Un om simplu mi-a povestit despre experienţa sa traumatizantă încercând să creadă în logica firească a lucrurilor, într-o ţară unde irealitatea se află până şi în aerul pe care-l respiri. Astfel am aflat cum tenebrele sunt mereu înfometate şi în perpetuă căutare de victime. Aceasta este fauna primăriilor bucureştene, unde cetăţeanul nostru modest, care mai păstrează bunul-simţ al respectării legilor, are naivitatea să spere că poate fi înţeles, protejat şi ajutat. Din nefericire pentru el, legile sunt pentru alţii. Acest om a dorit să-şi ridice o casă obişnuită, fără pretenţii. A plătit din greu un arhitect, căci, nu-i aşa, trebuie o firmă autorizată chiar şi pentru o bucătărie de vară. Arhitectul de bună credinţă i-a spus un adevăr, fără de care tenebrele nu se deschid: şpaga! Şi una consistentă, şi scapi fără dureri de cap. Scapi de avize, de indiferenţa agresivă a satirilor şi gorgonelor ratate şi puse pe hăcuire. Dar cu şpaga aceea bietul om rezolva turnarea fundaţiei şi plata proiectului! Şi a spus nu! Dacă eu respect legea, şi ei trebuie să facă la fel! Câtă naivitate! Drumul său a fost lung. Mai bine de un an a colectat avizele şi a plătit taxele cuvenite până când hăcuitoarea şefă de la urbanism i-a aruncat în spate bolovanul greoi al PUD-ului. Alţi bani la arhitect şi alt timp de aşteptat. Şi alte avize. Dar fără şpagă! Hăcuitoarea şefă cu nume luciferic, urmat de un diminutiv banal, irelevant pentru calitatea informativă a acestui articol, l-a tratat cu indiferenţă totală. PUD-ul a intrat într-o comisie de validare, dar bietul om nu ştia că acolo, în adunătura de xileni şi satiri putreziţi, trebuia să-i susţină cineva proiectul, ca la şcoală. Iar proiectul a fost respins.
În acest timp, în cartierul său din Capitală, un altul a realizat în patru zile ce lui i-a luat un an: demolarea unei case, pe când el dorea să demoleze o biată bucătărie! Acela a demolat casa după trei zile de la cumpărare! Când Dumnezeu a luat avizele pentru demolare şi când i-a dat primăria avizul de desfiinţare? A doua zi după curăţarea terenului, la o săptămână după ce l-a cumpărat, a demarat şantierul de construire a unei locuinţe noi, încălcând până şi ceea ce hăcuitoarea şefă îi cerea lui să respecte prin PUD!? Adică vecinul său construia pe 90% din teren, pe când în zonă era interzis să ocupi mai mult de 45% din lotul deţinut! Şi uite aşa, legile noastre se aplică preferenţial: pentru unii mumă, pentru alţii PUD.
