Moto: „Trist urinez pe propriu-mi dezastru” (Radu Gyr)
România este ca un corp care nu mai produce anticorpi. Iar cancerul social tinde să se generalizeze. Explicaţiile facile, că această reducere de 25% ar putea acoperi deficienţa reală de bani de care ar avea nevoie România, găsesc totuşi mulţi creduli. Explicaţia partidului de guvernământ e ilară. Ei spun că dacă ai 1.000 de lei în buzunar nu poţi să acorzi un salariu de 2.000 de lei. Atunci întreb şi eu cum poate achita enormele impozite şi taxe nesubvenţionate – cum va fi întreţinerea – un cetăţean care are în buzunar doar 500, iar dările către stat sunt de 5.000 de lei?
Acest faliment în lanţ va conduce la un diagnostic dramatic: această toamnă va fi sau una a morţii sau una a revoltei. Avem la îndemână exemple din Africa, unde există state în care guvernul are autoritate numai în capitala statului, pe când celelalte regiuni sunt dominate de gherile adverse. Haosul social se manifestă din plin iar statul în accepţiunea clasică este pulverizat. O astfel de implozie statală pândeşte şi România. Oricât de paradoxal ar părea, e preferabilă o explozie socială care ar regenera poporul şi mentalităţile.
Acceptarea stării de sclavitute va conduce la o supravieţuire de omidă pe sute de ani şi chiar la dezmembrarea statului român. Proiectul lui Samuel Huntington este încă valabil. Prin sărăcirea unor regiuni ale României se va ajunge la crearea unui curent favorabil autonomiilor sau chiar la alipirea la un stat sau mai multe, mai puternice economic. Otto von Habsburg a lansat încă din anii ’90 ideea refacerii Imperiului Austro-Ungar sub forma unei republici central-europene. Austria şi Ungaria fiind pilonii de bază, în jurul lor gravitând resturi din fosta Iugoslavie (Slovenia, Croaţia, Voivodina), Cehia şi Slovacia, iar din România, Banat şi Transilvania. Ca să închidă gura naţionaliştilor români li se va da la schimb Basarabia. De aici şi indiferenţa Uniunii Europene şi NATO faţă de situaţia economică tragică din România, ca şi politica de repatriere a romilor din Franţa, Spania şi Italia, dar mai ales măsurile aberante luate de Guvern în plan economic.
Observând atent scena politică, partidele de opoziţie nu pot aduce o salvare economică a României pentru că şi ele sunt sufocate de mafia transpartinică, de şantajele din vechile şi mereu actualele dosare ale Securităţii, care pot exploda oricând. Concluzia noastră este că doar o nouă revoluţie va putea aduce schimbarea iar conducerea ţării să fie asigurată de o elită veritabilă, profesionişti care nu sunt implicaţi în nici un fel în afaceri dubioase.
De aceea eu cred că această toamnă va fi decisivă pentru viitorul statului nostru.
