potenţial flagrant de încălcare a regulilor. Ţigani care să ocupe abuziv case sau să terorizeze pe alţii să le părăsească, aşa ceva este de domeniul absurdului în Austria. Aici cetăţenii au făcut front comun, un lanţ trofic social care oxigenează confortul tuturor, iar în perspectivă, şi confortul de viaţă al generaţiilor următoare.
România se stinge încet şi ireversibil. S-ar putea să o pierdem aşa cum o ştim până la finalul de mandat al actualului preşedinte turco-tătar, protector al clanurilor ţigăneşti mafiote, proteguitor de interlopi mizerabili, subminatori de autoritate statală şi justiţiară. România va arăta cu siguranţă altfel peste trei ani. Mai dizolvată în interior şi cu frontiere flexibile faţă de alţii pentru că mafia are ce vinde. Vinde tot. Nu se putea o mezalianţă a puterii mai nefericită pentru poporul român ca între versatilitatea turco-mongolă şi lipsa de scrupule a unei pirande marginale cu ifose de mare doamnă. Altfel nu se poate explica afilierea unui mafiot cu acte în regulă ca Bercea Mondial cu familia Băsescu. Dezertorii vechiului partid, securiştii care şi-au trădat până şi propriul sistem, pângăritori ai propriilor familii şi flegmatici cu realele valori stâlcite prin marginalizare socială, toţi aceşti lătrători de nimic parazitează viaţa noastră fără menajamente. România este prinsă într-un lanţ trofic totalitar compus din mafia transpartinică şi cu decidenţi în mafia ţigănească.
Se pune întrebarea dacă nu cumva şi acest popor lipsit de reacţie nu a fost deja vândut la bursa de sclavi a istoriei unor balabuste care abia aşteaptă să se înfrupte prin abuzuri neînchipuite. Deocamdată doar prin puteri de la o zi la alta: ne dau afară din case, ne jecmănesc moralitatea şi ne arată cu tupeu cum fură pe rupte fără să fie pedeapsă pentru unii ca ei. Această realitate înseamnă anarhie, care nu mai poate fi stăvilită prin măsuri obişnuite. O puturoasă cangrenă stinge vitalitatea României prin trădarea conştientă a factorilor politici decidenţi, obedienţi faţă de mafia politică.
