Aiureala democratică e în toi, în toiag, vrei să spui, spune electromagneticul Bebe, berberul Bebe, adus cu forța, forța rapidă, rapidul de București intrând în forță în Gara de Nord, dacă mă înțelegi, dacă pricepi, democraticule aiuristic, auristicul democratizator se înfoaie, în foale, adicătelea, precipitându-se ca un precipitat de la laboratorul secret, la, la, la, avangardistic-propagandistic, cine fiind în avangardă, Bebe berberul, electromagneticul care relatează, relatând la modul grav și serios că Klaun Prostanis, că-kă, mai bine zis, a constatat stupefiat, plin de stupefacție liberală, a constat, precum ziceam-gândeam, că-kă liberalii toți, membrii de vază și mai puțin membrii de vază s-au trezit dimineață-n așternutul lor cald și pufos, pufoasă-i viața de liberal-bugetar că au urechea dreaptă invers.
Să mori de râs în chip democratic pandemiologic vorbind, să fie pandemie-plandemie în aiureala asta democratică, hopa, fiind chemat direct-directorul Primului Serviciu Secret al acestei țări imaginare, imaginată chiar acum, pe drum, într-un fel aiuristic democratic, iată, zice Bebe, berberul electromagnetic, liberalii au acum o ureche așa și cealaltă ureche așa. Un oarecare Ciolacu-Colacu, un fel de socialist-gurist de mâna a doua, a izbucnit în râs precum vulcanul Stromboli dar vai, dându-se jos din pătul lui moale și pufos, chiar azi-dimineață, dragul de el, ce mișel, a constat cu stupoare, da, să trăiți, a răcnit în telefon, urechea mea stângă nu e ca urechea mea dreaptă, nătărăule, urlă Klaun Prostanis, mi-ai spart timpanul, nici n-am vrut dacă am vrut, urlă disperat Ciolarcu-Colaku, treaba e groasă, mai groasă decât lată, latră tot ce ai de lătrat, zice Klaun Prostanis, rușii sunt la porțile Kievului, chinezii coboară pe Eufrat, ce mai ai de declarat…
Asta e, cum necum, liberalii au urechea dreaptă invers decât urechea stângă, socialiștii ca turiștii s-au procopsit cu urechea stângă invers decât urechea dreaptă, mare dandana, Dandanache se descheie la prohab, prohabul lui ancestral și urinește, da, urinește ce urinește la un colț de țară, țăruind pe de-antregul în marginea acestui subiect arzător, stingător, jurnalistic-propagandistic, voi face dezvăluriri imediate și trucate, urlă jurnalistul Dandanache, stai să vezi, cum crezi….
Dandanache ia stingătorul smulgându-l din peretele redacției sale plătită cu bani grei de guvernul declarat, declarația o completezi mătăluță uite-așa și uite-așa, zice mârâind agale polițistul națiunii, întâiul polițist, șpăguitor foarte, vai, zice primul polițist al țării, Dandanache ce dandana ai făcut, ăsta nu e stingătorul, ăsta e butonul nuclear, uite că ne sună domnul Bush să ne întrebe de sănătate, băi, nu pe noi ne sună, sună la Kremlin și le zice, băi, stați naibii în gubernia voastră, n-aveți ce căta în Ucraina, bambina, Despina, telefonista, dă legătura aiurea, țara asta imaginară aude convorbirea dintre ruși și americani, Bebe, berberul electromagnetic intră în peisaj cu o săniuță pe care Koldea-Șpriț, nu Fritz, Șpriț, o dă pe gât, și întreabă Bebe, berberul electromagnetic, ce-aveți mă cu tovarășul Dandanache.
Tovarășul Dandanache e și el un socialist remarcabil, vandabil, da, întocmai și precis, nu s-a dezis, vandabil ca orice vandabilitate, vandalitate, vandalistic vorbind, avangardistic și pompieristic, tovarășul socialist-gurist Ciolarcu-Colaku se bagă în seamă printr-o dare de seamă, tovarăși, urechile noastre sunt acum inverse, una așa, una așa, liberalii și ei, deopotrivă, împotrivă fiind, să cercetăm, să comentăm, trăiască instituția comentariului, la poarta raiului, iadul vă mănâncă bă, urlă la telefon Klaun Prostanis, dracu’ vă ia pe toți, mi-ați stricat lucrul bine făcut, planedimic vorbind, plandemia, plandemia păzește bostănăria. Toți se sperie, unul câte unul și toți laolaltă, las-o baltă, zice madam Calomfirescu, înzorzonată foarte ca să apară la televiezie după o revizie, să zică ea acolo cât de mult îl iubește pe cel care poporul îl canonește. Are mustăcioară fata asta, Calomfiresca din Floreasca, zice Bebe, berberul electromagnetic, cinegetic, cu coarne de cerb de drac, Dracula, fiind, în spatele întregii povești, povetse-fenomen, chiar poate ea să explice acest fenomen, care ea, Calomfireasca din Floreasca, c-ar fi auzit, năzuit, răzuit. Da, răzuiește și te chivernisește!
Madam Calomfirescu se oprește la LOTERIE, iote o felie, adică uite cum madam Calomfirescu răzuind toată povestea câștigă un merțan baban la LOTERIE, trăgându-și o felie de bunăstare capitalistă, îndreptându-se către televiziunea otrăvită, securizată, cu un geam securizat, anticovidic, acolo ajungând madam Calomfirescu să deslușească fenomenul politic electromagnetic misterios prin care, după care, potrivit căruia, urechile liberalilor și socialiștilor s-au întors invers, dreapta cu dreapta și stânga cu stâng astfel încât ei, liberalii și socialiștii, toți în păr nu mai aud deloc glasul poporului, dar de loc, nici deloc, ba deloc, ce sărăntoc.
Sărăntoc acest popor, zice Klaun Prostanis stând cu ochii ca pe butelie pe toată povestea asta făr cap și coadă, cine-o deznoadă! Dandanache, jurnalistul smulgător de secrete politicianistice, scapă cu basma curată, făcând-o lată, de-a lungul și de-a latul adevărului democratic care siluiește de te spetește libertatea democratică într-un orgasm sideral care ne siderează dragi tovarăși, oh da, strigă fericit Klaun Prostanis, e limpede, vă port sâmbetele, sâmbăta neagră, ba nu, e vinerea neagră, black friday, că e azi, în zi de vineri, au surzit toți liberalii și toți socialiștii, în chip misterios de nu mai aud ei glasul poporului, vocea poporului, cu urechile lor câșe, strâmbe, nu strâmba din nas poporane, ia vezi, ia uită-te în oglindă, vezi că ai urechile invers, cum, da, și tu, nimeni nu scapă, ăsta e dialogul surzilor, lasă, nu te mai codi, bine-ai venit în gașca urechilor pe invers, cum, ce zici, zi mai tare că n-aud, vrei tu să mă copiezi, să mă plagiești, să mă persiflezi, să mă conturezi, să mă imiți, să mă enervezi, stai că nu te-aud, strigă băi, urlă, că oricum nu te mai aude nimeni, uită-te la tine, ești ridicol, ridicol, pomicol, pomaltoi, pașimoi, padiom, pardon, în balon, da, ești în balon frate, frate de frate, fenomenul politic electromagnetic misterios strică limba, strică urechea, strică jocurile de culise, jocul de glezne, glezne de înțeles că toată aiureala asta e pusă la cale de extratereștrii așa că și voi, liberalii, și voi socialiștii, și voi rușii, și voi americanii o s-o încurcați strașnic, ca mâine poimâine, astronomic vorbind, astrofrodisiac, na, că am luat-o de la capăt.
Cum umblam teleleu, seara, pe plajă la Monte Carlo, ce-mi văd ochii, frate, mi-am tras mucii, băi, pe legea mea, uite, colo, pe la tomberoane, e Patria mea! Mă duc după ea, o trag de mânecă, măi fată, ce faci tu acilea, Patria mea, draga mea, patria mea!? Ea plânge cu sughițuri, de rușine, de supărare, de frică, de timidă, de tristă, lucruri din astea lumești. O trag de mânecă, după mine, o duc departe de cazinou, pe dig, o spăl pe față, îi dau batista să se șteargă, cade o cometă, trec niște extratereștri beți criță. Tu care ești, zice Patria mea, sunt al lui Sâmbotin din Dudești, trag de fiare la construcții, am fost macaragiu în Berlin, culegător în Spania, borfaș în Paris, clarvăzător în Lisabona, acum umblu teleleu. Patria mea își trage și ea mucii, uite-așa, s-a supărat și a pornit teleleu și ea prin lume, s-a săturat de oamenii ei, s-a săturat de matrapazlâcuri, de politicienii corupți, de românii puturoși, i-a lăsat de izbeliște, și-a luat lumea-n cap. Și-acum stăm așa, amândoi, pe malul mării și ne uităm la stele, cică o să fie o eclipsă, că trag extratereștrii luna cu parâmele, că fac ei nu știu ce încercări, nu ne pricepem noi, ăștia de pe Pământ. Patria mea îmi cere o țigară. Îi dau din astea de care fumez eu, fără filtru, șparlite dintr-o benzinărie. Patria mea mă dojenește, eu mă înroșesc de rușine, mă uit la ea pe sub coada ochiului, băi, frumoasă e Patria mea, tare frumoasă mai e ea, așa cum plânge aici, la Monte Carlo, pe malul mării.