Lista Morții în războiul zombilor

În timpul războiului nostru pentru independență, Eminescu nu a militat împotriva turcilor, ci împotriva rușilor.

În timpul neutralității din Primul Război Mondial, multe voci ale publicisticii noastre au militat pentru angajarea în război alături de Germania. Unii au făcut pușcărie pentru vocile conștiinței lor.

În vremea războiului din Vietnam, SUA au devenit un vast teren de dezbateri libere. Străzile erau pline de manifestanți anti-război.

Acum, puținele voci americane anti-război sunt marginalizate. Sub dictatura din Ucraina actuală nu au apărut voci pacifiste. În Rusia, conștiințele care ar vrea să argumenteze în contra războiului sunt multe.

La noi, o voce, a profesorului Andrei Marga, a dat glas unei conștiințe care ține să nu își piardă identitatea de român în corurile propagandelor. Statul ucrainean l-a indexat pe o listă a morții. Statul român n-a mișcat niciun deget împotriva acestei grozăvii. Românii cu voce publică nu simt nevoia să îi ia apărarea. Dacă era ministru, i-ar fi cerut demisia. Fiind doar un cetățean, au ales să-l ignore și să-l abandoneze. Profesorul Marga a rostit un adevăr care, acum, este acoperit cu nisip mai abitir ca miezul radioactiv de la Cernobâl: Ucraina nu are litigii teritoriale decât cu Rusia, dar deține teritorii care istoricește au aparținut altor țări.

Faptul că a spus ce a spus este considerat el însuși propagandă, și anume una pro-putinistă. Când au a fi ridicați munții de nisip struțesc de pe acele chestiuni teritoriale? A pune această întrebare pe timp de pace se lovește de câteva tratate semnate de România, Ungaria, Polonia, care au respectat litera înțelegerilor din 1975 (Helsinki). A o pune pe timp de război se lovește de interesul NATO de a nu demobiliza naționalismul ucrainean în confruntarea sa sângeroasă cu naționalismul rus.

Dar a pune astfel de întrebări din spațiul privat al unei conștiințe individuale nu ar trebui să fie un capăt de țară. De ce este totuși considerat așa?

Răspunsul cel mai radical are de ridicat vălurile de pe câteva situații ocultate:

– Ucraina este azi o dictatură;

– UE nu a presat Ucraina să se democratizeze, ci doar să-și occidentalizeze opțiunile;

– SUA nu au lucrat în contra corupției din Ucraina, cum au lucrat la noi în contra unei corupții nu chiar atât de adâncite în mentalul colectiv;

– Ucraina nu a fost cuplată unui drum către valori moderne, ci s-a dorit decuplarea ei de Rusia și cuplarea la NATO.

Toate acestea ar sparge vălurile ocultării dacă, în plin război, s-ar discuta despre teritorii care se găsesc în chip nelegitim în componența Ucrainei.

Propaganda la care aderăm prin statutul de țară NATO nu are niciun interes (dimpotrivă) să spargă vălurile mai sus pomenite.

Cândva, ele se vor sparge, dar promotorii imaginii Ucrainei speră ca atunci Rusia să fie adusă într-o condiție care să-i fi slăbit potențialul de luptă ori măcar să fie prinsă într-un nou aranjament de tip război rece.

Astfel că, azi, propaganda are nevoie de zombificarea conștiințelor. La ieșirea din zombificare, o scuză generală: adevărul ar fi jucat de partea lui Putin, iată de ce au fost necesare corurile de zombi, anume pentru că acest război a fost condus doar de interese, nu și de valori.