Utopiile româneşti au ceva neobişnuit. Seamănă cu nişte minciuni sau cu nişte farse. Nu au nici urmă de vis încăpăţânat, amestecat cu aspiraţie şi ambiţie nebună. Utopiile româneşti nu desenează lumi noi. Nu le ordonează nici pe cele vechi. Utopiile româneşti sunt un soi de minciună care nu poate fi dovedită. Şi până la proba contrară rămân ceva de domeniul iluzoriului.
Organizarea Olimpiadei din 2020 la Bucureşti nu este în nici un fel o utopie. Sau este doar în măsura în care conţine o singură trăsătură a utopiei: irealizabilul. Cine să acorde României o asemenea reponsabilitate organizatorică? Doar dacă membrii CIO prind un şir de şedinţe în care toţi să fie beţi şi drogaţi. Altfel, cum? Că face Sorin Oprescu rost de bani de la sponsori? Parcă ar fi vorba de aerul condiţionat în trei saloane de spital sau de zugrăvirea unei clinici! O olimpiadă presupune nu doar stadioane şi hoteluri. Presupune în primul rând o infrastructură şi apoi spaţiile de cazare şi cele pentru competiţii. Unde să aterizeze delegaţiile de sportivi? Pe aeroportul internaţional de la Adunaţii-Copăceni? Sau dacă avioanele sunt planificate pe minute, sportivii să ajungă pe rând ca să viziteze şi mall-urile şi supermarketurile din Băneasa? Să vadă şi-un Bricostore românesc, şi un Selgros, şi un Metro, că acestea, aşa cum le-au gândit Traian Băsescu şi Adriean Videanu, pot fi socotite un adevărat mobilier urban (într-o bună zi cineva ar trebui să-i pună să dea explicaţii scrise pentru aprobarea acestei dezvoltări urbanistice aberante!). Şi unde să mănânce miile şi miile de sportivi? La Interul lui Păunescu sau la cantinele din Regie, ca la Universiadă? La Jocurile Olimpice de la Atena, capitala Greciei a fost aproape evacuată. Ce evacuăm din Bucureşti? Parcările lui Udrea, ţiganii din Ferentari şi angajaţii din Zona de Nord. Pe unde vin la serviciu sutele de mii de oameni din comunele suburbane? Cu metroul lui Oprescu pe la Aeroportul Otopeni sau cu trenul de la Periş? Şi delegaţiile străine pe unde circulă? Pe autostrada suspendată?
Pentru olimpiadă, Atena a fost restructurată urbanistic. S-a lucrat aproape 15 ani. Un guvern devotat proiectului a investit enorm. Noi ne imaginăm că România, săracă şi dezorganizată, cu un primar care vrea să-i lase cu gura căscată pe alegători şi cu nişte consilieri care visează la încă nişte afaceri nebune, va putea concura marile oraşe ale lumii şi va intra în istoria Jocurilor Olimpice?
În lume încă nu au fost lansate şi Jocurile Olimpice ale şmecheriei!
P.S. Singurul „inteligent” care vede Jocurile Olimpice la Bucuresti este jurnalistul Dinu Patriciu. Acesta crede ca Olimpiada este un soi de instalatie pe care o poate cumpara din Grecia, de undeva de prin Peloponez!
