Statul român a creat „monstrul Moroşan”. Consecinţa: doi oameni ucişi

Aici s-a ajuns cu o Justiţie nedreptă

Tragedia de la Oneşti are şi o altă componentă decît cea analizată de reporterii tuturor publicaţiilor şi televiziunilor. În mod oarecum firesc, ni se spune zilnic cîte gloanţe au tras poliţiştii asupra lui Gheorghe Moroşan, cîte dintre acestea au atins şi victimele. Pe surse, ni se oferă cronologia acestei tragedii şi chiar reconstituirea evenimentelor care au dus la moartea a doi oameni nevinovaţi.

Componenta care lipseşte din relatările tuturor reporterilor sau este tratată superficial este CAUZA principală care a dus la aceste crime oribile săvîrşite de un om care nu-şi cunoştea victimele pînă în ziua tragediei. La fel ca în cazul „Matei Balş”, unde nici astăzi nu ni s-a spus care a fost CAUZA declanşării incendiului care a ucis 22 de oameni nevinovaţi, şi în cazul de la Oneşti jurnaliştii par preocupaţi doar de consecinţe, ignorîndu-se aproape total CAUZA care a generat aceste evenimente ce au îngrozit opinia publică.

În cazul de la Oneşti, cauza care a declanşat tragedia se găseşte în ceea ce s-a întîmplat încă din 1994, adică acum 25 de ani, cînd Aurelia Moroșan, soţia criminalului, a fost acuzată de furt de către Societatea Chimcomplex şi i s-a desfăcut contractul de muncă. În instanţă, femeia a cîştigat procesul şi a fost reangajată, primind şi salariile din urmă.

Se pare că patronii de la firma unde lucra nu au uitat de această sentinţă şi, în anul 2003 (acum 18 ani!), a fost din nou acuzată că din gestiunea Aureliei Moroşan ar fi fost furate peste 7.600 kilograme bare de titan, robineți, corpuri de ventilație, bare de oțel și inox, țevi și alte materiale!

Ce s-a întîmplat atunci aflăm dintr-un articol publicat în „Ziarul de Iaşi” în ediţia din – atenţie! – 16 februarie 2003, sub semnătura jurnalistului Daniel Gorun. Aceste evenimente din anul 2003, relatate de presa locală, reprezintă cheia crimelor din Oneşti din ziua de 1 martie 2021! Tocmai de aceea, reproducem integral articolul din „Ziarul de Iaşi”:

„APROAPE OPT TONE DE TITAN AU DISPĂRUT DE LA CHIMCOMPLEX

16.02.2003, autor Daniel Gorun

La sfirsitul lunii trecute, Aurelia Morosan, o fosta gestionara la SC Chimcomplex SA Borzesti, a fost somata de catre executorul judecatoresc Dorin Bajenaru sa plateasca incredibila sumă de 8,3 miliarde de lei. „In conditiile in care nu veti executa de buna voie obligatia, se va proceda la scoaterea la vinzare a imobilului, proprietatea dumneavoastra, situat in Onesti„, se spune in respectiva somatie. Este vorba despre un sechestru asiguratoriu pentru un apartament evaluat la 250 milioane de lei. De altfel, o suma care nu poate acoperi nici pe departe uriasa paguba imputata conform Deciziei nr. 420 a SC Chimcomplex SA. Totul a plecat de la magaziile A05 ale Depozitului Central, unde Aurelea Morosan a fost gestionara si care, asa cum sustine, a fost pradata de trei ori. Comisia de inventariere a bunurilor gestionate a ajuns la concluzia ca de acolo au disparut nu mai putin de 7.606 kilograme bare de titan, robineti, corpuri de ventile, bare de otel si inox, tevi si alte materiale. Cu alte cuvinte, o cantitate impresionanta de produse care nu puteau fi sustrase decit in mod organizat, mai ales ca titanul este considerat material strategic si este folosit si in fabricarea de armament. De aceea, gestionara a contestat la Tribunalul Bacau somatia, decizia de imputare si decizia prin care trebuie sa predea gestiunea. „Este lispa de gestiune, dar de ce? Pentru ca s-au spart magaziile. Sa mi se aduca macar doi martori care sa spuna ca eu sint vinovata ca n-am sigilat corect magaziile, sau ca n-am pus lacatul ca lumea. Dar sa-mi demonstreze cu documente„, ne-a declarat ea.

Inceputul necazurilor

Gestionara ocupa aceasta functie din 1988. In 1994 a avut primele probleme cu unitatea la care lucra din cauza unui transfer de motorina de la serviciul CFU (Caile Ferate Uzinale). La acea data s-a considerat ca este vorba despre furt si, ca atare, i s-a desfacut contractul de munca. A urmat un an si jumatate de procese, finalizate in cele din urma cu obligarea celor de la Chimcomplex de a o reincadra si de a-i plati salariul pierdut in aceasta perioada. Ea a fost primita pe postul de primitor-distribuitor la depozitul de metalurgice, neferoase si electrice. Pina anul trecut, totul a mers bine si necazurile vechi pareau sa fie uitate, insa pe 23 mai au inceput sa fie depistate primele furturi. „In jurul orelor 16.00, paznicul Constantin Moraru a observat o caruta si sase persoane aflate linga gard. Oamenii au fugit cind au fost somati, lasind in urma 40-50 de bucati de ventile din inox, ascunse in iarba proaspat cosita. Conducerea unitatii a fost informata de biroul de paza despre acest aspect, prin referatul nr. 98/2002”, se arata in contestatia facuta de gestionara. A doua zi, ea a constatat ca peretele din tabla ondulata a unei magazii de care raspundea fusese fortat si ca, in afara de ventile, lipsea si teava si sirma din inox. Tot ea afirma ca in informarea trimisa directorului general, Virgiliu Bancila, nu se specifica nimic despre spargere, ci numai ca serviciul de paza a recuperat 58 de robineti si 11 corpuri ventile care se afla in magazia de confiscari si care i-au fost imputate la valoare reactualizata, plus cota de aprovizionare, de 15%, si 19% TVA.

Povestea titanului

Cele 7,6 tone de titan care lispesc din gestiune au fost aduse in societate inca de pe vremea cind a fost construita sectia Cian. Ele au fost depozitate intr-una din magaziile pe care gestionara a reclamat ca a fost sparta: „In procesul verbal intocmit de revizorul contabil Victor Popa este prezentat un tabel care cuprinde o lipsa de 7.606 kg titan, dar si un plus de 1.707 kg titan, de care nu s-a tinut cont.

Materialul se afla in magazia pe care am gasit-o sparta, sesizind sefa serviciului Aprovizionare, Madalina Artene”. Cu toate acestea, in urma controlului efectuat de Biroul Control financiar Intern (CFI) s-a ajuns la concluzia ca responsabila de lipsa din gestiune este Aurelia Morosan, care, „si-a indeplinit in mod defectuos obligatiile care-i reveneau privind depozitarea, manipularea, gestionarea si paza produselor”.

In baza acestor concluzii, pe 11 decembrie 2002 a fost emisa Decizia de imputare 240, cu suma de 8,3 miliarde de lei. Insa femeia nu s-a lasat intimidata de aceasta, ea fiind hotarita sa ii dea in judecata pe toti cei care i-au intocmit dosarul, care cuprinde nu mai putin de 233 de pagini. „Eu nu ma las. Indiferent ce se rezolva aici sau la Bacau, voi merge inainte, pina-n pinzele albe. Ii voi chema pe toti in judecata ca sa-mi dovedeasca clar daca am furat. Atit timp cit nu m-au prins cu nimic, deci nu au o dovada clara, nu inteleg de ce ma pistoneaza atita?!”, spune gestionara”.

MOBILUL CRIMELOR SE POATE AFLA ÎN CEEA CE S-A ÎNTÎMPLAT ACUM 20 DE ANI

Articolul publicat de „Ziarul de Iaşi” este sau ar trebui să fie foarte important în anchetă, în primul rînd pentru că a apărut cu mult timp înainte de dubla crimă de la Oneşti, mai exact cu 18 ani în urmă, cînd nimeni nu ştia ce avea să se întîmple în acest apartament blestemat! Fără aceste amănunte, nimeni nu va putea să stabilească adevăratul MOBIL AL CELOR DOUĂ CRIME!

Din păcate, presa de investigaţie, cîtă mai este, nu pare interesată de CAUZA care a generat tragedia de la Oneşti, ci este preocupată de amănuntele ce ar trebui să intre în competenţa anchetatorilor: arma crimei, cîte lovituri de cuţit aveau victimele, ora la care au fost ucise etc. Lucruri importante, desigur, numai că evitarea abordării subiectului legat de CAUZA reală care a dus la ceea ce s-a întîmplat în apartamentul groazei arată fie superficialitatea jurnaliștilor, fie relațiile lor cu Sistemul.

În timp ce presa naţională ignoră în mod inexplicabil această temă, presa locală din zonă încă păstrează în atenţie ceea ce s-a întîmplat acum 20 de ani! Astfel, pe site-ul postului de televiziune „TeleM” din Iaşi sînt aduse în discuţie cîteva lucruri extrem de importante, necunoscute publicului larg:

„Dupa un an si jumatate de procese pe care le-a castigat, Aurelea Morosan a fost incadrata pe postul de primitor-distribuitor la depozitul de metalurgice, neferoase si electrice. In 2002, au inceput furturile la Chimcomplex Borzesti desi era asigurata paza in permanenta. O magazie aflata sub gestiunea femeii a fost pradata de trei ori. Desi Aurelea Morosan a anuntat conducerea despre furturi, comisia de inventariere a bunurilor gestionate a ajuns la concluzia ca de acolo au disparut nu mai putin de 7.606 kilograme bare de titan, robineti, corpuri de ventile, bare de otel si inox, tevi si alte materiale.

Cu alte cuvinte, o cantitate impresionanta de produse care nu puteau fi sustrase decit in mod organizat, mai ales ca titanul este considerat material strategic si este folosit si in fabricarea de armament. Deşi în urma cercetărilor dosarul a fost dat cu autor necunoscut pe 11 decembrie 2002 a fost emisă decizia de imputare 240, cu suma de 8,3 miliarde de lei”.

Mai multe amănunte despre începutul acestui caz apar şi pe site-ul „Corupţia ucide”, unde Daniela Iuliana Tobă, fost colonel la STS şi fost purtător de cuvînt la MapN, face o analiză interesantă:

„Cu toate acestea, tribunalul a scos-o vinovată pe magazioneră. Repet, acuza oficială a fost aceea că Moroşanu „şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile care-i reveneau privind depozitarea, manipularea, gestionarea şi paza produselor”, nu că ar fi furat ceva. Dosarul de furt s-a închis cu autor necunoscut.

De altfel, să fim serioşi, 7.606 kg titan înseamnă jaf organizat. Or-ga-ni-zat! Atenţie: titanul este material strategic şi e folosit inclusiv în fabricile de armament! Unde au fost SRI-ul, doiş’unsfertu’, poliţia şi toate celelalte instituţii care ar fi trebuit implicate în cazul unui furt de material strategic?

O informaţie cheie: Chimcomplex e controlat de omul de afaceri Ştefan Vuza. Chimcomplex e unic producător în România al substanţelor active biocide pe bază de clor şi hipoclorit de sodiu. Mişto, nu? Titan, biocide… Se văd epoleţii de pe Marte. Aşa încît, de exemplu, un telefon la un judecător într-un proces în care vrei să scoţi pe cineva ţap ispăşitor, într-un judeţ în care poliţia, procurorii, judecătorii, afaceriştii şi serviciile de informaţii sînt toţi mînă în mînă şi stat în stat, nu ar fi fost absolut deloc o problemă.

Ca să nu o mai lungesc, deşi prejudiciul era uriaş, Chimcomplex purcede la executarea silită a unui apartament evaluat la doar 240.000 milioane lei. O firmă cu un capital de vreo cîteva zeci de milioane de euro în acei ani. Măi, să fie.

Şi aici începe povestea lui Gheorghe Moroşanu”.

Nu vreau să justific în vreun fel dubla crimă pe care a comis-o Gheorghe Moroşan, pentru care va primi pedeapsa cuvenită. Totuşi, ca ziar serios, nu putem să trecem cu vederea peste rolul decisiv pe care autorităţile l-au avut în acest deznodămînt tragic, în urma căruia doi oameni nevinovaţi au murit, iar unul îşi va petrece restul vieţii în puşcărie.

Aşadar, întrebăm:

– de ce autoritățile care au intervenit la Onești nu au luat în calcul motivul pentru care Gheorghe Moroșan a ajuns la o așa disperare încît să fie dispus să sechestreze și chiar să ucidă oameni nevinovați?

– nu cumva dacă negociatorul și comandantul operațiunii de salvare s-ar fi folosit de cererea lui Moroșan de a fi ascultat pentru a afla motivul deciziei sale disperate ar fi putut să împiedice tragedia?

– s-au temut cei aflați în obiectiv ca Gheorghe Mureșan să facă dezvăluirile despre modul în care familia sa a pierdut apartamentul pe baza unui abuz al Justiției, cu complicitatea autorităților din Onești?

– dacă dosarul furtului de materiale din gestiunea Aureliei Moroșan a fost casat cu „autor necunoscut” pe 11 decembrie 2002 cum a fost posibil să se mai emită decizia de imputare nr. 240, cu suma de 8,3 miliarde de lei, pe baza căreia familia gestionarei a pierdut apartamentul?

– cine este personajul care i-a pus pistolul la tîmplă fiicei lui Gheorghe Moroșan atunci cînd familia a fost evacuată?

– cum se face că o parte a presei ignoră tot ce s-a întîmplat în cei peste 20 de ani de cînd familia Moroșan a fost izgonită din apartament, deși presa locală a scos la iveală acele abuzuri incredibile?

– există vreun document care să consemneze că executarea silită a familiei Moroșan a fost scăzută din așa-zisa pagubă produsă în gestiunea Aureliei Moroșan?

– cine este acum proprietarul apartamentului unde a avut loc crima?

Lămurirea acestor întrebări firești nu l-ar absolvi pe Gheorghe Mureșan de crimele oribile pe care le-a comis, dar ar putea să deschidă o anchetă serioasă împotriva celor care au făcut posibil acest dublu asasinat și ar arăta opiniei publice cum pot instituțiile statului, printr-un posibil uriaș abuz, să transforme un om într-un criminal!

Într-o asemenea situație, tocmai SIIJ ar putea să aibă un cuvînt important de spus, căci toată această nebunie s-a produs și cu complicitatea unor instanțe. Poate că tocmai pentru astfel de situații, în care astfel de magistrați ar trebui să răspundă pentru deciziile lor, actuala Putere face eforturi disperate în vederea desființării SIIJ, în ciuda avizului negativ al CSM și a opiniilor formulate de asociațiile de magistrați.

Cazul de la Onești nu este doar cazul criminalului Gheorghe Moroșan, ci, în egală măsură, un caz care arată monstruozitatea unei Justiții nedrepte, a complicităților teribile care pot face dintr-un om normal un criminal dispus să ucidă chiar și persoane nevinovate!

Dacă anchetatorii crimelor din Onești vor să stabilească mobilul acestor crime, ar trebui să ia în calcul întreg complexul de împrejurări care a dus la tragedia din acel apartament al groazei. Chiar dacă întregul dosar al furtului de titan de acum 20 de ani și al crimelor de acum ar duce la anchetarea unor persoane importante din zonă, care au fost protejate 20 de ani de către autorități.