Începând de vineri, 19 octombrie, cinefilii bucureşteni se vor bucura de evenimentul “Filme de la Cannes la Bucureşti”, aflat la a doua ediţie. “Cinema Studio” şi Sala “Elvira Popescu” au programat proiectarea a peste 15 premiere, dintre care opt premiate anul acesta la celebrul festival de pe Croisette.
Seara de deschidere, la “Cinema Studio”, va prilejui întâlnirea cu pelicula colectivă „7 Days in Havana”, selecţionată anul acesta în secţiunea “Un Certain Regard”, la care va fi prezent şi unul dintre regizori, palestinianul Elia Suleiman. Portret eclectic al capitalei cubaneze contemporane, realizat de 7 regizori, Benicio del Toro, Pablo Trapero, Julio Medem, Elia Suleiman, Gaspar Noé, Juan Carlos Tabío şi Laurent Cantet, filmul surprinde, filtrată prin sensibilitatea şi stilurile cinematografice specifice fiecărui realizator, vitalitatea acestui oraş. Fie că au dorit să surprindă realitatea cubaneză contemporană sau s-au inspirat din viaţa şi tradiţiile populare, regizorii poartă spectatorul prin cartiere, ambianţe, generaţii şi culturi specifice. Cele 7 poveşti, fiecare desfăşurată timp de o zi, au fost apoi legate între ele în scopul obţinerii unei unităţi dramatice. Unele locuri de filmare, cum ar fi “Hôtel Nacional” sau esplanade Malecon, apar recurent de la un capitol la altul, ca şi unele personaje care se întâlnesc în mai multe istorii. Rezultatul este o poveste a locului, cu toate straturile ei sociale.
Închiderea Festivalului, în 25 octombrie, a fost rezervată filmului „După dealuri”, al regizorului Cristian Mungiu, distins cu “Premiul pentru scenariu” şi cu “Premiul pentru interpretare feminină”, acordat ex-aequo actriţelor Cosmina Stratan şi Cristina Flutur. Demn, după părerea multor critici, de “Palme d’Or” sau măcar de Premiul pentru regie, “După dealuri” a ţinut pe toată perioada festivalului paginile ziarelor. “Filmul, pe care regizorul îl realizează numai din şoapte şi cadre picturale, este un urlet care ar putea dărâma munţii. Un film despre teamă şi ipocrizie (care persistă din România lui Ceauşescu), despre nedreptate şi indiferenţă … şi despre eroismul dragostei adevărate (sacrificial Irinei)”, scria “Le Monde”.
Reality, filmul despre iluzii al lui Matteo Garrone
Între aceste două date va fi greu de ales între atâtea premiere în România, de la “Beasts of the Southern Wild”, debutul regizorului Benh Zeitlin, „The Angels’ Share” al lui Ken Loach, distins cu Premiul Juriului, „Post Tenebras Lux”, de Carlos Reygadas, premiat pentru regie, „Después de Lucía”, în regia lui Michel Franco, filmul recompensat cu Premiul “Un Certain Regard”, „Cosmopolis”, al lui David Cronenberg, „Killing Them Softly”, în regia lui Andrew Dominik, cu Brad Pitt, experimentalul „Holy Motors”, al lui Leos Carax, şi comedia „Adieu Berthe ou l’enterrement de mémé”, de Bruno Podalydès.
Manifestarea îl aduce la Bucureşti, pentru prima dată, pe apreciatul regizor Matteo Garrone, cineastul considerat, alături de Paolo Sorrentino, drept unul dintre autorii revigorării cinematografiei italieneşti, care va participa la premiera celui mai recent film al său, „Reality”, câştigător al “Marelui Premiu” la Cannes, anul acesta, care va susţine şi un masterclass. Vor fi proiectate, cu prilejul vizitei sale, şi peliculele, „Gomorra” (2008), distins şi el cu “Marele Premiu” pe Croisette, şi „L’Imbalsamatore” (2002).
Iluzia celebrităţii, rolul din ce în ce mai accentuat al televiziunii în viaţa contemporană şi consecinţele lui dramatice sunt subiectul filmului “Reality”, după ce multi premiatul “Gomorra”, adaptarea cărţii lui Roberto Saviano, constituise o dură ofensă adusă Camorrei, cu rezultate nu tocmai fericite pentru regizor. Născut în 1968, la Roma, fiul unui critic de teatru şi al unei fotografe, Matteo Garrone a avut o evoluţie rapidă din 1996, când primul său scurtmetraj, “Silhouette”, a fost premiat cu “Sacher d’Oro”. Debutul în lungmetraj, petrecut în anul următor, „Terra di Mezzo”, a fost bine primit de critică. În 1998 a fost distins cu “Premiul Kodak” la Veneţia, pentru „Ospiti” (Oaspeţi), iar “Estate Romana” (Vară romană) i-a fost selectat, în 2000, în competiţia Mostrei. Un “Urs de Argint” la Berlin, în 2004, pentru „Primo Amore” (Pima dragoste), îl propulsa pe scena europeană.
După dealuri, de Cristian Mungiu
De neratat este, desigur, şi „The Angels’ Share” al cineastului britanic Ken Loach, recompensat anul acesta cu “Premiul Juriului”. Ken Loach, câştigător al “Palme d’Or” în 2006, cu „The Wind that Shakes the Barley”, a stabilit un adevărat record, fiind selecţionat în competiţia festivalului de 11 ori. “The Angels’ Share”, care îi are în distribuţie pe Paul Brannigan, în rolul principal, pe John Henshaw, William Ruane, Gary Maitland, Jasmin Riggins şi Siobhan Reilly, este povestea unui alcoolic devenit tată, care îşi reface existenţa şi îşi asumă noile responsabilităţi, datorită unei vizite la… o distilerie de whisky.
Distins cu “Premiul pentru regie” la Cannes, anul acesta, noul film, „Post Tenebras Lux”, al regizorului Carlos Reygadas, o poveste semi-autobiografică, drama unei familii mutate la ţară, a fost suficient de controversat în zilele festivalului de către presă.
„Después de Lucía” (După Lucia), de regizorul mexican Michel Franco, a fost recompensat cu Premiul secţiunii “Un Certain Regard”, al cărei juriu a fost prezidat de Tim Roth. Pelicula este şi propunerea Mexicului pentru “Oscar”, la categoria “Cel mai bun film străin”. Michel Franco, al cărui debut, „Daniel & Ana”, a fost şi el selecţionat la Festivalul de la Cannes, a semnat o dramă inspirată din mai multe cazuri reale, în care o adolescentă este nevoită să preia rolul mamei sale după moartea acesteia.
Unul dintre filmele care au cucerit criticii şi publicul a fost „Beasts of the Southern Wild”, debutul în lungmetraj al regizorului Benh Zeitlin, premiat cu “Camera d’Or” la secţiunea “Un Certain Regard”, cu “Premiul FIPRESCI”, şi obţinând o menţiune a Juriului Ecumenic. Filmul a fost distins şi cu “Marele Premiu” la “Festivalul de Film Independent” de la Sundance, cu Marele Premiu al Juriului la “Deauville American Film Festival” şi cu Premiul publicului la Festivalul de la Los Angels, iar “The New York Times” l-a declarat Filmul Anului. O poveste tandră, dramatică şi poetică în acelaşi timp, despre o fetiţă de 6 ani care, după inundarea insulei în care trăieşte cu tatăl ei, pleacă să-şi caute mama.
Timp de o săptămână, Bucureştiul oferă iubitorilor de film ocazia de a se imagina în inima Festivalului de pe Croisette.
