Speculatorii tranzacţionează de regulă pe orizonturi foarte scurte de timp, începând de la două-trei zile şi până la maximum două-trei luni.Un speculator este foarte rar interesat dacă preţul de piaţă a coborât sub valoarea reală a acţiunilor respective sau dacă, din contră, a urcat peste aceasta. Ceea ce-l interesează mai mult este dacă investitori mult mai mari decât el sunt pe poziţii de cumpărare sau de vânzare şi în funcţie de aceasta încearcă să le copieze mişcările tranzacţionând pe termen scurt în aceeaşi direcţie pentru că mizează pe trendurile temporare de creştere sau de scădere pe care aceşti mari investitori le generează în piaţă atunci când intră sau ies.
Speculatorii tranzacţionează de regulă pe orizonturi foarte scurte de timp, începând de la două-trei zile şi până la maximum două-trei luni. "Speculatorii nu sunt interesaţi de situaţia fundamentală a companiilor respective, de faptul că ele sunt supraevaluate sau subevaluate sau de perspectivele pe termen lung pe care acestea le au. Singura indicaţie de analiză fundamentală pe care reacţionează speculatorii poate ţine de anunţurile conjucturale pe care o companie le face cu privire la activitatea sa sau la rezultatele financiare pe care le raportează periodic", ne anunţă Iulian Panait, preşedintele KTD Invest.
De regulă, pe o piaţă în care domină speculatorii şi lipsesc investitorii de portofoliu, fie ei mici, medii sau mari, riscurile şi variaţiile pe termen scurt sunt foarte mari şi aproape imposibil de evaluat, ceea ce nu poate să bucure pe nimeni, nici chiar pe speculatori.
O piaţă de capital care tinde spre maturitate are însă nevoie de trei categorii importante de actori: investitorii de portofoliu de talie mică şi medie care plasează în funcţie de aşteptările cu privire la evoluţia economică a companiilor pe termen mediu şi lung, speculatorii care se mişcă pe termen scurt şi dau lichiditate pieţei şi marii investitori autohtoni de tipul fondurilor de investiţii locale, fondurilor de pensii, societăţilor de asigurări etc.
