Inălțarea la cer l-a impus pe Sf. Ilie evlaviei universale. Adevarat model de viata, un slujitor desavarsit, care a trait in rugaciune, post si saracie, Sf. Ilie este cunoscut, de asemenea, pentru curajul si zelul său misionar. Părinții și scriitori bisericești susțin că provenea dintr-o familie preoțească, dar ca a ratacit prin munti, pesteri si crapaturile pamantului ducand o viata asemanatoare pustnicilor, revoltat fiind de imoralitatea timpului sau.
Sarbatorit la 20 iulie, Sf. Ilie face parte dintre profeții vechi, care completează lista celor șaisprezece profeți ai Vechiului Testament. Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel sunt cei patru profeți mari. Sf. Ilie este mentionat adesea impreuna cu Sf. Ioan Botezatorul. Astfel, in profetia Arhanghelului Gavriil adusa preotului Zaharia se spune ca ”Sf. Ioan Botezătorul va lucra cu duhul și cu puterea lui Ilie”.
Din Scriptura stim, de asemenea, ca Hristos si-a intrebat, la un moment dat, ucenicii: „Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?” (Mt. 16, 13) si acestia au raspuns: „Unii au zis ca esti Ioan Botezatorul; altii Ilie; altii Ieremia sau unul dintre proroci” (Matei 16, 14). Si Hristos ii intreaba din nou: „Dar voi cine ziceti ca sunt?” (Mt. 16, 15).
Regele israelit Ahab, al saptelea rege al Israelului, construise la indemnul sotiei sale, Izabela, un templu inchinat zeulul Baal, un loc pagan deci. Timp de trei ani și șase luni a fost secetă in Israel. Vinovat pentru ca Dumnezeu încuiase cerul erau Ahab, din cauza pacatelor lui.
S-a întipărit puternic în viața și in conștiința credinciosilor ca un sfand aducator de ploaie, dupa relatarea episodului cu seceta de care au oamenii au fost scapati dupa rugaciunile adresate lui Dumenezeu de catre Sf. Ilie. Ca sa aleaga pe cine ”merita” sa slujeasca, sfântul le-a propus lui Ahab și Izabelei sa ii cheme pe toti preotii care slujeau zeului Baal pe Muntele Carmel. Si au ridicat doua jertfelnice, pe care au pus, fiecare, cate un bou. Apoi au inceput sa invoce focul pentru a o arde. Strigatul catre Baal nu a primit raspuns, dar cand a venit randul Sf. Ilie sa invoce focul divin, din cer s-a pogorat si a ars nu doar jertfa, ci si lemnele, pietrele si chiar apa din sant.
Referitor la momentul ridicării sale la cer, potrivit relatarilor biblice, Sf. Proroc Ilie, însoțit fiind de Elisei, a ajuns la hotarele Ghileadului. Si, in timp ce mergeau pe dealurile Moabului, „s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer” (IV Regi 2, 11).
Nu doar trecerea Sf. Ilie in lumea de dincolo sta insa sub semnul minunii, ci si nasterea sa. Astfel, potrivit unui document din sec. I d.Hr, care relateaza Vietile Sfintilor, cand sfantul a fost adus pe lume, tatăl lui a vazut niște bărbați îmbrăcați în haine albe, care vorbeau cu pruncul și care il inveleau cu foc si ii bagau văpaie de foc în gură, ca să mănânce…
Numeroase locuri de pe Muntele Carmel, cum ar fi peștera Sfântului Ilie, El-Khadr, școala profeților, El-Muhraka, altarul de jertfă, Tel el-Kassis reprezinta locuri de pelerinaj foarte cautate atât de creștini, cât de evrei ori musulmani.
In semn de cinstire, multe biserici din tara noastra au, spre ocrotire, hramul Sf. Ilie, iar credinciosii ii poarta numele. La multi ani tuturor celor care astazi isi sarbatoresc ziua onomastica!
Dragii mei, verificați originea cuvântului sfânt, comentând lingvistic, vom înțelege sensul vieții.