„Eroul necunoscut” al anchetatorilor de la Caracal: Cine este? Unde este?

Se ştie acum că, în primele zile de la descoperirea răpirii Alexandrei de către Gheorghe Dincă, acesta a cerut să stea de vorbă singur cu un anumit poliţist, după care a „recunoscut” că el este criminalul. Declaraţia a fost furnizată de Bogdan Alexandru, avocatul din oficiu al lui Gheorghe Dincă.

În mod normal, numele acestui poliţist ar fi trebuit să fie acum pe burtiera tuturor televiziunilor, pe cover-ul tuturor ziarelor, iar el să fie rugat să dea interviuri pentru presa din întreaga lume. În fond, după cum se vorbeşte despre priceperea lui de „a intra în mintea criminalului”, acest poliţist ar trebui să fie acum egalul lui Hercule Poirot, Sherlock Holmes‎ sau vestitul Columbo.

Prima ştire a fost aceasta: „Suspectul principal din Caracal, Gheorghe Dincă, şi-a recunoscut, în urmă cu puţin timp, ambele crime, atât în cazul Alexandrei, cât şi al Luizei, a declarat avocatul din oficiu al bărbatului, pentru MEDIAFAX. La scurt timp după declaraţia apărătorului, familiile victimelor au fost anuţate că cele două fete nu se mai află în viaţă, conform declaraţiilor celui care le-a răpit” (Mediafax, 28 iulie).

Peste cîteva zile, avocatul din oficiu, Bogdan Diaconu, a făcut această declaraţie şocantă: „A cerut să stea de vorbă cu un poliţist şi să fie singur cu acest poliţist. Sper să nu mă înşel, dar pe acel domn poliţist eu nu l-am văzut în grupul poliţiştilor de la Dolj, ci l-am văzut doar la faţa locului acolo. Presupun că e un poliţist de la Olt. A rămas singur cu acel poliţist, chiar mi-a solicitat să rămână singur cu acel poliţist. Au stat de vorbă aproximativ o oră sau mai bine. După acest episod, a recunoscut imediat, e vorba despre minute. Deeci după ce s-a încheiat discuţia… Vă mărturisesc sincer că pe acel domn poliţist l-am văzut discutând şi cu o zi înainte, în timpul percheziţiilor cu inculpatul, fapt pentru care, şi a doua zi, dânsul a solicitat să discute cu dânsul şi a discutat inclusiv cu soţia inculpatului acest poliţist” (România TV, 5 august).

După aceste dezvăluiri, Bogdan Alexandru, avocatul din oficiu al lui Gheorghe Dincă, a fost scos din dosar la cererea anchetatorilor de la DIICOT! Aceştia au solicitat baroului alţi doi, chiar trei avocaţi din oficiu, procedură nemaiîntîlnită în practica judiciară, ştiindu-se că obligaţia anchetatorilor este de a-i asigura inculpatului UN apărător din oficiu, misiunea acestuia încheindu-se automat DOAR dacă inculpatul îşi angajează un avocat.

Este doar o grijă excesivă a procurorilor pentru apărarea suspectului sau, din contră, este semnul că procurorii vor ca apărătorii acestuia să nu-i deranjeze prea mult, ba chiar să le fie parteneri?

CE AFLĂM DIN ACESTE DOUĂ ŞTIRI? Că „monstrul din Caracal”, după ce declarase iniţial că nu le cunoaşte pe Luiza şi Alexandra, aşa, din senin, are o cerere şocantă: Gheorghe Dincă vrea să vorbească între patru ochi cu un anumit poliţist care se afla în curtea sa, cerere acceptată imediat de către anchetatori! Imediat, Dincă recunoaşte că este criminalul celor două fete, povestind şi cum le-a incinerat într-un butoi!

ILIA PETROVICI DE LA CARACAL FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU DINCĂ, ACEST RASKOLNIKOV DIN CASA GROAZEI

După aceste dezvăluiri ale fostului avocat al lui Dincă, acest poliţist misterios, al cărui nume nu vrea să-l rostească nimeni, ar trebui să fie astăzi un erou naţional, el fiind cel care a dezlegat într-o oră cel mai mediatizat caz de crimă din istoria României.

Dar, din motive care deocamdată ne scapă, „EROUL NECUNOSCUT” rămîne anonim, în ciuda eforturilor unora de a afla „cine este?”.

Traian Băsescu a spus că „Este o eroare a procurorului de caz că i-a lasat să vorbească singuri” pe Gheorghe Dincă şi poliţistul misterios. Sorin Vâlnei, Preşedintele sindicatului poliţiştilor, a încercat şi el să afle cine este misteriosul erou: „Am vorbit cu cineva din conducerea IGP, a zis ca e coleg de al nostru de la Politia Capitalei-Omoruri. A fost implicat in diverse actiuni, dosare penale n-are nicio legatura cu acest individ”. Unii avocaţi spun chiar că prezenţa lui alături de Gheorghe Dincă, deşi nu avea calitatea oficială de anchetator, ar fi infracţiune.

Am încercat şi noi să aflăm cui trebuie să-i facem statuie pentru rezolvarea acestui caz dramatic, dar, la conducerea MAI, ne-am lovit de un zid. Dumitru Coarnă, alt lider al sindicatului poliţiştilor, care ne-a oferit numeroase informaţii ce s-au dovedit reale, cînd a venit vorba despre identitatea acestui erou necunoscut, ne-a spus răspicat: „Ştiţi că vă iubesc şi vă respect, dar numele poliţistului nu pot să vi-l dau!”

Şi atunci, dacă nimeni nu vrea să ne spună cine este „eroul necunoscut” al anchetatorilor, unde să ne mai ducem să întrebăm pentru a le spune şi cititorilor sau telespectatorilor noştri povestea lui?

Inspiraţi sau nu, ne-am gîndit să găsim un portret al acestui poliţist miraculos în marea literatură şi am ajuns la opera lui Dostoievski (să ne scuze partenerul strategic!), mai exact într-unul dintre cele mai mari romane ale lui şi chiar al întregii omeniri: „Crimă şi pedeapsă”. Personajul principal al romanului este Raskolnikov, un student sărac, care ucide două surori bătrîne, una fiind cămătăreasa pe care voia s-o jefuiască, cealaltă sora ei, pe care a omorît-o doar pentru că l-a surprins comiţînd primul omor.

Să recitim două pasaje din acest roman al lui Dostoievski, mai exact acelea în care anchetatorul Porfiri Petrovici este faţă în faţă cu criminalul Radion Romanici Raskolnikov, despre crimele căruia nu avea nici o probă concretă.

Primul fragment surprinde vizita pe care anchetatorul Porfiri Petrovici o face chiar acasă la Raskolnikov, în timpul căreia îi spune direct că este sigur de faptul că el este criminalul:

„– Atunci… cine… a ucis? întrebă cu glas întretăiat Raskolnikov, nemaiputîndu-se stăpîni.

Porfiri Petrovici se lasă brusc pe speteaza scaunului, ca şi cum l-ar fi mirat din cale-afară întrebarea lui.

– Cum, cine a ucis? repetă el, de parcă nu-şi credea urechilor. Dumneata ai ucis, Rodion Romanici! Chiar dumneata… adaugă el aproape în şoaptă, cu adîncă convingere.

Roskolnikov sări de pe divan, rămase câteva clipe în picioare şi se aşeză din nou, fără să rostească o vorbă. Uşoare convulsii îi frămîntau muşchii obrazului.

– Iar a început gura să-ţi tremure, observă aproape cu compătimire Porfiri Petrovici. Mi se pare că dumneata m-ai înţeles greşit, Radion Romanici, adaugă el după o scurtă tăcere, de aceea ăi rămas uluit. Eu am venit tocmai ca să spun tot, şi să dam cărţile pe faţă.

– N-am ucis eu, bîigui Raskolnikov, aşa cum fac copiii mici când sunt prinşi asupra faptului.

– Ba da, Rodion Romanici, dumneata şi nimeni altul, răspunse cu severitate şi convingere Porfiri”.

Dacă am fi naivi şi creduli, am spune că exact aşa a făcut şi poliţistul misterios cu Gheorghe Dincă al nostru, monstrul din Caracal, bănuit că a ucis cele două tinere, Luiza şi Alexandra! Într-o singură oră, cît a stat faţă în faţă cu suspectul, aşa cum avea să spună avocatul Bogdan Alexandru, poliţistul l-a făcut pe Gheorghe Dincă să spună tot: că le-a ucis pe fete şi că le-a incendiat!

Drept urmare, Gheorghe Dincă a fost imediat de acord să dea anchetatorilor în scris o declaraţie explicită despre faptele sale. Exact aşa a făcut şi Raskolnikov în cel de-al doilea fragment pe care vi-l propun spre lectură: cînd nimeni nu se mai aştepta, el decide să se ducă la biroul lui Porfiri Petrovici, anchetatorul care intrase în mintea lui, şi-şi mărturiseşte crimele. Iată pasajul:

„Ilia Petrovici se aşezase la locul lui şi răsfoia nişte hîrtii. În faţa lui stătea acel mujic care îl îmbrîncise pe Raskolnikov pe scara.

– A-a-a! Te-ai întors? Ai uitat ceva?… Dar ce ai? Raskolnikov, cu buzele albe şi privirea fixa, se apropie încet de masă, se sprijini cu mână, voi să spună ceva, dar nu izbuti; nu se auzeau decât nişte sunete nearticulate.

– Ţi s-a făcut rău! Ia loc, şezi! Apă!

Raskolnikov se aşeza pe scaun, dar nu-şi luă ochii de la Ilia Petrovici, foarte neplăcut surprins. Amîndoi se priviră o clipă în tăcere, aşteptînd ceva.

Cineva aduse apă.

– Eu… începu Raskolnikov.

– Poftim apă.

Raskolnikov dadu la o parte mână care-i întindea paharul, şi rosti încet, cu pauze, dar foarte clar:

– Eu am ucis-o cu toporul şi am jefuit-o pe bătrîna văduvă de arhivar şi pe sora ei”.

Ca să vezi! La fel ca în romanul lui Dostoievski, „poliţistul necunoscut” din curtea lui Gheorghe Dincă reuşeşte să-l facă pe acesta să recunoască cele două crime, deşi nu exista nici o probă concretă nici măcar despre moartea fetelor!

Măi, să fie!, mi-am zis, în toată succesiunea de bîlbe şi gafe ale anchetatorilor, care au dus la lăsarea Alexandrei în mîinile criminalului, deşi ar fi putut s-o salveze încă de cînd vorbea la telefon cu cei de la 112, vine acest Porfiri Petrovici de Caracal şi rezolvă tot, deşi nici măcar nu făcea parte din echipa oficială de anchetatori?

Să-mi fie iertată blasfemia, dar nici măcar similitudinile cu Dostoievski nu mă pot face să cred că acest „erou necunoscut” al anchetatorilor are capacitatea extraordinară „de a intra în mintea criminalilor”, la fel ca marii detectivi din literatură! Nici vorbă! Aici, la Caracal, avem cu totul altceva.

În primul rînd, poliţistul misterios a fost timp de două zile unul dintre „căutătorii de probe” din curtea lui Dincă, aflat în cătuşe, sub supravegherea procurorilor. Ce l-o fi făcut pe criminal ca, dintre toţi poliţiştii şi procurorii din curte să-l aleagă tocmai pe „eroul necunoscut” pentru a-i mărturisi crimele? Era acesta vreun paranormal care îi furase gîndurile lui Gheorghe Dincă, era vreun moştenitor al capacităţilor Mamei Omida? Hai să fim serioşi!

Toate răspunsurile pot veni doar dacă la nivelul MAI se va lua decizia să se spună public numele „eroului necunoscut” pentru ca acesta să ne spună şi nouă cum a făcut acea breşă în creierul criminalului, astfel încît acesta să renunţe la propria apărare şi să mărturisească tot, inclusiv ce nu a comis!

Misterul păstrat de autorităţi asupra identităţii acestui „erou necunoscut” lasă posibilitatea ca noi, jurnalişti sau comentatori, să ne imaginăm că, de fapt, nenea ăsta este altceva decît „psihologul perfect”, ci, mai degrabă, unul care i-a spus lui Gheorghe Dincă ce paşi să urmeze, ce declaraţii să facă dacă vrea să mai trăiască!

Vă reamintesc că, după acţiunea din 2012, cînd a fost destructurată reţeaua de trafic de persoane tot din Caracal, un anume Bogdan „Cocoş” a fost ucis de un poliţist în penitenciarul Craiova tocmai cînd voia să-şi denunţe protectorii. El n-a avut ocazia, ca Gheorghe Dincă, să-l întîlnească pe „eroul necunoscut” al poliţiei, altfel poate ar fi trăit şi astăzi.

P.S. Totuşi, ne spune şi nouă cineva cine este poliţistul acesta, care, deşi ilegal, a intrat în anchetă timp de o oră şi a reuşit să facă atîtea minuni?