Producțiile tv ale izolării și-au pierdut orice capacitate de informare și s-au predat aceluiași tip de raportare fantezist intrat în circuit. Între programul unui cabaret și cel al televiziunilor pare a nu mai fi nici o diferență. Nici acum, când atâtea și atâtea lucruri cer soluții noi, urgente, și suscită întrebări cu adevărat revoluționare, gunoiul mediatic nu poate fi abandonat.
Politica la vârf își restabilește previzibilul în acord cu cu pactele mafiote de împărțire și reîmpărțite a zonelor de influență sau sinistră solidaritate. Deja președintele țării, Klaus Iohannis, a ajuns la concluzia că problema alegerilor nu se mai poate pune în actualul context al perturbării. Asta după ce, cu multe săptămâni în urmă, situația trebuia să facă parte dintr-un plan care să vină cu intrarea economiei în regim de stare de urgență, fapt în mod concret neintamplat încă. Așa cum opinia publică internă și internațională a reținut, administrația de la București face în mod exagerat bani din amenzi când scopul stării de urgență este prevenirea, preîntâmpinarea, asigurarea unui standard specific nu al unuia prin care dificultățile să fie amplificate.
Ordonanță după ordonanță, apariții tv solemne ale unora sau altora, ședințe cu măști și mănuși, dar tot nu există niște dispoziții care să pună segmente ale industriei de stat în producerea unui necesar de material sanitar elementar. De fapt, vorbele aroganței se dovedesc a fi principalul suport al guvernului și președintelui.
O uriașă concurență neloială s-a repoziționat făcând din criza pandemiei un paravan, o rrtetă a succesului aducând dezbaterea publică în eternul ei colaps național.
In Securistan „balul” continua…